Aşadar, partidul comuniştilor a anunţat ieri că ar putea să voteze un candidat al Alianţei pentru Integrare Europeană la funcţia de preşedinte al ţării. Comuniştii cer însă majorităţii liberale şi democrate din Parlament să-şi asume un lung şir de angajamente, majoritatea lor reprezintă de fapt promisiuni alectorale ale comuniştilor. Formulate în două declaraţii separate, aceste condiţii se rezumă la garantarea protecţiei sociale pe perioada ieşirii din criza economică şi păstrarea statutului de neutralitate al Republicii Moldova în procesul de rezolvare a problemei Transnistriei. Liderii Alianţei pentru Integrare Europeană au calificat propunerile drept o manevră tactică şi de imagine, care să justifice în faţa opiniei publice trecerea în opoziţie a PCRM. Dar gestul comuniştilor a fost interpretat de ei şi ca o ocazie de dialog, dacă deputaţii comunişti îşi vor proba între timp seriozitatea intenţiilor. Iată ce a declarat ieri presei preşedintele Parlamentului, liberalul Mihai Ghimpu.
Ce semnificaţii ascunde gestul comuniştilor sau poate condiţiile lor sunt îndreptăţite? L-am întrebat pe analistul politic de la Londra, Nicu Popescu, cercetător principal la Centrul European pentru Relaţii Externe. Şi aşa cum diferenţa de fus orar dintre Chişinău şi Londra este de două ceasuri, în capitala britanică fiind acum ora 5 dimineaţa, am imprimat aseară discuţia noastră prin telefon.
Nicu Popescu: Cred că această mişcare tactică a comuniştilor se înscrie în căutarea unui model de comportament în următoarele săptămâni. Nu cred că este ultima mişcare tactică a comuniştilor, pentru că, am văzut că mesajul acestora se schimbă la fiecare două-trei zile ceea ce este un indiciu al faptului că, Partidul Comuniştilor nu are o viziune strategică asupra evoluţiei sale de viitor şi nu are nici măcar o viziune tactică de gestionare a situaţiei din următoarele săptămâni. Partidul Comuniştilor este dezorientat, este probabil divizat pe interior şi în aceste condiţii, de la o zi la alta, ies în faţă diferite strategii. Bunăoară, chiar 2-3 zile înaintea mesajului ceva mai conciliant al preşedintelui Vladimir Voronin, acesta tuna la postul de radio „Ekho Moskva”, spunând că pregăteşte partidul pentru alegeri anticipate şi că nu va vota un preşedinte. Dar, iată, că la doar 2-3 zile de la nişte declaraţii destul de radicale, preşedintele Vladimir Voronin revine cu un mesaj ceva ma conciliant şi cred că, Partidul Comuniştilor va schimba de câteva ori tonul şi tactica dialogului său cu Alianţa pentru Integrare Europeană în următoarele săptămâni.
Radu Benea: Spuneaţi că este o mişcare tactică. Asta poate explica într-un fel faptul că propunerile comuniştilor sunt practic inacceptabile pentru majoritatea parlamentară, pentru că, şi în sfera economică, socială şi în ceea ce ţine de Transnistria, PCRM le propune practic să accepte programul lor de guvernare de până acum şi pe care tot ei nu au reuşit să-l realizeze. Şi atunci, care este scopul să mai tragă de timp? Pentru ce?
Nicu Popescu: Cred că această invitaţie, aceste gesturi ale Partidului Comuniştilor trebuie tratate mai degrabă ca o invitaţie la dialog, un dialog care este necesar atât pentru Alianţa pentru Integrare Europeană cât şi Partidului Comuniştilor şi nu cred că PCRM-ul se află în starea în care ar putea înainta unele ultimatumuri. Bineînţeles, Partidul Comuniştilor în aceste circumstanţe va încerca să extragă concesii maxime de la Alianţa pentru Integrare Europeană ori, din contra, va încerca să forţeze Alianţa într-o poziţie politică neconfortabilă. Este un lucru normal. PCRM-ul încearcă să facă acest lucru dar cred că la etapa actuală contează faptul că, mai mult sau mai puţin, se creează premisele şi se discută cadrul unui posibil dialog dintre PCRM şi Alianţa pentru Integrare Europeană.Şi cred că rezultatul acestui dialog, dacă el va avea loc, va depinde în mare parte şi de abilitatea de a negocia şi discuta atât a Alianţei cât şi a Partidului Comuniştilor.
Radu Benea: Un dialog deschis, pe faţă sau şi un dialog în culise, să zicem, pentru a negocia imunitatea personală a preşedintelui Voronin?
Nicu Popescu: Cred că acest tip de aşteptări vor face parte din procesul de negocieri. Bunăoară, chiar dacă ne uităm la unele state vecine care au trecut şi ele prin relansarea procesului de tranziţie, vom vedea că preşedintele Eduard Şevarnadze al Georgiei continuă să trăiască bine merci în Georgia, Leonind Kucima, fostul preşedinte al Ucrainei continuă bine merci să trăiască în Ucraina, chiar dacă atunci când s-au întâmplat revoluţiile de culoare în aceste state, a existat promisiunea forţelor revoluţionare de a pedepsi foştii preşedinţi pentru anumite abuzuri. Nu cred că în cazul R. Moldova trebuie să se meargă pe varianta unei vendete. Pe de o parte, preşedintele Voronin ca un fost preşedinte are anumite imunităţi constituţionale şi cred că acese imunităţi vor fi respectate. Pe de altă parte, apropiaţii preşedintelui Voronin, foşti demnitari de stat dar şi viitori demnitari de stat, trebuie fără îndoială să acţioneze în limitele legii şi legea trebuie aplicată în egală măsură pentru toţi actorii politici sau economici din R. Moldova.
Radu Benea: Apropo, spuneaţi despre faptul că în rândurile Partidului Comuniştilor s-ar fi ivit o fisură. Oricum, tonul domnului Voronin este aparent destul de ferm ca să declanşeze alegerile anticipate. În situaţia în care nu i se acceptă propunerile, credeţi că PCRM va reuşi să-şi păstreze unitatea, îl vor urma toţi deputaţii comunişti pe Voronin şi dacă opt deputaţi comunişti vor vota totuşi un preşedinte democrat. Pe de altă parte, nu vor dori şi ei nişte avantaje ca să se lase ademeniţi să treacă în tabăra majorităţii parlamentare?
Nicu Popescu: Cred că trebuie să facem diferenţă dintre tonul preşedintelui Voronin şi nivelul de unitate din Partidul Comuniştilor. Cred că, în linii mari, în Partidul Comuniştilor de prefigurează două tabere – o tabără, ceva mai tânără care s-a angajat în procesul de modernizare a partidului în ultimii ani, o tabără care îşi poate imagina un rol activ în politica din R. Moldova pentru următorii 10-15 ani şi cred că această tabără, pe de o parte, este mai intransigentă dar în acelaşi timp, poate gândi pe termen lung la viitorul Partidului Comuniştilor. Însă, mai există şi o altă tabără, ceva mai în vârstă, ceva mai tradiţională, uneori mai bine ancorată în psihicul unui alegător tipic al Partidului Comuniştilor. Mulţi reprezentanţi ai acestei tabere nu cred că au să piardă 3-4 ani în opoziţie şi cred că unii dintre aceştia, într-o măsură sau alta, ar fi gata să negocieze cu Alianţa pentru Integrare Europeană. În orice caz, adevărul este că preşedintele Vladimir Voronin constituie o problemă pentr ambele tabere. Prin eforturile sale de a se menţine în fruntea Partidului Comunist, prin eforturile sale de a se agăţa de putere sau din contra de a sabota practic eforturile de gestionare a ţării pe timp de criză, preşedintele Voronin de fapt, blochează trecerea Partidului Comunist în perioada post-Voronin. Ceea ce am observat în cazul R. Moldova în ultimele 7-8 luni a fost o schimbare rapidă a elitelor politice. Practic, toate partidele politice s-au reînoit destul de rapid. Acest proces este vizibil inclusiv în interiorul Partidului Comuniştilor. Deocamdată preşedintele Voronin este singurul lider de partid din R. Moldova care blochează dezvoltarea propriului său partid la această etapă.
Radu Benea: Deci, totuşi credeţi că reformarea PCRM-ului este inevitabilă într-un viitor mai mult sau mai puţin apropiat?
Nicu Popescu: Reformarea PCRM-ului nu este un eveniment de o zi, este un proces care a început. Cred că Partidul Comuniştilor va reprezenta o poziţie destul de activă, competentă, coerentă dacă doriţi. Fără îndoială, opoziţia comunistă nu va scăpa absolut nici o greşeală a Alianţei pentru Integrare Europeană. Partidul Comuniştilor mai şi deţine resursele mediatice pentru a face publicitate unor potenţiale greşeli ale Alianţei pentru Integrare Europeană şi în aceste circumstanţe cred că vom asista la un proces de guvernare care de nevoie va fi mult mai prudent, într-o anumită măsură mai transparent şi în acest sens se vor edifica acele elemente ale democraţiei în care atât opoziţia cât şi Guvernul, mai mult sau mai puţin, au puteri egale. Au acces la mass-media şi astfel se vor monitoriza reciproc, asigurând un proces de guvernare care pe termen mediu poate deveni un proces de guvernare mai democratic, mai pluralist şi mai transparent.
Radu Benea: Şi până la urmă, cât de mari sunt şansele ca deputaţii comunişti să voteze un preşedinte democrat?
Nicu Popescu: Cred că la această etapă, nici Partidul Comuniştilor nu ştie dacă va vota un candidat la preşedenţie din partea Alianţei pentru Integrare Europeană. Indiferent de evoluţiile din următoarele săptămâni sau poate chiar un an doi, cred că treptat Republica Moldova se mişcă ireversibil într-o situaţie în care nu vom mai asista la existenţa unui partid atât de mare, atât de dominant cum a fost PCRM-ul în ultimii 8 ani. Cu multe convulsii, cu multe dificultăţi, PCRM-ul inevitabil se va mişca spre o situaţie în care are un nivel de popularitate mult mai scăzut, probabil între 10 - 20 sau chiar 25 la sută. Şi în acest scenariu ne mişcăm într-o situaţie în care sistemul politic din R. Moldova va fi determinat şi dominat de 3, 4, maxim 5 partide, mai mult sau mai puţin consolidate care se modernizează treptat. Va fi o situaţie mult mai pozitivă pentru dezvoltarea R. Moldova decât monopolizarea puterii la care am asistat în ultimii opt ani.
Ce semnificaţii ascunde gestul comuniştilor sau poate condiţiile lor sunt îndreptăţite? L-am întrebat pe analistul politic de la Londra, Nicu Popescu, cercetător principal la Centrul European pentru Relaţii Externe. Şi aşa cum diferenţa de fus orar dintre Chişinău şi Londra este de două ceasuri, în capitala britanică fiind acum ora 5 dimineaţa, am imprimat aseară discuţia noastră prin telefon.
Nicu Popescu: Cred că această mişcare tactică a comuniştilor se înscrie în căutarea unui model de comportament în următoarele săptămâni. Nu cred că este ultima mişcare tactică a comuniştilor, pentru că, am văzut că mesajul acestora se schimbă la fiecare două-trei zile ceea ce este un indiciu al faptului că, Partidul Comuniştilor nu are o viziune strategică asupra evoluţiei sale de viitor şi nu are nici măcar o viziune tactică de gestionare a situaţiei din următoarele săptămâni. Partidul Comuniştilor este dezorientat, este probabil divizat pe interior şi în aceste condiţii, de la o zi la alta, ies în faţă diferite strategii. Bunăoară, chiar 2-3 zile înaintea mesajului ceva mai conciliant al preşedintelui Vladimir Voronin, acesta tuna la postul de radio „Ekho Moskva”, spunând că pregăteşte partidul pentru alegeri anticipate şi că nu va vota un preşedinte. Dar, iată, că la doar 2-3 zile de la nişte declaraţii destul de radicale, preşedintele Vladimir Voronin revine cu un mesaj ceva ma conciliant şi cred că, Partidul Comuniştilor va schimba de câteva ori tonul şi tactica dialogului său cu Alianţa pentru Integrare Europeană în următoarele săptămâni.
Radu Benea: Spuneaţi că este o mişcare tactică. Asta poate explica într-un fel faptul că propunerile comuniştilor sunt practic inacceptabile pentru majoritatea parlamentară, pentru că, şi în sfera economică, socială şi în ceea ce ţine de Transnistria, PCRM le propune practic să accepte programul lor de guvernare de până acum şi pe care tot ei nu au reuşit să-l realizeze. Şi atunci, care este scopul să mai tragă de timp? Pentru ce?
Nicu Popescu: Cred că această invitaţie, aceste gesturi ale Partidului Comuniştilor trebuie tratate mai degrabă ca o invitaţie la dialog, un dialog care este necesar atât pentru Alianţa pentru Integrare Europeană cât şi Partidului Comuniştilor şi nu cred că PCRM-ul se află în starea în care ar putea înainta unele ultimatumuri. Bineînţeles, Partidul Comuniştilor în aceste circumstanţe va încerca să extragă concesii maxime de la Alianţa pentru Integrare Europeană ori, din contra, va încerca să forţeze Alianţa într-o poziţie politică neconfortabilă. Este un lucru normal. PCRM-ul încearcă să facă acest lucru dar cred că la etapa actuală contează faptul că, mai mult sau mai puţin, se creează premisele şi se discută cadrul unui posibil dialog dintre PCRM şi Alianţa pentru Integrare Europeană.Şi cred că rezultatul acestui dialog, dacă el va avea loc, va depinde în mare parte şi de abilitatea de a negocia şi discuta atât a Alianţei cât şi a Partidului Comuniştilor.
Radu Benea: Un dialog deschis, pe faţă sau şi un dialog în culise, să zicem, pentru a negocia imunitatea personală a preşedintelui Voronin?
Nicu Popescu: Cred că acest tip de aşteptări vor face parte din procesul de negocieri. Bunăoară, chiar dacă ne uităm la unele state vecine care au trecut şi ele prin relansarea procesului de tranziţie, vom vedea că preşedintele Eduard Şevarnadze al Georgiei continuă să trăiască bine merci în Georgia, Leonind Kucima, fostul preşedinte al Ucrainei continuă bine merci să trăiască în Ucraina, chiar dacă atunci când s-au întâmplat revoluţiile de culoare în aceste state, a existat promisiunea forţelor revoluţionare de a pedepsi foştii preşedinţi pentru anumite abuzuri. Nu cred că în cazul R. Moldova trebuie să se meargă pe varianta unei vendete. Pe de o parte, preşedintele Voronin ca un fost preşedinte are anumite imunităţi constituţionale şi cred că acese imunităţi vor fi respectate. Pe de altă parte, apropiaţii preşedintelui Voronin, foşti demnitari de stat dar şi viitori demnitari de stat, trebuie fără îndoială să acţioneze în limitele legii şi legea trebuie aplicată în egală măsură pentru toţi actorii politici sau economici din R. Moldova.
Radu Benea: Apropo, spuneaţi despre faptul că în rândurile Partidului Comuniştilor s-ar fi ivit o fisură. Oricum, tonul domnului Voronin este aparent destul de ferm ca să declanşeze alegerile anticipate. În situaţia în care nu i se acceptă propunerile, credeţi că PCRM va reuşi să-şi păstreze unitatea, îl vor urma toţi deputaţii comunişti pe Voronin şi dacă opt deputaţi comunişti vor vota totuşi un preşedinte democrat. Pe de altă parte, nu vor dori şi ei nişte avantaje ca să se lase ademeniţi să treacă în tabăra majorităţii parlamentare?
Nicu Popescu: Cred că trebuie să facem diferenţă dintre tonul preşedintelui Voronin şi nivelul de unitate din Partidul Comuniştilor. Cred că, în linii mari, în Partidul Comuniştilor de prefigurează două tabere – o tabără, ceva mai tânără care s-a angajat în procesul de modernizare a partidului în ultimii ani, o tabără care îşi poate imagina un rol activ în politica din R. Moldova pentru următorii 10-15 ani şi cred că această tabără, pe de o parte, este mai intransigentă dar în acelaşi timp, poate gândi pe termen lung la viitorul Partidului Comuniştilor. Însă, mai există şi o altă tabără, ceva mai în vârstă, ceva mai tradiţională, uneori mai bine ancorată în psihicul unui alegător tipic al Partidului Comuniştilor. Mulţi reprezentanţi ai acestei tabere nu cred că au să piardă 3-4 ani în opoziţie şi cred că unii dintre aceştia, într-o măsură sau alta, ar fi gata să negocieze cu Alianţa pentru Integrare Europeană. În orice caz, adevărul este că preşedintele Vladimir Voronin constituie o problemă pentr ambele tabere. Prin eforturile sale de a se menţine în fruntea Partidului Comunist, prin eforturile sale de a se agăţa de putere sau din contra de a sabota practic eforturile de gestionare a ţării pe timp de criză, preşedintele Voronin de fapt, blochează trecerea Partidului Comunist în perioada post-Voronin. Ceea ce am observat în cazul R. Moldova în ultimele 7-8 luni a fost o schimbare rapidă a elitelor politice. Practic, toate partidele politice s-au reînoit destul de rapid. Acest proces este vizibil inclusiv în interiorul Partidului Comuniştilor. Deocamdată preşedintele Voronin este singurul lider de partid din R. Moldova care blochează dezvoltarea propriului său partid la această etapă.
Radu Benea: Deci, totuşi credeţi că reformarea PCRM-ului este inevitabilă într-un viitor mai mult sau mai puţin apropiat?
Nicu Popescu: Reformarea PCRM-ului nu este un eveniment de o zi, este un proces care a început. Cred că Partidul Comuniştilor va reprezenta o poziţie destul de activă, competentă, coerentă dacă doriţi. Fără îndoială, opoziţia comunistă nu va scăpa absolut nici o greşeală a Alianţei pentru Integrare Europeană. Partidul Comuniştilor mai şi deţine resursele mediatice pentru a face publicitate unor potenţiale greşeli ale Alianţei pentru Integrare Europeană şi în aceste circumstanţe cred că vom asista la un proces de guvernare care de nevoie va fi mult mai prudent, într-o anumită măsură mai transparent şi în acest sens se vor edifica acele elemente ale democraţiei în care atât opoziţia cât şi Guvernul, mai mult sau mai puţin, au puteri egale. Au acces la mass-media şi astfel se vor monitoriza reciproc, asigurând un proces de guvernare care pe termen mediu poate deveni un proces de guvernare mai democratic, mai pluralist şi mai transparent.
Radu Benea: Şi până la urmă, cât de mari sunt şansele ca deputaţii comunişti să voteze un preşedinte democrat?
Nicu Popescu: Cred că la această etapă, nici Partidul Comuniştilor nu ştie dacă va vota un candidat la preşedenţie din partea Alianţei pentru Integrare Europeană. Indiferent de evoluţiile din următoarele săptămâni sau poate chiar un an doi, cred că treptat Republica Moldova se mişcă ireversibil într-o situaţie în care nu vom mai asista la existenţa unui partid atât de mare, atât de dominant cum a fost PCRM-ul în ultimii 8 ani. Cu multe convulsii, cu multe dificultăţi, PCRM-ul inevitabil se va mişca spre o situaţie în care are un nivel de popularitate mult mai scăzut, probabil între 10 - 20 sau chiar 25 la sută. Şi în acest scenariu ne mişcăm într-o situaţie în care sistemul politic din R. Moldova va fi determinat şi dominat de 3, 4, maxim 5 partide, mai mult sau mai puţin consolidate care se modernizează treptat. Va fi o situaţie mult mai pozitivă pentru dezvoltarea R. Moldova decât monopolizarea puterii la care am asistat în ultimii opt ani.
