Linkuri accesibilitate

Despre colacul de salvare al bugetului și speranța FMI: o discuție cu expertul economic Igor Volnițchi

Invitatul nostru este expertul economic Igor Volniţchi, redactor şef la revista „Profit, Bănci şi Finanţe” şi discutăm astăzi despre moştenirea guvernării comuniste şi posibile soluţii anti-criză în primul rînd pentru bugetul de stat şi cel public.

Radu Benea: Liderii Alianţei pentru Integrare Europeană au recunoscut de fapt că fără sprijin financiar extern, viitorul guvern va falimenta peste cîteva luni. Nu va putea face faţă cheltuielilor din buget, nu va putea să achite salarii şi pensii. Unde se află acum Moldova la aceşti parametri? Pe ce se ţine bugetul?

Igor Volniţchi: Haide să zicem că Moldova se află acum la un nivel mai jos decât în 2001, atunci când Partidul Comuniştilor a preluat puterea. Şi nu exagerez când fac această afirmaţie. Dacă în toţi aceşti ani comuniştii se lăudau permanent că au reuşit din 2001 şi până în prezent să aducă bugetul de stat de la 3 miliarde de lei până la 17 miliarde de lei, iată că acum, în luna august, se prefigura deja un deficit bugetar pentru anul în curs care era echivalentul a trei miliarde de lei. Sigur că această cifră nu a fost confirmată oficial deoarece deja se vedea că avem 2 miliarde, potrivit datelor pentru primele 7 luni ale acestui an. Noi am reuşit anti-performanţa în luna august 2009 să avem un deficit bugetar practic echivalent cu bugetul anului 2001, când au venit comuniştii la putere.

Radu Benea
: Şi totuşi pensii şi salarii cât de cât se plătesc. De unde vin bani în buget?

Igor Volniţchi: Sunt două posibile surse, din câte îmi dau eu seama. În primul rând, se apelează la acele acumulări la buget care se mai fac. Chiar dacă importurile şi exporturile au scăzut cu circa o treime, totuşi două treimi din aceste operaţiuni se mai efectuează. Ştim că donatorul principal la capitolul venituri din bugetul de stat este totuşi vama. Chiar dacă veniturile vamei au scăzut considerabil, cu peste un sfert în primele 7 – 8 luni ale anului curent, ele totuşi continuă să vină în bugetul de stat. Aceasta este prima sursă, iar cea de-a doua sursă - ştim că Guvernul a apelat pe ultima sută de metri, mă refer la Guvernul anterior Greceanii II, la metode mai puţin tradiţionale, adică la creditarea indirectă prin bănci. Apelând la resursele băncilor prin intermediul hârtiilor de valoare de stat, s-au acumulat anumite surse care au permis până acum achitarea pensiilor şi a salariilor.

Radu Benea: Într-un fel băncile comerciale sunt acum colacul de salvare al bugetului şi pentru plăţile sociale care se fac?

Igor Volniţchi: Ştiţi, din acest punct de vedere s-a creat o situaţie paradoxală. Până în prezent, în condiţiile în care criza încă nu se prea făcea simţită în R. Moldova, spre deosebire de alte ţări ale lumii, băncile aveau alte alternative pentru a-şi investi mijloacele. Spre exemplu, spre creditarea sectorului real al economiei; acum, pe timp de criză, băncile au rămas practic fără alternative şi în aceste condiţii ele sunt nevoite să apeleze la procurarea hârtiilor de valoare de stat. Adică, într-un fel, băncile sunt impuse să devină un partener al Guvernului în procesul de colectare a veniturilor la buget pe metode mai puţin tradiţionale.

Valeria Viţu: Şi în aceste condiţii, cît de verosimil este ca Fondul Monetar Internaţional să deblocheze finanţarea şi să nu ceară o reducere de cheltuieli care să nu-i afecteze într-un fel sau altul pe bugetari şi pensionari? Ieri, noul preşedinte al comisiei buget şi finanţe din Parlament, Veaceslav Ioniţă, declara Europei Libere că ar exista o speranţă ca FMI să relaxeze condiţiile. Cum credeţi, poate Moldova să devină o excepţie în regiune?

Igor Volniţchi: Sigur că da şi haideţi să analizăm situaţia din două puncte de vedere. Deobicei, se compară situaţia R. Moldova cu situaţia altor ţări din regiune, în special a Ucrainei, a României. Eu zic că nu este cea mai bună comparaţie care se face. Ce înseamnă un miliard şi jumătate de dolari de care Moldova ar avea eventual nevoie în următorul un an şi jumătate pentru finanţarea deficitului bugetar. Pentru o ţară ca Ucraina sau România această sumă nu ar însemna nimic. Pentru R. Moldova ar însemna salavarea. Prin urmare, o sumă relativ nu prea mare pentru Fondul Monetar Internaţional, o sumă nu prea mare pentru România şi Ucraina, care nu poate face practic nimic, pentru R. Moldova este o salvare. Haideţi să ne uităm ce ar trebui să stea la baza eventualei decizii a Fondului Monetar Internaţional de deblocare a creditării Chişinăului. În primul rând, zic eu, motivele de ordin politic. Fondul Monetar Internaţional, pe timpul guvernării comuniste timp de 8 ani, a avut minimum două situaţii de criză în relaţii. Mă refer la perioada în care comuniştii au venit imediat la guvernare şi Fondul Monetar Internaţional a îngheţat practic orice relaţie cu Moldova şi mă refer la situaţia de acum, câteva luni când Fondul Monetar Internaţional, de facto, a plecat din R. Moldova. Şi iată că acum, această posibilă schimbare de guvernare oferă şi o şansă Fondului Monetar Internaţional să reia relaţiile cu R. Moldova.

Radu Benea: Dar în ce condiţii, asta ar fi întrebarea, pentru că bani mulţi, să zicem, au venit şi în Letonia, că, iată până la urmă, Taxa pe Valoare Adăugată va fi majorată pînă la 23 la sută, asta va duce la majorarea preţurilor. Serbia urmează să concedieze 14 mii de bugetari pentru a îndeplini condiţiile FMI. Ar putea Moldova să suporte asemenea măsuri, care sunt nişte mini-cataclizme sociale? Şi pe cât timp?

Igor Volniţchi: Tocmai aici vroiam să ajung, la condiţiile pe care ar putea să le impună FMI deoarece în ultimul timp se fac multe speculaţii la această temă, în special după acel interviu acordat de Iurie Munteanu, viceministru al economiei, mai proaspăt deputat PCRM în care el povestea şi despre cerinţa FMI de a majora Taxa pe Valoare Adăugată, de a îngheţa creşterile salariale, de a renunţa la indexarea anuală a pensiilor lunare. Într-adevăr, sunt condiţii dure dar haideţi iarăşi să abordăm situaţia prin două puncte de vedere. În primul rând, eu cred că, la prima etapă FMI-ul nu va impune condiţii dure R. Moldova. Mai întâi va încerca să se clarifice pentru cât vine acest Guvern. Dacă se va vedea că acest guvern vine pentru o perioadă scurtă, pentru câteva luni, până la eventuale alegeri anticipate, este evident că nici un fel de reforme, atât de radicale şi de dureroase şi chiar reforme mai bune, nu pot fi demarate. Aceasta doar ar compromite noul Guvern şi eu sunt sigur că FMI va lua în calcul şi componenţa politică. Dacă însă se va dovedi că acest Guvern vine pentru un termen de 4 ani, că se vor găsi voturile necesare pentru alegerea preşedintelui ţării, pentru deblocarea situaţiei politice, eu cred că aceste condiţii pot deveni realitate. Altceva ar fi că ele ar putea fi impuse R. Moldova treptat, adică corelate cu o eventuală ieşire din criză. Acest condiţii ar putea demara în decurs de un an, un an şi jumătate, nu ar fi impuse chiar din start, ceea ce într-adevăr ar duce Guvernul, bugetul şi ţara într-o situaţie total şi total neplăcută.

Radu Benea: Dle Volniţchi, oricum aş putea să replic că măsurile anti-criză sunt oricum nişte măsuri anti-criză. Sunt nepopulare, de fapt, şi vor provoca anumite nemulţumiri. Situaţia de astăzi, personal, îmi aminteşte, probabil şi multor altor jurnalişti, de situaţia în care se afla Guvernul Sturza exact acum 10 ani când prin măsuri nepopulare a reuşit totuşi să scoată ţara din criză dar asta şi a grăbit destrămarea Coaliţiei democrate şi i-a readus la putere pe comunişti.

Igor Volniţchi: Situaţia era atunci puţin diferită şi asta pentru că în 1998 noi ne-am pomenit atraşi într-o criză regională, nu într-o criză mondială. Prin urmare, oricând existau anumite puncte de referinţă de care puteai să-ţi coordonezi politicile. Acum situaţia este cu totul alta. În primul rând, FMI are deja o abordare complexă a ceea ce înseamnă criză, a ceea ce înseamnă factor regional. În plus, mai există şi practica precedentului. FMI a văzut ce a însemnat impunerea unor condiţii dure unui Guvern care tocmai intrase în funcţie şi îşi punea drept scop realizarea unei tranziţii rapide, promovarea unor anumite reforme.Iată, reieşind din acel precedent, FMI îşi dă prea bine seama ce înseamnă forţarea unor reforme, acum, la această etapă.

Radu Benea: Cu timpul FMI şi-a mai flexibilizat politicile?

Igor Volniţchi: Chiar dacă e să reieşim din contextul pur egosit, pur personal al FMI, vedem că nu există nici un interes pentru a impune nişte reforme radicale acum din start, când ţara se află într-o criză atât de profundă. Dacă e să ne amintim anul 1998, ca urmare a acelor reforme, a căzut Guvernul Ciubuc II iniţial, apoi a căzut Guvernul Sturza, a fost Guvernul Braghiş pentru o perioadă scurtă de timp – o perioadă de 3 ani care a fost marcată de reforme impuse de FMI. Şi ce a urmat după aceea – venirea comuniştilor la putere şi îngheţarea relaţiilor cu FMI. Chiar şi din interes pur egoist, eu cred că FMI nu va insista chiar la prima etapă asupra unor condiţii foarte şi foarte dure.

Radu Benea: Acele reforme totuşi au adus rezultate, au adus venituri la buget. Acum venituri de unde vor veni?

Igor Volniţchi: Acele reforme au îmbunătăţit în primul rând indicatorii macro-economici. În R. Moldova aceşti indicatori se dezvoltau zic eu bine, creşteau bine până la criză. Pe perioada de criză această creştere s-a stopat dar ea există şi imediat după amelioarea efectelor crizei, creşterea respectivă va continuă. Adică, reformele impuse pentru creşterea indicatorilor macro-economici nu trebuie să fie atât de dure ca şi cele din 1998. Atunci se construia pe nisip, nu era bază. Acum aceasta există, ea trebuie doar dezvoltată.
XS
SM
MD
LG