Linkuri accesibilitate

„Am schimbat două vorbe cu preşedintele statului, i-am zis bună dimineaţa domnule Voronin şi el mi-a răspuns - privet”.

Azi, în Moldova e sărbătorită Ziua Limbii Române. Se împlinesc 20 de ani de cînd a fost proclamată, pe 31 august 1989, ca limbă de stat. Ca în fiecare an, la Chişinău vor fi organizate diverse manifestări, vot fi depuse flori la monumentul lui Ştefan Cel Mare, la busturile scriitorilor de pe Aleea Clasicilor unde vor fi rostite discursuri, recitaluri despre limba română şi importanţa ei. Cum se simte limba română în societatea moldovenească la 20 de ani de cînd s-a decis să se scrie în grafie latină şi să se vorbească în limba română? De ce la 20 de ani majoritatea alolingvilor nu vorbesc româna şi nici nu sînt motivaţi să o înveţe – l-am întrebat pe deputatul liberal, Ion Hadîrcă, fost vicepreşedinte al primului Parlament de la Chişinău şi unul dintre liderii mişcării de eliberare naţională de atunci, din 1989.

Elena Cioina: D-le Hadarca, vorbitorii de limba rusa sunt acuzaţi adesea că ar refuza să înveţe româna. E doar vina lor că la 20 de ani de la adoptarea legislaţiei lingvistice nu cunosc limba oficială a statului?

Ion Hadîrcă
Ion Hadîrcă
: E o întrebare complexă. Succint, cu 20 de ani în urmă intenţia noastră şi dorinţa era să înveţe toţi cetăţenii acestui plai, republici, care îşi luase cursul spre suveranitate şi independenţă să recunoască că sunt cetăţenii Republicii Moldova şi că limba de stat este pusă în drepturile sale. Asta a fost intenţia. Odată cu adoptarea legii despre limba de stat şi revenirea la grafia latină a fost votată încă o lege, a treia din pachetul cela de legi adoptate la 31 august 1989. Este vorba despre legea despre funcţionarea limbilor vorbite pe teritoriul Republicii Sovietice, pe atunci, Socialiste Moldoveneşti. Toate aceste legi prevedeau înlesnirile şi facilităţile şi invitaţiile la dialog şi la cunoaştere şi o vreme oarecare, trebuie să spunem, a existat o apropiere şi o dorinţă, o atenţie sporită faţă de procesul de învăţare, apoi datorită faptului că s-au schimbat şi atitudinile, s-au înăsprit relaţiile, a intervenit metropola răsăriteană în foarte multe cazuri, au început să vehiculeze ideea drepturilor minoritarilor şi atunci înstrăinarea aceasta a început să fie simţită tot mai mult şi mai mult.

Elena Cioina
: Asta înseamnă că autorităţile nu a fost ferme în decizii şi de asta alolingvii nu cunosc bine româna, iar alţii deloc?

Ion Hadîrcă
: Să ne amintim că a fost şi un conflict militar la mijloc şi una din cauzele care se vehicula era că se cereau mai multe limbi de stat şi atunci o parte s-a supărat, alţii n-au dorit deloc, sub presiunea centrului imperial. Şi atunci lucrurile au început a se schimba mai ales că au venit alte guvernări care nu au mai acordat atenţie, a fost desfiinţat Departamentului de funcţionarea limbilor în 1994. Treptat-treptat au fost chiar marginalizate aceste legi şi trebuie să ţinem cont că aceste legi au fost adoptate în plin spaţiul sovietic şi ele sunt depăşite. Ar trebui să existe deja o legislaţie reînnoită. Plus că guvernarea comunistă nu a mai acordat atenţie acestui lucru. Vă povestesc un caz, e ridicol, dar s-a întîmplat. Chiar în debutul actualei şedinţe a Parlamentului fiind alături de primarul general al capitalei, Dorin Chirtoacă îl vedeam chicotind. Eu rar îl văd zîmbind, dar atunci l-am întrebat: „ce s-a întîmplat, Dorine?” Păi, zice el: „am schimbat două vorbe cu preşedintele statului, i-am zis bună dimineaţa domnule Voronin şi el mi-a răspuns - privet”.

Radu Benea: Domnule Hadîrcă, dar limba română se studiază în şcoli de multă vreme, mă refer la şcolile de limbă rusă, ucraineană şi totuşi chiar şi tinerii alolingvi cunosc destul de prost limba română. Cum credeţi, de ce se întîmplă aşa?

Ion Hadîrcă: De acolo de sus, atitudinea trebuie să fie mai serioasă şi mai punctuală, mai eficientă, în primul rînd de la factorii care determină politica în stat şi în toate domeniile. Eu am observat chiar vara în timpul examenelor de bac, cum elevii, liceenii de la liceele ruse, ştiind că au de susţinut examenul la română, la intrarea la examen vorbeau româna, iar după ce au dat, aşa zic ei, au susţinut examenul, n-au mai vrut să vorbească, fiindcă nu le trebuie. Ei nu simt această nevoie, ei sunt într-un mediu şi noi parcă am fi în lumi paralele, aproape aşa existăm. Uneori am impresia că sîntem ca la Nistru cu invizibile trupe pacificatoare între noi.

Elena Cioina: Și în acest caz cum intenţionează noua guvernare, pe care Alianţa pentru Integrare Europeană intenţionează s-o preia, să rezolve această problemă – a cunoaşterii limbii române de către alolingvi? (şi nu doar de către ei, ci chiar şi de moldoveni ca atare?

Ion Hadîrcă
: In momentul în care se va schimba atitudinea şi vor fi şi condiţii de funcţionare şi poate că şi exigenţele vor fi altele, se va investi suplimentar în acest domeniu, pentru că acum aproape că nu se investeşte şi se pune puţină importanţă pe acest aspect şi atunci poate că lucrurile se vor schimba. Sper că se va ajunge la o normalitate a funcţionării limbii de stat; ori asta fost chiar tema de alaltăieri a simpozionului de la Casa Limbii Române, unde s-a discutat despre dreptul la normalitate a limbii române, cu participarea unor scriitori, savanţi, filologi şi vreau să cred că se va întreprinde ceva. Dar vreau să accentuez că asta nu e o problemă doar a scriitorilor, jurnaliştilor, etc. Este o problemă în primul rînd a statului şi a factorilor de decizie.
XS
SM
MD
LG