Un ziar care se autoetichetează „creştin, popular şi european“ a început să publice, în serial, scrierea profund antisemită, „Protocoalele Înţelepţilor Sionului“. Ziarul care apare la Bucureşti în limba română şi care este portavoce a unui partid reprezentat în Parlamentul European şi-a intitulat serialul: „Adevăr, sau fals?“ Este un titlu insinuant, aşa cum sunt şi multe alte materiale publicate în acest ziar.
Ziarul se preface că nu ştie că această scriere este un fals, o făcătură creată în laboratoarele de dezinformare ale poliţiei secrete ţariste, Ohrana, la sfîrşitul secolului XIX. La urma urmei, ziarul de la Bucureşti, specializat pe articole antiminoritare, rasiste şi antisemite nu intenţionează nimic altceva decît să repună în circulaţie o scriere conspiraţionistă clasică prin care îşi maschează propriile resentimente.
Pentru rasiştii de pretutindeni, „Protocoalele“ sunt documentul de bază în care găsesc argmentele pentru susţinerea unei idei fixe. Şi anume: că evrei nu ar urmări nimic altceva decît să cucerească puterea mondială. Pentru realizarea acestui scop, ei pun, chipurile, la cale revoluţii, conspiraţii şi crime. Pe acest model este construită toată broşura, care s-a bucurat de aprecierea unor rasişti notorii de teapa lui Hitler.
Versiunea românească a celebrului fals antisemitÎn spaţiul lingvistic românesc, „Protocoalele“ au găsit o largă răspîndire. Traducerea integrală a cărţii a fost făcută în anii 1920 de liderul legionar Ion Moţa, care a căzut în timpul războiului civil din Spania, unde s-a alăturat trupelor lui Franco.
De remarcat este faptul că după prăbuşirea comunismului, „Protocoalele“ au fost retipărite la Bucureşi într-un ziar editat de un fost activist ceauşist. În 1998 scrierea apare şi într-un volum, pus în circulaţie de editura Lucman, specializată pe asemenea producţii antisemite.
E îngrijorător că la 20 de ani de la căderea comunismului cartea de căpătîi a antisemiţilor de pretutindeni apare în foileton într-o ţară care a devenit membră a Uniunii Europene, şi nimeni nu spune nimic.
Tăcerea e uneori de aur. Dar uneori tăcerea poate să însemne şi dezinteres, indiferenţă sau încuviinţare tacită.
Ziarul se preface că nu ştie că această scriere este un fals, o făcătură creată în laboratoarele de dezinformare ale poliţiei secrete ţariste, Ohrana, la sfîrşitul secolului XIX. La urma urmei, ziarul de la Bucureşti, specializat pe articole antiminoritare, rasiste şi antisemite nu intenţionează nimic altceva decît să repună în circulaţie o scriere conspiraţionistă clasică prin care îşi maschează propriile resentimente.
Pentru rasiştii de pretutindeni, „Protocoalele“ sunt documentul de bază în care găsesc argmentele pentru susţinerea unei idei fixe. Şi anume: că evrei nu ar urmări nimic altceva decît să cucerească puterea mondială. Pentru realizarea acestui scop, ei pun, chipurile, la cale revoluţii, conspiraţii şi crime. Pe acest model este construită toată broşura, care s-a bucurat de aprecierea unor rasişti notorii de teapa lui Hitler.
De remarcat este faptul că după prăbuşirea comunismului, „Protocoalele“ au fost retipărite la Bucureşi într-un ziar editat de un fost activist ceauşist. În 1998 scrierea apare şi într-un volum, pus în circulaţie de editura Lucman, specializată pe asemenea producţii antisemite.
E îngrijorător că la 20 de ani de la căderea comunismului cartea de căpătîi a antisemiţilor de pretutindeni apare în foileton într-o ţară care a devenit membră a Uniunii Europene, şi nimeni nu spune nimic.
Tăcerea e uneori de aur. Dar uneori tăcerea poate să însemne şi dezinteres, indiferenţă sau încuviinţare tacită.
