Linkuri accesibilitate

După ce criterii aleg părinţii şcolile odraslelor lor?

Acum o lună articlolul „Străini printre ai săi” postat de Natalia Morari pe blogul ei personal, găzduit de site-ul Europei Libere , a stârnit un val de comentarii. Jurnalista se întreabă ce-i motivează pe părinţii vorbitori de limbă rusă să-şi dea copii la şcoli sau grădiniţe cu predare în limba lui Puşkin. Să fie oare din comoditate sau din frică că odrasele lor ar putea să fie educate în spiritul unei alte culturi, deşi apropiate, oricum străine pentru ei, se întreabă autoarea.

Iată ce spune Ala Popa, o vizitatoare a blogului Nataliei Morari cu referire la această postare: „Cine doreşte să cunoască încă o limba devine mai bogat. A venit timpul să ne debarasăm de mentalitatea şi gândirea sovietică, la anumit moment această mentalitate devine o barieră pentru toţi, chiar şi pentru vorbitorii de limbă rusă”.

O altă cititoare scrie următoarele: „Cunoaşterea a două limbi nu a făcut rău nimănui. În copilărie am frecventat şcoala cu predare în limba rusă. Dacă regret acest lucru? Nu ştiu, poate dacă cunoşteam româna reuşeam mai repede să termin o facultate şi calea spre Europa îmi era deschisă, dar aşa...”

Larisa Cârciumaru
Larisa Cârciumaru din Chişinău îmi spune ca acum 7 ani a fost într-o dilemă: la ce şcoală să-şi dea feciorul: una cu predare în limba română sau rusă. După mai multe discuţii cu soţul, au optat totuşi pentru liceul Puşkin. Si iata de ce: „Atunci când am hotărât să dăm copilul la şcoală am considerat că şcolile cu predare în limba rusă sunt mai puternice decât cele române. După părerea mea şcolile ruseşti au o curiculă mai bună. Am impresia că elevii sunt mai bine pregătiţi acolo”. Larisa nu exclude ca la absolvirea liceului, băiatul ei să plece la studii în Rusia sau Ucraina.

Vladimir Lefteroglo
Vladimir Lefteroglo acum student la Moscova, îmi spune că după ce a mers la o grădiniţă de limbă română, părinţii au hotârât să-l transfere la un liceu cu predare în limba rusă. Recunoaşte că deşi vorbeşte perfect rusa, la Moscova se simte străin: „Şi în română şi în rusă pot să vă spun. Aici este bine în Chişinău, că acolo nu-i casă aici sunt şi părinţii şi prietenii. Acolo e ţară străină, dar şi învăţătura este mai bună”.


Irina Severin
Nu puţine sunt şi familiile, vorbitoare de limbă rusă, care hotărăsc să-şi dea copiii la şcoli cu predare în limba română. Printre acestea şi cea a Irinei Severin care atunci când a trebuit să-şi duca cele două fete la şcoală, nu a stat pe gânduri în ce limbă vor studia copilele: „Este absolut normal şi firesc când trăieşti într-o ţară să cunoşti limba. Fiindcă asta este un semn de respect faţă de concetăţenii tăi şi asta este normal dacă vrei să te integrezi în viaţa ţării”.


Lidia Şutca
Cunoaşterea unei limbi străine îl cultivă pe om, spune discret Lidia Şutca, directoarea liceului cu predare în limba rusă „Aleksandr Sergheevici Puşkin”, atunci când o întreb de ce totuşi părinţii aleg să-şi dea copiii la şcoli ruseşti şi invers: „Cred că vorbitorii de limbă rusă încearcă astfel să menţină relaţiile şi tradiţiile străbunilor. Însă oricum, pe an ce trece ei înţeleg că pentru a te integra într-o societate nu este de ajuns să cunoşti o singură limbă şi nici chiar două”.

La început de an şcolar din cele 145 de instituţii preuniversitare, între care licee sau şcoli, 35 erau cu predare în lima rusă. Potrivit recensămâtului din 2004, din numărul total al locuitorilor ţării, 16 la sută s-au declarat vorbitori de limbă rusă.
XS
SM
MD
LG