Linkuri accesibilitate

Un ascultător al postului nostru de radio mi-a spus deunăzi următoarele: “Taaaare triste sînt tabletele dumitale, domnule Ciocan. Vorbeşti mereu despre probleme şi nu mai vezi luminiţa de la capătul tunelului. Dar parcă nu s-au făcut şi lucruri frumoase în tranziţia asta?”

Mă simt obligat să-i răspund acestui ascultător fidel al Europei Libere. În linii mari, aşa este. Tabletele mele sînt cu precădere consacrate unor probleme - bizarerii - absurdităţi ale tranziţiei. Predilecţia mea pentru această tematică vine din convingerea că ultimii 18 ani au fost o epocă a haosului, a sărăciei şi a stagnării. În timp ce ţările vecine au realizat reforme şi s-au ocupat de nivelul de trai al cetăţenilor, noi ne-am mulţumit cu vorbăria şi cu sloganurile îmbietoare-sterile. În timp ce alţii şi-au fortificat statele, noi am preferat discursurile demagogice despre statalitate şi despre răulenii care vor s-o submineze.

Simt nevoia să fac o precizare. Detectez problemele şi ciudăţeniile realităţii moldoveneşti nu pentru că sînt un pesimist incurabil sau un fan al perioadei sovietice, ci pentru că am convingerea că problemele nu trebuie ignorate, dacă dorim să le soluţionăm. Descriu mizeria cotidianului pentru că vreau să scap de ea, nu pentru că îmi place mult.

Şi nici nu am evitat “lucrurile frumoase” care, într-adevăr, există în ciuda greutăţilor în orice epocă sumbră. Am vorbit despre realizările academicienilor şi fermierilor moldoveni, dar şi despre eforturile lăudabile ale unor oameni simpli de a face ceva notabil în domeniile lor. Aici însă simt nevoia unei precizări. Am impresia că mai toate “lucrurile frumoase” au apărut aici, de la 1991 încoace, cu mari sacrificii. Aici “lucrurile frumoase”, ca să apară, trebuie să înfrunte un mediu ostil succesului individual, refractar la inovaţie. Trăim încă într-o societate în care multe din proiectele frumoase-necesare, lansate cu entuziasm, nu mai au o finalitate, se împotmolesc subit.

Dacă aş asemui “lucrurile frumoase” cu nişte flori gingaşe, plăcut mirositoare, atunci imaginea celor 18 ani ai tranziţiei ar fi un morman imens de gunoaie din care se iţeşte o lalea plăpîndă, singuratică.
XS
SM
MD
LG