Linkuri accesibilitate

Simplii muritori-alegători nu sînt nici pe departe apolitici şi nici “iresponsabili” cum presupunea odată un actual lider al alianţei democrate şi fost lider al guvernării comuniste, foarte nemulţumit de prezenţa modestă a chişinăuienilor la alegerile primarului capitalei. Dacă acel fost-actual lider ar fi văzut lucrurile cu ochii oamenilor de rînd, şi-ar fi dat seama poate că oamenii decepţionaţi de activitatea politicienilor au fost destul de responsabili atunci cînd au refuzat să voteze. Asta a fost alegerea lor.

Eu unul am impresia că moldovenii de rînd sînt chiar foarte receptivi la ceea ce se întîmplă în sfera politiciului. Mai receptivi poate decît unii occidentali cărora mutaţiile din zona politiciului nu le periclitează în nici un fel confortul cotidian. La noi însă schimbarea puterii ia de cele mai multe ori proporţiile unei catastrofe sau izbăviri, în funcţie de optica individului. Şi asta în ciuda faptului că în ultimii 18 ani am avut parte cam de aceeaşi poveste a stagnării şi sărăciei. Probabil, speranţa nu moare niciodată. În acest spaţiu speranţa e ultimul refugiu.

Am avut ocazia să văd cum moldovenii discută despre politică la nunţi şi cumetrii, uitînd de distracţie, devenind pătimaşi, făcîndu-i cu ou şi cu oţet pe unii politicieni şi proslăvindu-i pe alţii. Deseori politicul irupe în familie, în timpul prînzului, sau în discuţia prietenilor care nici nu-şi propuneau să vorbească despre politică. Aici, la noi, politicul e pretutindeni. Iar oamenii îşi amintesc de politicieni mereu, din te miri ce motive. De pildă, atunci cînd le saltă maşinile pe şoselele hopuroase ale patriei, cînd îi anesteziază mirosul pestilenţial degajat de sataţiile de epurare uzate sau cînd începe un nou festival al vinului.

Deunăzi, am întîlnit un vecin mîhnit. Omul era stresat din cauză că PCRM nu va mai guverna. Mi-a zis cu convingere că ne aşteaptă un viitor sumbru, un fel de degringoladă a anilor ’90. În schimb, un cunoscut de-al meu e foarte fericit de ascensiunea forţelor liberale-democrate şi prezice, cu aceeaşi convingere, o europenizare rapidă. Unul i-a criticat vehement pe democraţi, celălalt, la fel de vehement, pe comunişti. Ca de obicei, schimbarea nu-i lasă indiferenţi pe oameni. Chiar dacă rezultatele schimbării încă nu sînt foarte clare, chiar dacă e prematur să tragi concluzii şi să dai note.

Şi mai e ceva. Schimbările aici vin şi pleacă, iar societatea moldovenească cam la fel de scindată rămîne.
XS
SM
MD
LG