Linkuri accesibilitate

Economia politică şi comercială a drepturilor omului


Acelaşi impas etic sub presiune politică şi în dezbaterile din Comisia pentru Drepturile Omului( DROIT). Comisia a organizat audieri asupra a două din cele mai grave cazuri curente de persecuţie colectivă şi încălcare a depturilor omului: situaţia populaţiei uigure din Xinjiang (regiune autonomă chineză, cunoscută şi sub titulatura istorică de Turkestanul de Est) şi violenţa de stat iraniană.

Situaţia din Turkestanul est a fost expusă de Rebiya Kadeer, cea mai cunoscută şi mai activă susţinătoare a mişcării de emancipare culturală uigură. Cazul iranian a fost prezentat de oameni de cultură dizidenţi iranieni, în mare parte foşti deţinuţi, închişi şi torturaţi, după simulacre judiciare iraniene. În mare, atît mărturiile uigure cît şi cele iraniene au readus în faţa Parlamentarilor practicile violente chineze şi iraniene, pe care le-au prezentat, însă, mai amănunţit şi le-au adus la zi. Probelmele au apărut după încheierea mărturiilor.

Astfel, raportul asupra politicii chineze de desnaţionalizare şi asupra ciocnirilor din iunie, între demonstranţi uiguri şi miliţia chineză, prezentat de Rebiya Kadeer a fost urmat de o intervenţie bizară a unui Parlamentar care e , „ întîmplător”, şi Preşedintele Grupului de Prietenie cu China. Distinsul Paralamentar, altfel foarte curajos şi articulat în restul dezbaterilor, a intervenit cu două întrebări extraordinare prin capacitatea de insinuare negativă: 1) cum poate susţine Kadeer că uigurii sînt persecutaţi, atîta timp cît aceeaşi Kadeer e „una din cele mai bogate femei din China”? şi 2) cum poate susţine Kadeer că uigurii sînt persecutaţi, atîta vreme cît ea şi o mare parte a populaţiei uigure continuă să vorbească limba uigură?

E greu de crezut că asemenea întrebări au izvorît din buna poziţionare obiectivă a Palramentarului. Influenţa pare să vină din cu totul altă zonă iar această zonă nu are nimic de-a face cu logica sau cu buna cunoaştere a problemelor de libertae culturlă şi politică în statele de regim comunist. Prima întrebare sugerează clar o legătură între situaţia materială şi curajul opiniei. Cu alte cuvinte, Parlamentarul în cauză crede că atitudinea de conştiinţă e condiţionată de un certificat de sărăcie. E Rebya Kadeer, sau alţi militanţi civili, destul de săracă pentru a avea convingeri democratice? Sau e prea bogată pentru a avea pretenţia la aşa ceva? Această inepţie e infirmată de numeroase cazuri care spun că disidenţii sînt persoane care şi-au sacrificat poziţia oficială şi statutul personal, tocmai pentru că au pus problemele libertăţii colective deasupra avantajelor personale. A doua întrebare e, pur şi simplu, un sofism rudimentar care pleacă de la premiza că o minoritate persecutată nu e persecutată decît dacă e aihiliată cultural.

Deznaterile pe tema Iran au fost, în cîteva puncte, zguduitoare. O fostă deţinută iraniană acuzată de rebeliune şi violată sistemtic în timpul interogatoriilor a vorbit pe larg despre practica violului folosită pe scară largă, în închiorile iraniene, indiferent de sex şi vîrstă. Alte depoziţii au prezentat cazuri de tortură şi execuţii publice, după procese judiciare sumare. La capătul dezbaterilor a venit şi intervenţia reprezentantului Comisiei Europene la audieri. Remarcile reprezentantului Comisiei au lăsat impresia că vorbitorul a fost absent de la audieri sau a reuşit, cumva, să se facă imun la suferinţa altora. Reprezentantul Comisiei a vorbit, fără probleme, despre „presupusele încălcări ale drepturilor omului” („ alleged human rights abuses”). Mai intereseant, într-o logică perfect cinică, reprezentantul Comsiei a descoperit o „tendinţă democratică” ( „democratic strand”) declanşată în Iran, de Revoluţia Islamică din 1979. Tocmai această „tendinţă democratică” e în dezvoltare şi trebuie susţinută - a încheiat Reprezentantul Comisiei.

În ambele cazuri, intervenţiile ulterioare ale Parlamentarilor au atacat, uneori vehement, acest gen de miopie morală. Însă problemele de poziţionare ale Comisiei şi succesul lobby-ului economic chino-iranian faţă de chestiunea drepturilor omului sînt absolut alarmante. China şi Iran se descurcă foarte bine, jucînd cartea intereselor economice occidentale. Drepturile omului se descurcă, exact din acest motiv, foarte greu.

Traian Ungureanu

Fost parlamentar european (2009 – 2019), din partea PD-L (Partidul Democrat Liberal, apropiat președintelui Traina Băsescu) și ulterior a PNL (Partidul Național Liberal).

Jurnalist în România, între 1983-1988, Traian Ungureanu a lucrat la BBC, redacția pentru România, între 1989 – 2003. După care a devenit colaboratorul extern al Europei Libere, unde a scris despre politica din România și Europa, a ținut o cronică sportivă iar după ce a devenit europarlamentar, o cronică europeană. Semnează un blog politic și în fiecare vineri, un Jurnal de corespondent de la Londra.

Opiniile autorului nu reprezintă, neapărat, punctul de vedere al radio Europa Liberă.

XS
SM
MD
LG