Linkuri accesibilitate

Jurnal de corespondent: Ambiguitatea sentimentelor românilor față de moldoveni


Ieri seara m-am intors din Romania, unde imi petrec toate vacantele de vara, si, ca de fiecare data, am fost uimit de ambiguitatea sentimentelor romanilor fata de verii lor din Republica Moldova. Nu numai atat, dar am cunoscut cativa moldoveni care au capatat cetatenia romana si care nu mai vor sa aiba nimic de a face cu Moldova.

Desi au dubla cetatenie, romana si moldoveneasca, nici unul din cei cu care am vorbit nu s-a ostenit sa voteze in recentele alegeri, ba chiar, mai rau, niciunul nu a sunat macar la ambasada Moldovei din Bucuresti ca sa afle daca s-au organizat niste birouri de votare, care este procedura de a se inscrie, samd. In realitate, e ca si cum s-ar fi stabilit prin acord tacit ca originea moldoveneasca e un lucru oarecum rusinos... odata ce te afli in Romania. Elanul fratesc al anilor 1990 a disparut.

Moldovenii ajunsi in Romania si care erau atunci priviti ca niste eroi ai neamului, de la Leonida Lari pana la Ilie Ilascu, s-au compromis cu extrema dreapta a partidului Romania Mare. Generatia de romani care inca ar mai fi dorit sincer unirea in primul deceniu de dupa caderea comunismului in Romania este astazi incet inlocuita de generatia mai tinara care nu are nicio nostalgie pentru Basarabia. Despre Moldova se mai scrie numai cand Voronin insulta in ruseste liderii opozitiei.

Ba mai mult, am descoperit ca romanii, chiar cand sunt binevoitori, au inceput sa ignore lucruri elementare despre republica Moldova. Astfel, un prieten avocat cu simpatie pentru Moldova mi-a spus ieri cu indignare ca un confrate de-al lui i-a solicitat unui moldovean care are un proces in Romania sa-i aduca o traducere legalizata a certificatului de nastere. “Cum adica traducere legalizata”, striga el, “cand de fapt certificatul de nastere e redactat in romaneste, indiferent de ce pretinde Voronin si guvernul de la Chisinau ca moldoveneasca ar fi o alta limba?” Asa e, da, i-am zis, dar acel act de nastere, daca e de dinainte de 1991 sau ’92, e mod sigur scris in chirilice, si niciun judecator sau notar din Romania nu ar intelege ce scrie acolo. “Ah, da”, mi-a spus el... “Uitasem asta.”

In caz de unire, sau reunire, sau indiferent cum i s-ar spune, cosmarul birocratic al omologarii documentelor i-ar descuraja pe cei mai multi dintre romani, care in acest moment nu au deloc chef sa se mai incarce si cu asta.

XS
SM
MD
LG