Linkuri accesibilitate

Analiştii Dumitru Mînzarari, Veaceslav Ioniţă şi Vlad Lupan despre farsa neutralităţii Moldovei - reluarea emisiunii "Punct şi de la capăt" din 25 ianuarie 2009

Doamnelor si domnilor, bine v-am gasit. La microfon e Vasile Botnaru, moderatorul si prezentatorul emisiunii duminicale PUNCT si de la CAPAT.

Intrebarea la care incercam sa raspundem astazi este cit se poate de fireasca, in conditiile in care partidele politice iata ca isi scriu cu osirdie caietele de sarcini inainte de campania electorala. La o adica, pe unda mobilizarii civice rivnite de viitorii deputati sunt formulate alteori si intrebari mai incomode, de genul „Otkuda drovishki?” adica „pe mina cui dati banii publici”? De ce atita graba cu privatizarile? De ce nu stim sa traim in buna vecinatate cu vecinii ? etc, etc. Noi vom fi astazi ceva mai indulgenti si vom formula o intrebare mai simpla: ce beneficii i-a adus Republicii Moldova neutralitatea? Si i-am invitat sa raspunda la aceasat intrebare pe Dumitru Minzarari si Veaceslav Ionita, experti de la IDIS Viitorul, autorii unui studiu care tocmai vizeaza acest subiect, si pe analistul Vlad Lupan, fost angajat la Ministerul de Externe responsabil cu tematica NATO. Aşadar, ne-am propus sa identificam beneficiile pe care le-a obtinut Moldova urmare a neutralitatii asumate la adoptarea Constitutiei si scoase in fata de curind pentru a se stavili orice simpatii pro NATO din interiorul societatii.

Dumitru Mînzarari
Dumitru Minzarari: Intr-adevar, neutralittatea este una din optiunile politice. Statele pe parcursul istoriei au ales-o pentru a-si pastra independenta teritoriala, suveranitatea asupra teritoriului. Nu vom gresi daca vom spune ca neutralitatea se refera la domeniul securitatii statului. Cit priveste concret cazul Moldovei: neutralitatea in Republica Moldova a fost acceptata in 1994. Si exista foarte multe pareri ca aseasta neutralitate a fost sugerata de catre Rusia.

Vasile Botnaru: Dar atunci, fiti de acord, era acceptata ca o mare victorie. Neutralitatea insemna ruperea din spatiul fostei Uniuni Sovietice.

Dumitru Minzarari: Imi permiteti sa nu fiu de acord. Din toate tarile sovietice doar Moldova, si daca nu ma insel din Asia Centrala Turkmenistanul, au acceptat statutul de neutralitate. Unde este o tara si unde este alta? Si ce performante au avut statele baltice, care la fel au avut optiunea de neutralitate? Li s-a sugerat, dar au refuzat-o. Deci, putem observa cat de bine ele au avansat in dezvoltarea politica, sociala si economica.

Vasile Botnaru: Dar asta se vede azi, domnule Minzarari. Atunci, cand Moldova era „cu pistolul la tampla”, poate ca aceasta decizie era destul de curajoasa, sau nu-i asa?

Dumitru Minzarari: Nu sunt de acord. Recunosc, poate a fost o decizie dificila pentru elita politica de atunci, cand, intr-adevar se confruntau cu conflictul transnistrean, repercusiunile acestuia. Ei au acceptat o postura de subordonare in raport cu Rusia dupa razboiul din 92. Daca ne uitam din punctul lor de vedere, a fost unica decizie „dezghetata” si buna. Insa, sunt optiuni si optiuni. Orice politician are un sir de optiuni pentru a solutiona problemele cu care tara sa se confrunta. De altfel, politicienii au posibilitatea de a angaja cele mai lucide minti ale natiunii pentru a-i indruma. Si neutralitatea nu a fost, de fapt, cea mai buna optiune. Daca analizam situatia de atunci vedem urmatoarele: avand un acord referitor la conflictul transnistrean, Rusia, fiind oprita de la actiunile ei agresive in continuare, inclusiv de opinia internationala, oare Moldova a avut nevoie sa accepte neutralitatea dupa ce conflictul s-a incheiat de fapt? Nu avea sens, neutralitatea o accepti atunci cand exista amenintare eminenta.

Vlad Lupan: O constringere.

Dumitru Minzarari: Atunci au fost purtate negocieri directe si indirecte cu Moscova, in cadrul carora i s-au propus Moldovei careva posibile preferinte, considerate de catre elita politica de atunci, drept preferinte. Si s-a solicitat neutralitatea in schimb. Asta e parerea mea. Si a fost o obligatiune destul de proasta. In negocierea aceasta Moldova a pierdut. Timpul, care este cel mai bun judecator al oricaror decizii, a aratat foarte clar acest lucru.

Vasile Botnaru
: Inca un pic sa zabovim la momentul acceptarii neutralitatii. Domnule Lupan, factorul geografic sau geopolitic, si-a avut efectul si continua sa fie luat in seama sau nu?

Vlad Lupan: In cazul dat, la luarea deciziei, privind neutralitatea, si-a avut efectul factorul intern, nu cel geopolitic. E vorba de o decizie luata in 1994 si nu in 1992.

Vasile Botnaru: Dar presiunea pozitionarii Moldovei, pentru ca domnul Mazarari compara cu situatia statelor baltice, care sint avantajate totusi, or Moldova, care se afla intre doi „elefanti”, mereu este constransa de factorul politic.

Vlad Lupan
Vlad Lupan: In situatia din ‚’94, cand a fost adoptata aceasta decizie, Romania nu era un factor geopolitic negativ in ce privea Republica Moldova. Poate Ucraina ar fi fost un semn de intrebare in ce priveste comportamentul vizavi de Republica Moldova. Pentru ca pe parcurs nu era clar ce pozitie va lua: mai aproape de Rusia or mai aproape de Republica Moldova. Insa, in esenta, intrebarea este urmatoarea: ce a facut Federatia Rusa si ce a facut Republica Moldova, adica, elitele lor, in 1994, atunci, cand a fost luata aceasta decizie? Aceasta decizie a fost luata cu doi ani mai tarziu, dupa conflict. Factorul geopolitic o fi fost el important in 92, dar in 94 existau suficiente considerente pentru care Republica Moldova ar fi putut lua o alta decizie, un alt curs.

Vasile Botnaru: Daca ne amintim, tot atunci, cand a aparut pe agenda, neutralitatea, era in discutie, si s-a semnat intr-un final, Acordul, privind retragerea trupelor rusesti [ octombrie 1994 ]

Vlad Lupan: Neutralitatea Republicii Moldova, asa cum s-a vehiculat ulterior o destul de lunga vreme in cercurile guvernamentale, a fost pretul platit pentru retragera trupelor rusesti din Republica Moldova. Neutralitatea, deci, a fost considerata nu atat impusa din exterior, cit o „gaselnita” autohtona, care presupunea un castig prin retragerea trupelor ruse din Republica Moldova. Fapt, care nu s-a intamplat, pentru ca acel acord din 94 asa si nu a fost ratificat de Federatia Rusa.

Vasile Botnaru
: Pe parcursul acestor ani de „consolidare” a neutralitatii, a incercat cineva sa vada ce costuri ar avea aceasta neutralitate?

Veaceslav Ionita
Veaceslav Ionita
: Da, dsigur. Eu in primul rand nu cred ca Republica Moldova are neutralitate. In opinia mea este vorba despre notiunea de securitate. Si daca vedem securitatea ca un bun, ce permite dezvoltarea si cresterea economica a unei tari, inclusiv si prin securitatea militara, atunci Moldova are o situatie foarte proasta, pe care noi am poreclit-o neutralitate. Si cred ca este in interesul elitei noastre sa respectam aceasta „neutralitate” care, dupa mine, le ofera lor o securitate personala foarte sporita din contul securitatii societatii. In realitate, societatea noastra este lipsita de securitate. Noi nu am inteles pana acum ca societatea moderna nu presupune un razboi pentru a cuceri o tara. Uitati-va ce s-a intamplat cu noi. Noi ne-am declarat in 1994 tara neutra fara razboi, fara trupe armate. Si am fost ilegal deposedati de retelele noastre de gaz, care costa 3 miliarde de dolari. Deci, le-am dat pe gratis. Or, elitele noastre au fost implicate. Uitati-va, nici organele de forta, nici opozitia, nici societatea nu reactioneaza atunci cind sintem deposedati in prezent de o proprietate de 600 mln dolari, fiind vorba de Centrala de la Cuciurgan. Si acum o intrebare retorica: daca va imaginati o tara cu o neutralitate de acest fel, avem oare destule institutii, care ar asigura de fapt securitatea economica a tarii, in cazul dat? Cum investesc strainii? Aici ajungem la alte. dimensiuni ce caracterizeaza securitatea unei tari. Un investitor strain, bunaoara, ce ar vrea sa vina in Moldova, se gandeste in felul urmator: daca o tara asa de usor inghite pierderea unei proprietati comune de 600 mln de dolari si nimeni nu reactioneaza, ce ma fac eu, nenorocitul de mine cu 5-10 mln de dolari, cand voi fi deposedat de aceasta proprietate intr-o astfel de tara? Deci, inca o data repet: cred ca elitele noastre sunt amestecate in tot felul de scheme si si-au asigurat o securitate personala, care este realizata pe contul intregii societati. Ce este prezentat drept neutralitate nu este altceva decat un beneficiu personal al elitelor din contul dezvoltarii intregii tari.

Vlad Lupan
: Neutralitatea Republicii Moldova este doar o metoda de asidurare a neutralitatii unui stat. In cazul Elvetiei, bunaoara, neutralitatea a fost asigurata de un anumit angajament cu alte state. In cazul Republicii Moldova noi singuri ne-am declarat neutralitatea, singuri ne-o pastram ca si cum. Dar sintem capabili sa o pastram? Ne da neutralitatea ceea ce am dorit noi? Securitate economica avem? Nu, nu avem. Securitate energetica avem? Nu, nu avem.

Vasile Botnaru
: Exact acest lucru am vrut sa recapitulam impreuna. Lista de beneficii pe care cel putin si l-a imaginat politicianul, care a zis: „vreau sa fiu neutru, pentru ca sa am cutare si cutare beneficii”. De la domnul Ionita am inteles ca nu avem investitori siguri. Ce nu mai avem noi in lista asta de beneficii?

Vlad Lupan
: Dupa atitea ani de zile asa si nu avem retragerea trupelor ruse, despre care ceva mai sus am mentionat ca era scopul principal al acestei neutralitati. Or neutralitatea insemna nu doar o retragere a trupelor rusesti. Ea insemna si o viitoare rezolvare a conflictului transnistrean, pe care pina la moment inca nu o avem.

Veaceslav Ionita
: Toate tarile din spatiul ex-socialist aveau un vacuum de securitate si au incercat sa si-l rezolve printr-o anumita modalitate. Cel mai mult au beneficiat Polonia si Romania pentru ca dupa ce au probat rezolvarea problemelor de securitate au reusit sa propulseze cresterea economica. Republica Moldova a mimat de fapt neutralitatea – poti spune de dimineata pina seara ca esti partasul neutralitatii, dar aceasta neutralitate nu iti rezolva problema principala, cea a securitatii. Lucrul acesta a insemnat degradarea economica, a insemnat lipsa de crestere economica. Daca ne imaginam ca Republica Moldova si-ar fi rezolvat problema securitatii atunci nu ar fi aceasta situatie paradoxala cind ai 300 de mii de oameni angajati in economia locala si 450 de mii angajati in economia straina. Republica Moldova ar fi trebuit sa asimileze pina in prezent cel putin 2 miliarde investitii straine anual. Cee ce nu se intimpla.
Republica Moldova ar trebui sa creieze cel putin 25 de mii locuri de munca pentru urmatorii zece ani. Deci, nivelul economic la care eram in perioada anilor 1995-96. Acest lucru trebuia sa se intample, dar... nu s-a intamplat. In mai multe studii straine Republica Moldova este vazuta ca o tara cu o securitate joasa, de fapt la pamant, ca o tara unde nu ai garantat nimic si o tara in care nu poti veni. Cei care vin aici, adica in Republica Moldova, sunt exact ca cei ce merg la Casino - au nivelul de adrenalina ridicat si toata investitia este una de noroc.

Vlad Lupan
: Riscurile foarte mari constituie unul din subiectele mentionate de Uniunea Europeana drept subiectul de restanta, tema de restanta, marea problema a Republicii Moldova.

Vasile Botnaru
: Vreau sa-l intreb pe domnul Minzarari. Care este alternativa neutralitatii? Este una din cele doua umbrele la indemana Chisinaului, alianta Nord-Atlantica pe de o parte si spatiul CSI pe de alta parte? Deci, daca renunta la neutralitate, trebuie sa aleaga una din cele doua umbrele?

Dumitru Mazarari
: De fapt sint mai multe umbrele. Totul depinde de capacitatea elitelor. De fapt in Moldova a venit la putere nomenclatura regionala comunista. Si nu numai in Moldova, in majoritatea statelor postsovietice. Deci, aceasta a fost cheia vulnerabilitatii initiale a Republicii Moldova, aceasta fiind una din sursle principale din care cauza astazi dezvoltarea democratica a tarii si a altor tari postsovietice nu este posibila.

Vasile Botnaru: Adica, vreti sa spuneti, ca oamenii care se uitau la Moscova continua sa se uite la Moscova si nu-si imaginau ca pot sa mearga la Bruxelles?

Dumitru Mazarari
: Corect. Aceste persoane au fost educate intr-un anumit mod. Nu le este fireasca perceperea culturii democratice de guvernare. Cu toate ca ei inteleg prin cuvinte, dar nu o simt. Spre exemplu Vladimir Putin, venind la putere in Rusia, foloseste metode KGB-iste in relatiile interne si externe. La noi in tara, liderii care au venit la putere au folosit acele instrumente pe care le cunosteau.

Vasile Botnaru: Deci, asta-i una din cauze. Probabil, cea principala. Care alti factori au conditionat asemenea conceptie a neutralitatii?

Dumitru Mazarari: Iarasi, insist, si in cazul dat nu sunt de acord cu Vlad ca neutralitatea a fost doar sugerata de Rusia. Pentru ca ea a fost sugerata Georgiei si Ucrainei, statelor baltice. Ea a fost impusa creand anumite amenintari directe si venind cu intentia prefacuta de a ne ajuta, daca acceptam neutralitatea. Sau in cazul Georgiei, ambasadorul rus in Tbilisi, inainte de conflictul armat din august, i-a propus direct acceptarea neutralitatii.

Vlad Lupan: Neutralitatea a fost sugerata de catre Moscova in mod deschis in documente oficiale, drept scop pe care Federatia Rusa il urmareste in toate statele post sovietice, pe care nu le poate atrage in sfera sa de influenta totala. In cazul Ucrainei, Republicii Moldova, caz clasic, rusii au spus clar ca vor sa ne faca neutri pe noi. Vreau sa arat scopul acestei actiuni, fiindca doar astfel putem intelege neutralitatea si de ce ca actiune de securitate ea nu este viabila pentru Moldova.

Vasile Botnaru: Dar, intorcandu-ne, ca si in filmul „Terminator”, in trecut, ca eventual sa reparam ce se poate, unde ar trebui sa avem decizia, mecanismul decizional, pentru ca autoritatile de la Chisinau sa nu fi ales o „pseudoneutralitate”, cum o prezentati dumneavoastra?

Vlad Lupan: Cred ca in conditiile in care Moldova s-a dezvoltat, asa cum s-a dezvoltat cind au venit la putere nomenclaturile regionale comuniste, in cazul dat Moldova nu putea sa aleaga o alta solutie decat sa cedeze in fata cerintelor Rusiei.

Vasile Botnaru: Dar acum, cum sa iasa elegant din aceasta strinsoare?

Vlad Lupan: Elegant va fi o solutie care-i va permite Chisinaului sa iasa treptat din aceasta neutralitate, si asta ar include optiuni de familiarizare a populatiei cu subiectul zis neutralitate.

Vasile Botnaru: Ce rateuri avem din cauza ca am scos neutralitatea pe drapel?

Veaceslav Ionita: De fapt, care era problema numarul unu a Republicii Moldova, pe langa problema militara? Destramarea Uniunii Sovietice a insemnat ca toate institutiile, toate relatiile, toata filozofia de gestionare a unei socitati au falimentat. Tarile din spatiul ex-socialist si tarile baltice real au purces la procesul de reforme. La ei reformele au inceput in 1994,1995,1996, deci, cind ei au inceput a schimba institutiile, filozofia de gestionare a tarii, unica solutie pentru ei a fost NATO. Republica Moldova, spunind ca isi pastreaza neutralitatea, de fapt a conservat toate institutiile sovietice existente pana in prezent. Deci, noi real nu am desfasurat reforme. Iata ce se intampla: in 2009, atunci, cind Republica Moldova are o provocare legata de societatea saraca, unica idee ingenioasa ce le vine in cap autoritatilor este sa oblige agentii economici sa scada preturile la produse. Asta nu-i altceva decat ceea ce faceau institutiile Uniunii Sovietice .Rusia nu avea nevoie de altceva. Noi avem, de fapt, un sistem care, pe de o parte, declara economia de piata, pe de alta parte, toti sintem uniti.

Vasile Botnaru: Cu alte cuvinte, o „strutocamila”. In cercetarile dumneavoastra am vazut o cifra halucinanta privind investitiile ratate. Puteti sa va referiti la ele? Cum ati ajuns la concluzia ca ratam 2 miliarde?

Veaceslav Ionita: Ea e empirica. De exzemplu, tarile din spatiul ex-socialist in 94-95 au pus problema apropierii de Uniunea Europeana sub toate aspectele. Deci, au avut o problema de infrastructura, au demonstrat ca au nevoie de anumite investitii. Pentru Republica Moldova, de exemplu, pentru infrastructura publica e nevoie cel putin de 500 mln euro anual. Tarile, care sunt in zona data, adica postsocialiste au un potential economic mediu mai mare ca noi. Daca e sa ne referim la Romania, acolo investitiile veneau egale cu noi pana prin 1998-2000. Dupa aceea Romania brusc a fost descoperita de catre investitori. Inca o data vreau sa accentuez: investitiile straine nu sunt o panacee pentru cresterea economiei. Ele arata doua lucruri: propulsarea acesteia si sunt un barometru ce indica faptul ca lucrurile merg bine. Chiar si fara investitii straine tara se dezvolta. Iar lipsa lor este un vot de blam contra societatii. Daca ar fi o tara cu investitii normale create, poate ca ar fi teoretic posibil, alimentarea surselor interne. Dar aceasta nu este posibil. Acum noi ne laudam ca avem 500 mln dolari investitii directe, dar acestea-s investitii pozitive, care permit dezvoltarea tarii, dar mai sunt investitii ce creaza pericol de securitate economica. Investitiile ce vin la noi sunt capital speculativ.

Vasile Botnaru: Deci sunt investitii si investitii. Alte rateuri? Ce se intampla din cauza neutralitatii?

Vlad Lupan: Foarte simplu. Institutiile democratice sunt un indicator al faptului ca o societate se dezvolta normal. Investitiile straine directe sunt un termometru. Merge bine, insamna ca si businessul autohton se dezvolta, apar mai multe locuri de munca.

Vasile Botnaru: Un ambasador german compara investitiile cu o caprioara.

Vlad Lupan: Asa si este. Investitorul risca doar in anumite situatii. Sunt doar un mic grup ce au riscat si risca sa vina in Moldova. Numarul investitiilor straine directe, dupa cum arata un studiu al Bancii Mondiale da stabilitate in tara. Noi pina acum nu avem un stat de drept. Prin urmare investitiile ar fi putut sa fie si mai mari, am fi avut si mai multe locuri de munca, am fi avut mai putin moldoveni ce ar fi plecat peste hotare sa-si caute salarii, s-ar fi rezolvat un sir de probleme sociale, iar din punct de vedere al dezvoltarii societatii nu doar astea ar fi rateurile noastre, dar si reformele in domeniul sectorului de securitate. Tocmai asta presupune cele enumerate mai sus.

Vasile Botnaru: Si atunci, cand vorbiti despre lipsa statului de drept, la ce cazuri va referiti? La cele politice rasunatoare sau la cele privind businessuri confiscate?

Vlad Lupan: Ele sint legate.

Vasile Botnaru: Domnule Minzarari, neutralitatea impune si limitari? Cind am acceptat neutralitatea am acceptat si niste limite. Promotorii neutralitatii ne spun bunaoara ca avem beneficii la livrarea gazelor. Dar ei nu prezinta si costurile politice adiacente.

Veaceslav Ionita: In conditiile sistemului economic existent ai niste preturi foarte mari, ai unui sistem economic in care competitia n-o castiga cel care-i eficient, dar cel care este conectat la putere. Cel mai interesant caz din acest punct de vedere este cel al aviatiei. Ai experienta multor tari cum se poate crea o piata functionala. Am ajuns la situatia, de exemplu, cind din 5000 de studenti, care pleaca in Statele Unite la munca pe durata verii 4500 prefera sa plece de la Kiev, Odesa si Bucuresti si doar 500 din ei iau avionul de la Chisinau. Ai niste costuri reale, pe care fiecare om le suporta. Cind mergeti la piata or magazin si platiti mai scump, cind cumparati o haina de doua ori mai scumpa decat intr-o tara normala, cind pretul biletelor la avion este exagerat. Si neutralitatea este o eticheta in spatele careia stau dezordini ce exista in institutiile economice de piata, care pentru anumite elite, ofera un confort. Ele nu au probleme de securitate, de ordin juridic, nu au niciun fel de riscuri, au posibilitatea nestigherita sa privatizeze pe scheme neclare industria vinului, a gazului etc. Si nu se intampla absolut nimic. Niciun dosar penal.

Vasile Botnaru: Si ultima intrebare: cand, cine si cum ar incerca sa abordeze problema neutralitatii sub aspectele despre care vorbim astazi? Cine trebuie sa abordeze acest subiect?

Dumitru Minzarari: Judecind dupa experienta tuturor statelor din Europa de Est, toate statele din ultimul val de democratizare, e o sarcina a elitelor. Procesul de democratizare si ruperea de la un regionalism sovietic si conectarea statelor la un regionalizm european e o sarcina a elitelor.

Vasile Botnaru: Care elite? Care sunt deja la putere?

Dumitru Minzarari: Noi elite, sustinute de o masa critica a populatiei, care avind o cultura politica inalta, au realizat aceste aspecte. In cazul Moldovei, sarcina revine iarasi unor elite. Prin evolutie sa ajungem sa obtinem niste elite care vor fi mai putin legate de trecutul sovietic, ce vor explica populatiei obiectiv optiunile pe care le are in fata.

Vasile Botnaru: Adica, fara sperietori.

Vlad Lupan: Populatia noastra nu stie ce castiga si ce pierde din faptul ca e bine sa fim neutri sau nu e bine sa fim neutri. Avem o problema de securitate informationala. Federatia Rusa are un canal in Moldova, pe frecventele nationale de stat. Cred ca in primul rand trebuie sa incepem de la concetatenii nostri. Ei sunt masa critica, inseamna ca fiecare dintre noi: experti din societatea civila, jurnalisti, politicieni care cunosc problema in cauza si vad beneficiile si costurile aderarii Republicii Moldova la NATO, sa se uneasca intr-un front comun de mediatizarea a acestor informatii in mod deschis. Acum nu avem o astfel de deschidere pentru a oferi tuturor cetatenilor o informare echidistanta, echilibrata, cu toate datele problemei, pentru ca noi sa alegem un viitor mai bun pentru Republica Moldova. Evident si elitele politica vor avea un rol esential, pentru ca ele pot mai repede porni acest proces si iata ca in alegerile urmatoare vom vedea o serie de elite ce vor spune clar lucrurilor pe nume.

Vasile Botnaru: Din pledoria asta vreau sa subliniez : „informatii” si nu slogane, si nu lozinci... Domnule Ionita, dumneavoastra ce credeti?

Veaceslav Ionita: Nu ma mira absolut nimic. Societatea este „rece” fata de initiativele NATO si nici nu ma descurajaza. Ceea ce ma descurajaza sunt elitele noastre si consider ca lor le revine rolul principal. Unica ce-ar putea sa faca, altfel vorbind, sa ne propuna in loc de un Jiguli cu o vechime de 30 de ani, o masina de marca Jiguli de 20 de ani uzura. Adica, ceva mai bun, dar tot acelasi model.
XS
SM
MD
LG