Un singur sunet de clopot

Un singur sunet de clopot astăzi la Beslan, şi sute de baloane albe înălţîndu-se spre cer în amintirea victimelor crizei ostatecilor de la şcoala numărul unu, începută pe 1 septembrie şi sfârşită în mod tragic după ceva mai mult de două zile.

La Moscova, la o şedinţă de guvern, premierul Vladimir Putin a spus că astăzi Rusia îşi aminteşte victimele tuturor atacurilor teroriste, comise de „bandiţi”, începînd cu cel mai tragic dintre ele, cel de la Beslan, dar şi pe cel de la teatrul moscovit Dubrovka. „Să păstrăm un moment de reculegere în memoria victimelor”, a spus Putin.

La 1 septembrie 2004, aminteşte AP, 32 de militanţi înarmaţi au pus stăpânire asupra şcolii numărul unu din Beslan, oraş din republica autonomă rusă Osetia de Nord-Alania, din zona Caucazului de Nord. Peste o mie de bărbaţi, femei şi copii au fost înghesuiţi în sala de sport – elevii, dar şi părinţii, rudele şi fraţii lor, veniţi să-i vadă şi să-i felicite în prima zi de şcoală. Militanţii, veniţi din Cecenia şi din alte părţi, au cerut ca trupele ruse să se retragă din regiunea separatistă nord-caucaziană. Ostatecii au îndurat foamea, setea şi mai ales spaima timp de aproape trei zile. În după-amiaza zilei de trei septembrie, s-au auzit dintr-o dată schimburi prelungi de focuri de armă, exploziile au răsunat în sala de sport, iar imaginile copiilor acoperiţi de sânge, fugind goi ca să nu fie prinşi între focuri, au făcut ocolul lumii prin intermediul televiziunii.

După cinci ani, la Beslan, scrie agenţia AP, durerea este la fel de prezentă, dar o însoţesc adesea mânia şi frustrarea. Oamenii văd că de la tragedie nu s-a schimbat mare lucru. Violenţele în Caucazul de Nord continuă. Mulţi sunt nemulţumiţi de felul cum a fost investigată tragedia de acum cinci ani şi mai ales de modul cum au rezvolvat-o atunci autorităţile. Nu puţini sunt cei care cred că numărul mare de morţi ar trebui să atârne pe conştiinţa generalilor ruşi, cel puţin la fel de mult ca pe cea a insurgenţilor. Supravieţuitorii tragediei spun că exploziile care au precedat haosul din sala de sport veneau din afară, iar cei care asistau neputincioşi din stradă spun că forţele ruseşti au folosit prea mult armament greu pentru o operaţiune care ar fi trebuit să fie „de salvare”.

Singurul atacator care a supravieţuit, Nur-Pash Kulayev, a fost condamnat la închisoare pe viaţă. Pentru mulţi locuitori din Beslan, o singură pedeapsă pentru 300 de morţi este prea puţin. Mulţi arată cu degetul spre Kremlin, amintind că autorităţile nu doar că au rezolvat criza de la şcoala numărul unu în mod incompetent, dar nici n-au ajutat Beslanul să-şi revină din teribilul şoc.