Linkuri accesibilitate

Revelaţie sau halucinaţie?

Am urcat deunăzi într-un maxi-taxi de pe ruta 174 şi… am avut apoi o revelaţie. Şoferul microbuzului s-a dovedit a fi un om jovial şi zîmbitor. I-a explicat, plin de solicitudine, unei doamne cum să ajungă la nu ştiu ce şcoală. Îi întîmpina pe cei care urcau cu implacabilul “Poftim!”, nu demara în trombă şi nici nu părea grăbit. A evitat elegant să umple microbuzul pînă la refuz. Iar cînd coboram mi-a spus literalmente “O zi bună!” Şi adevărul e că dispoziţia bună cu care am ieşit din acel maxi-taxi m-a însoţit toată ziua.

Îmi imaginez cît de miraţi sînteţi acum, stimaţi ascultători ai Europei Libere. Asemenea şoferi de maxi-taxi par teleportaţi dintr-o altă dimensiune. Mărturisesc că este prima oară cînd întîlnesc un astfel de şofer amabil în Chişinău. E un adevărat miracol pe care nu-l pot dezlega. E un fapt cu totul ieşit din comun după ce ani de zile am călătorit în compania unor şoferi bădărănoşi, recalcitranţi, mahmuri sau crispaţi, după ce, de nenumărate ori, i-am auzit bodogănind supăraţi sau tunînd “Treşiţ în fund!”, după ce am am văzut, de nenumărate ori, cum aceşti şoferi se ceartă cu pasagerii din te miri ce motive.

Nu ştiu cum se face că aici, în acest spaţiu al tranziţiei interminabile, faptul normal, firesc, a devenit într-atît de rarisim, încît e perceput ca o minune, pe cînd anormalitatea şi aberaţia s-au cronicizat într-atît, încît au substituit pe nesimţite firescul. Anormalitatea e aici de la o vreme proverbială.
XS
SM
MD
LG