Linkuri accesibilitate

Ţara noastră împlineşte azi 18 ani! Ca de obicei, guvernanţii ocrotitori vor depune flori la monumentul lui Ştefan cel Mare şi la mormintele unor ostaşi eliberatori. Apoi ne vor vorbi cu convingere despre importanţa evenimentului, despre calea glorioasă pe care am parcurs-o în cei 18 ani şi despre perspectivele halucinante ale poporului moldovenesc. Oraşul a îmbrăcat straie de sărbătoare, instituţiile de stat au arborat steaguri tricolore, iar seara, probabil, tinerii vor dansa şi vor chiui în Piaţa Marii Adunări Naţionale, lăsînd acolo grămezi de gunoaie. Aşadar, ţara e omagiată. La mai mult şi la mai mare!

Aş remarca, totuşi, un amănunt oarecum ciudat. La nivelul cotidianului, atmosfera de sărbătoare se cam destramă. Mi s-a întîmplat să călătoresc, într-o zi de 27 august, într-un troleibuz plin de oameni cu frunţile încreţite de griji, cu privirile pierdute-n gol, şi să mă întreb: o fi oare sărbătoare?
Dar să zicem că într-un troleu oamenii nu se felicită pentru că nu se cunosc. De ce atunci locatarii blocului meu, pe care îi cunosc de ani de zile, nu mă felicită şi nu-mi vorbesc despre independenţă în zilele de 27 august? Şi de ce nici unul dintre aceşti locatari nu arborează drapele pe balcoane? Sau steagurile, într-o asemenea zi, trebuie să fîlfîie numai pe instituţiile de stat? Mai mult, în ziua de 27 august nici prietenii, rudele şi colegii mei de breaslă nu mă sună pentru a mă felicita. Iar dacă mă caută, vorbim despre tot felul de fleacuri, nu însă şi despre independenţa noastră… Ciudată reticenţă, nu? Să vorbeşti cu zeci de oameni pe durata unei zile de 27 august fără să faci referire la independenţă…

Dar cum rămîne cu cei care fac frigărui şi beau bere sau care vin să danseze în centrul capitalei? Am impresia că pentru aceştia 27 august e deocamdată mai mult o zi a odihnei şi a distracţiei decît a reflecţiei şi a mîndriei. Am impresia că pentru ei nu există mare deosebire între Ziua Independenţei şi Ziua Vinului. E mai mult un pretext pentru veselie decît o expresie a coeziunii sociale şi a mîndriei pentru ţara lor.

Eu unul visez la un 27 august în care să văd drapele arborate şi la balcoanele oamenilor, în care vecinii să mă felicite, zîmbitori, şi eu să simt că ne leagă ceva mai mult decît vecinătatea apartamentelor, un 27 august în care să fiu pătruns de mîndrie pentru ţara mea, iar odihna şi distracţia să fie secondate de reflecţie şi de încrederea că independenţa e mai importantă decît orice alt lucru…
XS
SM
MD
LG