Linkuri accesibilitate

Incursiune în istoria parlamentarismului în R. Moldova, cu istoricii Sergiu Nazaria și Iurie Colesnic

Vasile Botnaru: Cum « orice fenomen odata inteles poate fi mai usor stapinit” (G. Liiceanu) si poate chiar evitat, pe cit e posibil, astazi o sa incercam sa facem o incursiune (modesta) in istoria parlamentarismului “moldovenesc » ca sa ne dam seama daca putem descoperi, undeva la nivel genetic, in cromosomii societatii de astazi, capacitatea de a cadea la pace. Dar, si mai imortant, sa incercam sa ne dam seama de unde provine indaratnicia si ura, trasaturi atit de firesti pentru omul de rind, dar atit de paguboase pentru deputatul care il reprezinta in onorata adunare parlamentara. Gabriel Liiceanu, care este un cercetator notoriu al ciudateniilor societale, constata de altfel, fara a pretinde ca face o descoperire, ca inversunarea si ura, de regula, sunt mai bine organizate sub aspect intelectual decit dragostea si compasiunea, care nu stiu sa-si mobilizeze la fel de bine cavaleriile. Argumentele lui Liiceanu m-au determinat sa abordez subiectul anume astazi cind noua majoritate parlamentara, dar mai ales noua opozitie, ar avea nevoie sa auda si altceva decit cuvinte de ocara ori mesaje de complezenta. Asadar, invitatii mei de astazi sint istoricii Sergiu Nazaria si Iurie Colesnic, pe care i-am rugat sa-si dea cu parerea despre trasaturile « bune » si « rele » ale parlamentarismului moldovenesc, cautate in trecutul mai apropiat si mai indepartat.

Inainte de a le oferi cuvintul va propun sa ascultam ce isi amintesc oamenii, solicitați la intimplare pe strazile Chisinaului de Paul Hodorogea, despre parlamentele de care a avut parte Republica Moldova.

„Cel mai bun a fost parlamentul din 90, pe departe cel mai bun”
„Eram mic domnule, habar nu am. Prin 90 avea 6 anişori”
„Eu de pildă aşa socot, că tot comuniştii au facut pentru pensionari, oleaca s-a ridicat faţă de parintii nostri”
„Niciun parlament nu s-a ridcat la nivelul asteptarilor populaţiei. Toţi oamenii care au fost in primul parlament de fapt erau depăşiţi de evenimente.”
„Numai acel din 89, numai acela a fost parlament. Moşanu! Alte parlamente n-au fost”
„Toţi eu au fost buni pentru dansii. Ei noua in buzunar nu ne-au pus nici unul”
„Da ce Moşanu? Moşanu a făcut cât a putut. A legiferat ţara, independenţă, alfabetul latin, limba de stat. Drept că ea nu există, cum am fost cu limba rusă, aşa şi suntem.”
„Dar n-a fost niciunl bun. Ce bunătate noi am avut pana acum? În Europa Moldova e la coadă”
„Eu de comunişti m-am legat aşa oleacă”
„Snegur si Lucinschi, eu au furat poporul pur şi simplu. Atâta tot.”
„Care parlament mai bun? Care de-odata au venit, era bine, si cand colo, nu era bine. Imi plac toţi care vor veni să facă ordine în ţară. Iaca nouă ce ne trebuie, regulă în ţară.”

Vasile Botnaru: Cred ca veti fi de acord ca astazi este mai actuala ca oricind problema coabitarii fortelor politice intr-un parlament care se doreste european. Este o notiune inventata si mai ales practicata in Europa, bine merci. E destul sa facem trimitere la experienta Frantei. Dar si in Republica Moldova am avut situatii in care un presedinte a fost nevoit sa coabiteze cu forte politice care nu il agreau. Prin urmare este cit se poate de util sa ne uitam si indarat, cu ajutorul istoricilor care mai bine ca altii ar putea sa ne spuna de unde isi trage obirsia parlamentarismul moldovenesc si daca se pot gasi in istoria acestui parlamentarism exemple care ne-ar ajuta sa iesim din eventuale si foarte probabile stari de impas. Mai intii am sa ii ofer microfonul lui Iurie Colesnic, cel care este deputat AMN si este cel mai interesat sa caute remedii in trecut pentru problemele de astazi.

Iurie Colesnic
Iurie Colesnic
: Eu cred ca aceasta tema este de mare actualitate fiindca trebuie sa ne obisnuim cu gindul ca viitoarele parlamente nu vor fi majoritare absolute asa cum a fost in anul 2001 in Parlamentul de care a profitat Partidul comunistilor. Deci vom fi nevoiti sa cautam aliati politici ca sa guvernam. Daca nu noi, vor veni alte generatii, dar vor avea aceeasi problema. De aceea este foarte corect ca aceasta lectie sa o invatam de astazi si sa nu lasam tema neinvatata pentru alte generatii. Ceea ce tine de momentul actual. Fara doar si poate noi ne confruntam cu o problema de educatie politica. Noi am fost obisnuiti sa vedem lucrurile dincolo de baricada. Totul este impartit in doua: « Daca nu « ei », atunci « noi », daca nu « noi », atunci nu « ei » ! »

Vasile Botnaru: De unde vine aceasta traditie ? De la parlamentele sovietice ?

Iurie Colesnic: Vine de la Lenin incoace fiindca comunistii bolsevici primii au tras aceasta linie. Ei nu au lasat nicio sansa nimanui de a guverna. Daca nu au putut imparti puterea ei pur si simplu au lichidat oponentii politici. Ani de zile puterea sovietica a educat acest spirit. Sa dam exemple care nu tin de politica. Sa zicem : credincios-ateu. Sau fraza lui Lenin « Cine nu e cu noi este impotriva noastra ». Sintem cu totii ostatecii acestei ideologii si nu putem nicidecum scapa de ea. De aceea criza politica care se poate produce in Republica Moldova are in originea sa anume aceste elemente foarte delicate. Dar vreau sa dau un exemplu istoric care arata ca noi in istoria noastra am avut am avut exemple foarte bune in acest sens. In 1917 cind s-a format primul Parlament al Basarabiei, Sfatul Tarii, in noaptea de 20 noiembrie, a aparut problema presedintelui Sfatului Tarii. Pentru ca toti stiau ca Blocul moldovenesc este majoritar urmand ca el sa aleaga presedintele. Toti stiau ca presedinte va fi Ion Pelivan. Dar noaptea, la ora 2 la Pelivan a intrat Anton Crihan si a spus : « Fractiunile minoritare nu va doresc ca presedinte. Vor bloca deschiderea legislativului si mai departe Sfatul Tarii nu va exista ». Si Ion Pelivan a spus foarte simplu : « Ei pe cine doresc ? Pe Ion Inculet ? Sa il aleaga pe Inculet, nu o sa fie nicio problema ». Si Blocul moldovenesc a dat dovada, fiind majoritar, de mare intelepciune politica si a reusit sa faca ceea ce si-a propus. A trecut toate etaple – de la Republica populara autonoma la Republica independenta si pina la unirea din 27 martie 1918. Ceea ce demonstreaza ca in aceasta populatie, in acest popor exista germenele pentru a gasi solutii pentru probleme de felul acesta. Dar cred ca trebuie un pic rememorate unele lectii istorice in acest sens.

Vasile Botnaru: Domnule Nazaria, sinteti de acord ca bolsevicilor le datoram faptul ca am uitat propria traditie parlamentara ?

Sergiu Nazaria
Sergiu Nazaria
: In principiu eu sint de acord cu ceea ce a spus domnul Colesnic ca noi toti am iesit din mantaua lui Stalin. Intr-adevar, ceea ce avem noi astazi este o continuare a traditiei sovietice. Dar nu as spune ca este adevarat in proportie de o suta de procente. Deoarece acei 18 ani de independenta de asemenea si-au lasat amprenta asupra noastra. Si am mai avut noi o proprie experienta in acesti ani. In al doilea rind desigur ca, in afara de traditia sovietica, noi am fost influentati si de traditia europeana parlamentara. Fie mai mult teoretic, dar poate ca si practic, deoarece parlamentarii nostri au avut contacte cu reprezentantii altor parlamente. Dar in esenta desigur ca noi toti ne tragem din mantaua lui Stalin. Si in sensul acesta domnul Colesnic are dreptate. Daca vorbim de analogia cu Sfatul Tarii, eu nu as spune ca acela a fost un parlament, dar in orice caz, sub aspect pur tehnic, exemplul pe care l-a adus domnul Colesnic fara indoiala este pozitiv si ar fi de invatatura pentru ziua de astazi.

Vasile Botnaru: Domnule Nazaria, in Parlamentul modern al Republicii Moldova totusi exista aceasta sansa ca minoritarii sa fie mai ingaduitori cu majoritarii si invers ?

Sergiu Nazaria: Probabil ca asa ar trebui sa fie. In opinia mea, si eu consider ca aceasta ar fi o varianta optima pentru Republica Moldova, Partidul comunistilor, care are 48 de mandate, ceea ce este destul de mult ca sa blocheze in principiu alegerea organelor de conducere executive – presedinte si Guvern, dar, in opinia mea, el ar putea permite Aliantei pentru Integrare Europeana sa isi aleaga organele puterii de stat si sa-si asume responsabilitatea pentru guvenare in viitorii ani. Iar comunistii stind in opozitie, cum ar fi si normal, ar fi sa ii critice si sa indice la neajunsurile care vor apare, daca vor avea loc – doar nu poate sa existe o stare ideala de lucruri, prin urmare vor fi neajunsuri. Si atunci cind vor ajunge la alegerile urmatoare comunistii in acest fel vor putea sa spuna : « Vedeti, ei nu au reusit, votati-ne pe noi ! » In opinia mea ar fi o varianta ideala daca comunistii ar permite actualei opozitii sau deja mai bine spus viitoarei guvernari sa-si creeze organele de guvernare in Republica Moldova. Acum al doilea moment, eu as anticipa inca o intrebare, mai ales ca domnul Colesnic a pus aceasta intrebare: cum trebuie sa facem, ce trebuie sa facem ca sa nu avem astfel de exemple pe viitor? Probabil ca trebuie de modificat constitutia. Probabil ca trebuie de modificat procedura de alegere a presedintelui. Daca din primul tur presedintele nu este ales cu o majoritate de 62 de voturi, inseamna ca in turul doi ar fi cazul sa fie ales cu o majoritate simpla de 51 sau maxim 52 de voturi. Si atunci nu am avea situatii de tipul acesta.

Vasile Botnaru: Dar atunci nu am avea oare problema reprezentativitatii ?

Sergiu Nazaria: Ar fi reprezentativ. Totusi 52 de voturi in parlament asta este majoritatea celor care au luat parte la alegeri. Si ar fi reprezentativ, de ce nu ? In Statele Unite ale Americii de exemplu ies peste 50 de procente la alegeri, din care 49 la suta voteaza presedintele si nimeni nu pune la indoiala reprezentativitatea presedintelui tarii.

Vasile Botnaru: Domnule Colesnic, sinteti de acord ca apare problema reprezentativitatii atunci cind tot coborim pragurile, si pragul de accedere in parlament, si pragul de participare pentru alegerile parlamentare ?

Iurie Colesnic: Eu cred ca orice scadere a pragului, orice concesie facuta in directia micsorarii numarului de participanti la scrutin, diminueaza anume rolul organelor de stat si a celor alesi. Din contra eu cred ca trebuie sa fie cit mai mare reprezentativitatea obtinuta prin electorat. Eu as spune altceva. Intr-o situatie in care se afla Republica Moldova este nevoie de un arbitru. Acest arbitru poate fi presedintele, dar unul ales de intreg poporul. Este o necesitate fiindca este clar ca votul stingii si votul dreptei va fi la un echilibru cu o foarte mica diferenta. Cu aceasta situatie de blocaj guvernarea se va confrunta in permanenta. Daca am avea un rege am putea sa il postam in afara jocului si regele ar fi acel care ar forma guvernele si cabinetul de ministri ar demisiona in fata regelui. Noi nu avem monarhie si nici nu avem nevoie de ea. Dar avem nevoie de un arbitru al puterii care ar putea fi anume presedintele ales de intreg poporul. Si aici este a doua nuanta, foarte importanta : in numele la ce se guverneaza tara ? In numele poporului. Noi inseamna ca avem un ideal national suprem. Toate coalitiile si toate guvernarile se fac in numele acestui ideal national. Si eu vreau sa dau un exemplu foarte simplu care se produce sub ochii nostri. In Romania s-au unit liberal-democratii cu social-democratii pentru ca Romania se afla intr-o faza de tranzitie foarte importanta cind intreg poporul trebuie sa se uneasca in jurul guvenarii. Or, Republica Moldova se afla intr-o faza si mai complicata.

Vasile Botnaru: Domnule Colesnic, dar exact in numele acestui popor o parte a parlamentului lupta cu cealalta si fiecare invoca interesul poporului. Cum se intimpla asta ?

Iurie Colesnic: Se intimpla pentru ca nu am reusit sa scapam de ceea ce am vorbit mai inainte. Este foarte complicat sa scapam de acest virus care ne-a fost inoculat de catre bolsevici si de comunism. Pe de alta parte avem nevoie de o anumita perioada de timp in care noi sa invatam niste lucruri. Da, eu as fi de acord cu domnul Nazaria cind spune ca comunistii ar trebui sa se impace cu gindul ca ei au luat mai putin. Si ca ar putea face o opozitie foarte interesanta care ar motiva foarte serios guvernarea sa lucreze foarte bine ca sa nu piarda viitoarele alegeri. Deci aici este o sansa mare, dar acest lucru este geu de crezut ca se va produce in Moldova, fiindca la noi fiecare partid, fiecare lider de partid poarta in sine o mare doza de egoism si patriotism partinic care nu ii dau voie sa priveasca lucrurile mai in larg si mai curajos. Or pentru a trece in opozitie, dupa ce ai fost la guvernare, se cere un anumit curaj. Dar ai pierdut si trebuie sa te impaci cu acest gind si sa te retragi frumos in opozitie.

Vasile Botnaru: Deunazi Anneli Ute Gabanyi tocmai spunea despre egoismul care se vede la Chisinau, despre faptul ca partidele care ajung la putere de multe ori cred ca aceasta stare de lucruri este pe viata si nu se impaca cu idea principala a democratiei parlamentare – alternanta la putere. Cum sa facem ca sa inteleaga toti, nu doar comunistii acum, dar in principiu toate partidele care acced la putere – sa inteleaga ca aceasta este regula jocului democratic : alternanta si competitia parlamentara ?

Iurie Colesnic: Eu cred ca acest lucru il pot face numai alegerile si electoratul care trebuie sa fie mult mai informat, mai vigilent si sa aleaga intre acele partide pe care le considera ca il pot scoate la un anumit orizont calitativ. Desigur ca in lupta politica intotdeauna trebuie sa existe niste motivari si egoismul este una din motivarile normale ale personalitatii, dar acest egoism trebuie usor-usor temeperat ca sa nu prevaleze. Pentru ca noi putem avea, aici la Chisinau, alegeri la infinit daca nu vom intelege ca trebuie sa fim mai abili in gasirea solutiilor si chiar in cautarea unor coalitii pe care lumea nici nu le banuieste. Dar felul cum se coalizeaza fortele, deci impartirea aproape exacta a esicherului in stinga si dreapta da foarte mult de gindit si lasa foarte multe intrebari, deci viitorul nu este atit de frumos cum s-ar dori sa fie.

Sergiu Nazaria: Partial sint de acord cu ceea ce spune domnul Colesnic, dar dumnealui vorbeste mai mult din perspectiva teoriei. Daca vorbim despre alternanta, intr-adevar nu este atit de importanta alternanta, cit este importanta posibilitatea alternantei. Si aici dumnealui are dreptate ca electoratul are posibilitate o data in patru ani, ori chiar si mai inainte, sa schimbe guvernarea. Dar nu intoteauna acest lucru este benefic – sa se schimbe o data in patru ani guvernarea. Deoarece o guvernare incompetenta poate sa fie schimbata de o alta guvernare incompetenta cum la noi s-a si intimplat pe intreg parcursul ultimilor 19 ani, din 90 incoace. Deci, nicio guvernare nu a fost competenta si sa dea Dumnezeu ca viitoarea guvernare sa fie macar putin mai competenta decit acea care a fost pina acum.

Vasile Botnaru: Dar o guvernare incompetenta care ar ramine neschimbata pe durata a 19 ani cum ar fi asa ceva ..?

Sergiu Nazaria: E foarte rau, tocmai asta si spun ca toate guvernarile au fost intr-o masura sau alta incompetente. Deci noi nu am avut in principiu nicio guvernare competenta, eficienta. In primul rind, daca guvernarea este eficienta si rezultatele guvernarii sint pozitive, nu este obligatorie alternanta. Adica opozitia este obligatorie intotdeauna, opozitia trebuie sa critice in permanenta, sa sa fie posibilitatea alternantei. Dar daca poporul alege in mod democratic, cu respectarea procedurii democratice aceeasi guvernare care l-a guvernat patru, sau opt sau doisprezece ani, cum se intimpla in Suedia unde social-democratii persista 70 de ani, cu o mica pauza, si nimeni nu pune problema ca in Suedia nu exista democatie.

Vasile Botnaru: Asta imi sugereaza sa ma gindesc la exemplul coreian sau spre dinastia (politica) Aliev bunaoara… Totusi riscurile sint mai mari.

Sergiu Nazaria: Acolo e altceva. Acolo nu exista posibilitatea alternantei. Or noi vorbim despre posibilitatea alternantei. Daca guvernarea va fi slaba, ea va fi schimbata. Si in acest context as interveni cu o replica la adresa celor spuse mai inainte de catre domnul Colesnic cu privire la faptul ca noi sintem bolnavi de virusul acesta al stalinismului, al bolsevismului intolerant. Dar la noi deseori se pune intrebarea ca, uite, exista virusul, dar e bolnav Voronin si comunistii. Nu-i numai asa. Este numai pe jumatate adevarat. Si opozitia este in mare masura atacata de acest virus. Sau alte lozinci, dar ea tot in mare masura, in unele cazuri, demonstreaza intoleranta si bolsevism, care spune ca numai noi avem dreptate si altii nu au, cum ar fi « daca nu sinteti de acord cu noi, nu sinteti buni ». Cu alte cuvinte, insasi societatea noastra iesita din mantaua lui Stalin nu este inca completamente sanatoasa. Si problema nu consta doar in faptul ca Voronin si echipa sa sint rai. Noi toti in mare masura sintem bolnavi de acest virus. Cit priveste alegerea presedintelui de intreg poporul. Eu nu sint contra in principiu, dar in Europa, in orice caz in Europa Occidentala, in asa-numita veche Europa, exista numai o singura tara unde presedintele se alege de catre intreg poporul. Adica este vorba de Franta. Toate celelalte tari, Germania, Italia, care sint republici parlamentare, si alte tari occidentale, isi aleg presedintele la fel cum e ales la noi, prin parlament. Si nu este nimic catastrofal in asta. Si presedintele ales in parlament poate fi un simpol, un garant al constitutiei. Dar intreaga responsabilitate pentru guvernare si-o asuma partidul sau coalitia care a invins la alegeri, ea creaza guvernul si acest guvern conduce nemijlocit tara.

Vasile Botnaru: Numai ca in lipsa conditiilor pentru incetatenirea unei culturi politice probabil ca ar fi nevoie de un liber arbitru despre care vorbeste domnul Colesnic ?

Sergiu Nazaria: Bine, domnule Botnaru, dar atunci eu as pune altfel problema : dumneavoastra sinteti convinsi ca prin votul intregului popor o sa facem o alegere absolut corecta ? Iarasi depinde de noi, de cum sintem noi. Guvernarea intr-o mare masura reflecta ceea ce sintem noi. Nu intimplator marele Russo a spus-o cu vreo doua sute si cincizeci de ani in urma ca fiecare popor isi merita guvernarea pe care o are. Deci, guvernantii sint exponentii nostri. Atunci cind noi il criticam pe Voronin, trebuie sa avem in vedere ca el ne exprima pe noi sau cel putin pe o buna parte dintre noi.

Iurie Colesnic: Noi am fost martori cum un presedinte ales de parlament isi poate asuma intreaga conducere fara sa aiba un drept constitutional. Voronin a fost si prim-ministru si presedinte de Parlament, a dictat in Parlament ceea ce a vrut, a fost si presedinte de tara. Fara doar si poate ca in conditiile democratiei noastre este periculos. Prin urmare alegerea unui om cu competenta sporita va garanta mai multa democratie pentru Republica Moldova.

Sergiu Nazaria: Domnule Colesnic, daca imi permiteti am sa va propun din nou sa ne referim la exemplul Frantei. In Franta presedintele este ales, cum spuneti dumneavoastra, de intreg poporul. Acum sa presupunem ca pe domnul Colesnic sau pe Nazaria sau pe domnul Botnaru intregul popor l-a ales. Deci, presedintele ales face uz de dreptul de a desfiinta parlamentul. El numeste alegeri parlamentare anticipate. Si pe valul acesta al autoritatii proaspatului presedinte poporul alege la guvernare partidul presedintelui care a invins la alegeri. Si in aceasta situatie noi repetam ceea ce noi am avut in 2001. In orice caz teoretic asa ceva este posibil. Si in Franta lucrurile acestea se intimpla permanent. Adica principalul nu este totusi modul de alegere a presedintelui ci acele mecanisme despre care vorbiti dumneavoastra – ale echilibrului de puteri, ale contrabalantei. Cu alte cuvinte noi nu avem un mecanism eficient de functionare a puterii de stat. Si noi putem sa alegem presedintele si prin intermediul Parlamentului si prin intermediul alegerilor atotnorodnice, dar rezultatul o sa fie nu neaparat cel mai bun.

Vasile Botnaru: Despre asta tocmai spunea domnul Colesnic.

Iurie Colesnic: Exact. Si vreau sa spun ca noi am avut experienta inversa cind a fost un presedinte ca Snegur, ca Lucinschi, cind era pastrat un echilibru. Si nu putem sa spunem ca lucrurile erau atit de proaste din punctul de vedere al democratiei. Ceea ce s-a intamplat in ultimii ani de zile – din contra.

Sergiu Nazaria: Dar stiti de ce, domnule Colesnic ? Deoarece in parlament, mai ales in timpul lui Lucinschi, dar nu si pe timpul lui Snegur cind erau agrarienii, zic pe timpul lui Lucinschi nu a existat o majoritate parlamentara stabila. La noi, in sistemul nostru, de facto conduce acel care controleaza majoritatea parlamentara. Si Voronin a condus tara aceasta ca un dictator nu din cauza ca ar fi avut mari imputerniciri, ci pentru ca majoritatea parlamentara a fost un mecanism docil de promovare a liniei stabilite de domnul Voronin.

Iurie Colesnic: Domnule Nazaria, am ajuns la concluzia logica : se cere un echilibru creat de un arbitru care sa fie in afara jocului. Si acest arbitru este presedintele ales de intreg poporul.

Sergiu Nazaria: Acest arbitru numai insasi poporul poate fi. Numai poporul poate decide ce fel de majoritate are el.

Vasile Botnaru: Dar cum sa intruchipezi poporul, daca nu prin presedinte ?

Sergiu Nazaria: Nu prin presedinte, ci prin alegeri generale, oameni buni.

Iurie Colesnic: Nu, o majoritate absoluta in viitoarele parlamente nu o sa fie. O sa fie una absolut relativa.

Sergiu Nazaria: Ei, cum o sa dea Dumnezeu.

Iurie Colesnic: Fara doar si poate ca un presedinte ales de intreg poporul care sta in afara jocului politic priveste echidistant anumite lucruri …

Sergiu Nazaria: Dar nu poate sa existe asa ceva.

Vasile Botnaru: Tocmai m-ati condus, domnule Nazaria, la intrebarea urmatoare : cind a inceput sa degradeze parlamentarismul moldovenesc ? Or ca sa insusim lectia si mai bine va rog sa raspundeti la aceasta intrebare : cind a inceput sa degradeze acest spirit avansat, progresist ?

Sergiu Nazaria: Domnule Botnaru, eu o sa ma vad silit sa ma repet. Fiecare popor merita acea guvernare pe care o are. Parlamentarii ne exprima pe noi. Noi am avut in anii 90 parlament agrarian. In a doua jumatate a anilor 90, apoi din 98 incoace am avut un parlament unde, cum spune domnul Colesnic, nu am avut o majoritate clara, ferma. Daca spunem ca in anii 90 a fost cea mai mare incompetenta si multe altele, ca nu avem timp acum sa le enumeream, atunci din 2005 incoace a fost o degradare, deoarece parlamentul a devenit intr-adevar ridicol, o masina pentru a vota niste hotariri deja luate. Noi progrese mari nu prea am avut, cu mare regret.

Iurie Colesnic: Eu as avea o alta viziune. Eu cred ca primul parlament pe care l-am avut a fost cel mai interesant din cite le-am avut in Moldova.

Vasile Botnaru: Cel cu 300 de membri ?

Iurie Colesnic: Da, a fost un parlament in care erau elemente de democratie totala, ceea ce isi puteau permite doar deputatii din Sfatul Tarii. Intr-adevar parlamentul agrarian a fost chiar ridicol, putem sa spunem. Dupa aceea a urmat un parlament cu elemente puternice, dar nu suficient de puternice ca sa aprecieze situatia real si de aceea am ajuns la schimbari in Constitutie care astazi ne dau probleme. Evident ca parlamentul dominat de comunisti, constituit in 2001, cu o majoritate zdrobitoare, era o masina de vot si aceasta masina de vot practic a pus capacul pe democratia din Republica Moldova. Ceea ce avem noi acum, sint doua parlamente diferite. Intr-o perioada foarte scurta noi am ales un Parlament in care era majoritate comunista si un Parlament in care este deja majoritate democratica. Este o victorie a democratilor si a democratiei in Moldova si cred ca de la acest Parlament deja, de la acei 41 de oameni care nu au vrut sa voteze un presedinte comunist sub presiuni, chiar si financiare, noi putem trage o linie si sa spunem clar ca incepe un capitol nou in istoria parlamentarismului din Republica Moldova.

Vasile Botnaru: Bine ar fi sa putem spune ca incepe si bunastarea.

Iurie Colesnic: Bunastarea o sa fie o consecinta. Dar aici este o tema aparte, pentru ca cu cit mai mult noi ne adincim in probleme politicie si discutam prea mult probleme politice, economia stagneaza si noi riscam sa ne pomenim in fata unui colaps economic care va dicta el ce avem de facut si nu parlamentul si politicienii.

Vasile Botnaru: Sinteti acei care cunoasteti istoria, vreau sa va intreb ce o sa fie in viitor. Vom avea noi alegeri anticipate ?

Iurie Colesnic: Cred ca nu vom avea. Fiindca electoratul este deja obosit. Daca o sa fie alegeri nu o sa fie mare deosebire in raportul de forte. Si cred ca nici nu are rost sa mergem pe aceasta cale fiindca este o irosire de bani si de capacitati intelectuale care trebuiesc utilizate la oprirea crizei economice care ar putea duce Moldova la groapa istoriei.

Sergiu Nazaria: Daca imi permiteti eu as spune ca eu sint de acord cu domnul Colesnic ca societatea nu are nevoie de alegeri anticipate, dar vom avea sau nu le vom avea, asta depinde deja de clasa politica. Daca ea va da dovada de maturitate, va fi in stare sa se inteleaga, va ajunge la un compromis rational ca sa aleaga conducerea republicii, atunci desigur ca nu vom avea alegeri anticipate.

Vasile Botnaru: Asta se stie, dar dumneavoastra care vedeti aceste ingrediente politice, dati-mi prognoza.

Sergiu Nazaria: Domnul Colesnic spune ca a invins democratia. Iar eu spun : daca clasa politica va da dovada de maturitate, atunci democratia a invins. Daca clasa politica nu va fi in stare sa se inteleaga si sa ajunga la compromis, atunci vor fi alegeri anticipate. Si atunci eu pun sub un mare semn de intrebare asertiunea ca a invins democratia.

Vasile Botnaru: Ceea ce mi se vede mie, de aici de la Praga. De la distanta eu vad ca toata lumea spune, domnule, daca nu cedati atunci e prapad, si nimeni nu cedeaza, chiar sub sabia lui Damocle al prapadului.

Sergiu Nazaria: Asa-i cum spuneti dumneavoastra. Eu sint absolut de acord cu dumneavoastra.
XS
SM
MD
LG