Maşina de propagandă a naziştilor a fost pusă în funcţiune cu o zi înaintea declanşării agresiunii militare contra Poloniei. În ştiri pregătite de către aparatul de dezinformare se vorbea despre un atac surprinzător al polonezilor asupra postului de radio din Gleiwitz, situat pe teritoriul Germaniei. În zorii zilei de 1 septembrie 1939 se declanşează cvasi un contraatac, declarat de către propaganda Reich-lui drept o ripostă pentru distrugerea postului de radio Gleiwitz. În stilul său agresiv Hitler ţinea în dimineaţa aceleaşi zile o cuvîntare în faţa Reichstag-ului, descriind totul ca o acţiune de pedepsire. Deocamdată se evită folosirea cuvîntului „război“. Cu acest prilej Hitler a rostit una din propoziţiile sale mincinoase care au intrat în istorie: „De la ora 5 şi 45 ripostăm cu foc.“
Cărţile de istorie menţionează, de obicei, în acest context primele focuri trase la ora 4 şi 45 de pe nava Schleswig Holstein asupra unui depozit de muniţii din oraşul Gdansk. Începerea războiului fără o declaraţie de război însă a început deja puţin mai devreme, precum a demonstrat istoricul polonez Tadeusz Olejnik. Într-un interviu acordat postului de radio Deutschlandfunk, Olejnik a arătat că primul obieciv al agresiunii naziste a fost orăşelul Wielun care în cursul nopţii fusese bombardat de aviaţia germană:
„Se vorbeşte mereu despre Westerplatte. În cărţi se poate citi că cel de-al doilea război mondial a început la 1 septembrie 1939 la ora 4 şi 45, odata cu atacul navei Schleswig Holstein. Pînă acum nimeni nu a avut îndoieli asupra acestei chestiuni. Din pricina aceasta, întîmplările de la Wielun au fost umbrite de Westerplatte.“
Peste 1200 de persoane mor în urma bombardamentelor, pe care istoricul polonez le califică drept prima mare crimă a ultimului război mondial.
Au urmat alte, nenumărate crime de acest fel. La început, regimul lui Hitler încerca să mai deghizeze barbaria cuceririi de „spaţiu vital“ pentru "rasa superioară nordică". Un martor ocular, fostul soldat Werner Thimm, care a participat la invazia Poloniei, a relatat într-un documentar transmis de canalul de televiziune Phoenix cum, după începerea războiului, au fost montate imaginile propagandastice mincinoase pentru jurnalul de actualităţi, imagini destinate mobilizării sentimentelor belicoase ale populaţiei:
„Am fost instruiţi de către un grup de militari din compania de propagandă cum să distrugem o barieră [de la frontieră]. Ne-au grupat în jurul barierei pe care urma s-o rupem. Patru cincimi din această bariera erau deja tăiate. Noi trebuia să simulăm că distrugerea necesită multă forţă din partea noastră.“
Spre seara zilei de 1 septembrie oraşul Gdansk a fost alipit Reich-ului. A urmat lichidarea sistematică a circa 30 000 de intelectuali polonezi, dislocarea a 90 000 de ţărani şi prigoana contra evreilor, ce a culminat în Holocaust.
Cărţile de istorie menţionează, de obicei, în acest context primele focuri trase la ora 4 şi 45 de pe nava Schleswig Holstein asupra unui depozit de muniţii din oraşul Gdansk. Începerea războiului fără o declaraţie de război însă a început deja puţin mai devreme, precum a demonstrat istoricul polonez Tadeusz Olejnik. Într-un interviu acordat postului de radio Deutschlandfunk, Olejnik a arătat că primul obieciv al agresiunii naziste a fost orăşelul Wielun care în cursul nopţii fusese bombardat de aviaţia germană:
„Se vorbeşte mereu despre Westerplatte. În cărţi se poate citi că cel de-al doilea război mondial a început la 1 septembrie 1939 la ora 4 şi 45, odata cu atacul navei Schleswig Holstein. Pînă acum nimeni nu a avut îndoieli asupra acestei chestiuni. Din pricina aceasta, întîmplările de la Wielun au fost umbrite de Westerplatte.“
Peste 1200 de persoane mor în urma bombardamentelor, pe care istoricul polonez le califică drept prima mare crimă a ultimului război mondial.
Au urmat alte, nenumărate crime de acest fel. La început, regimul lui Hitler încerca să mai deghizeze barbaria cuceririi de „spaţiu vital“ pentru "rasa superioară nordică". Un martor ocular, fostul soldat Werner Thimm, care a participat la invazia Poloniei, a relatat într-un documentar transmis de canalul de televiziune Phoenix cum, după începerea războiului, au fost montate imaginile propagandastice mincinoase pentru jurnalul de actualităţi, imagini destinate mobilizării sentimentelor belicoase ale populaţiei:
„Am fost instruiţi de către un grup de militari din compania de propagandă cum să distrugem o barieră [de la frontieră]. Ne-au grupat în jurul barierei pe care urma s-o rupem. Patru cincimi din această bariera erau deja tăiate. Noi trebuia să simulăm că distrugerea necesită multă forţă din partea noastră.“
Spre seara zilei de 1 septembrie oraşul Gdansk a fost alipit Reich-ului. A urmat lichidarea sistematică a circa 30 000 de intelectuali polonezi, dislocarea a 90 000 de ţărani şi prigoana contra evreilor, ce a culminat în Holocaust.
