Protestul prelungit al magistratilor romani, care refuza sa mearga in instanta daca guvernul nu le acorda sporuri de 65% din salariu, are astazi o explicatie pe intelesul tuturor intr-un articol semnat de Sorin Ionita, in Evenimentul zilei. El arata in ce fel s-a ajuns aici: inca din anii nouazeci, magistratii aveau aceste sporuri foarte mari, in comparatie cu alti salariati ai statului. In anul 2000, guvernul a decis sa includa sporurile in salariul de baza, pentru ca oricum toata lumea din sistemul judiciar le primea. Sporurile ca atare au fost suspendate prin ordonanta de urgenta. Numai ca, in 2004, magistratii au avut ideea sa conteste ordonanta de urgenta si sa ceara retroactiv si sporurile. Cum acelasi corp profesional care contesta avea si misiunea de a judeca, si-a dat castig de cauza. Asa s-a ajuns la situatia ca magistratii primesc o data sporurile in salariul de baza si le revendica, in acelasi timp, si sub forma de sporuri. Acesta este filmul pe scurt al protestelor din justitie, in rezumatul lui Sorin Ionita.
Despre modul in care guvernul Emil Boc a tot incercat sa gaseasca un compromis cu magistratii, comentatorul de la Evenimentul zilei spune taios: astfel se consfinteste cooptarea la guvernare a puternicului Partid al Magistratilor.
Numarul din aceasta saptamana al revistei Dilema Veche dezbate starea presei romanesti. Alina Mungiu Pippidi aminteste momentele principale din evolutia presei dupa caderea lui Nicolae Ceausescu in decembrie 89. Daca in primul deceniu libertatea presei era un bun aproape castigat, din 2000 a inceput regresul. In clipa de fata, presa din Romania intra, in opinia sa, sub definitia de presa captiva, ca si cea din Rusia, de pilda. Cum se citeste putin, si deci nu poate fi rentabila, presa ca afacere nu mai intereseaza decat „oligarhii pusi pe trafic de influenta”, crede Mungiu. Solutia este una singura: legislatie care sa impiedice concentrarea de capital in domeniul presei si sa asigure transparenta finantarilor. Din cele 28 de tari foste comuniste si potrivit unei grile de evaluare concepute de IREX, Romania nu se numara printre cele 8 state in care presa este libera - se mai arata in acest articol din Dilema Veche.
Despre modul in care guvernul Emil Boc a tot incercat sa gaseasca un compromis cu magistratii, comentatorul de la Evenimentul zilei spune taios: astfel se consfinteste cooptarea la guvernare a puternicului Partid al Magistratilor.
Numarul din aceasta saptamana al revistei Dilema Veche dezbate starea presei romanesti. Alina Mungiu Pippidi aminteste momentele principale din evolutia presei dupa caderea lui Nicolae Ceausescu in decembrie 89. Daca in primul deceniu libertatea presei era un bun aproape castigat, din 2000 a inceput regresul. In clipa de fata, presa din Romania intra, in opinia sa, sub definitia de presa captiva, ca si cea din Rusia, de pilda. Cum se citeste putin, si deci nu poate fi rentabila, presa ca afacere nu mai intereseaza decat „oligarhii pusi pe trafic de influenta”, crede Mungiu. Solutia este una singura: legislatie care sa impiedice concentrarea de capital in domeniul presei si sa asigure transparenta finantarilor. Din cele 28 de tari foste comuniste si potrivit unei grile de evaluare concepute de IREX, Romania nu se numara printre cele 8 state in care presa este libera - se mai arata in acest articol din Dilema Veche.
