Linkuri accesibilitate

Opiniile lui Dumitru Ivanov, președintele Sindicatului lucrătorilor din învățămînt și știință

Potrivit Ministerului Educaţiei, în acest an au absolvit universitatea 1 626 de tineri, iar aproape 500 – colegiul cu profil pedagogic. Cîţi dintre ei au ales munca la şcoală, vom afla la sfârşitul lui septembrie, atunci cînd Minsiterul Educaţiei face de obicei primul bilanţ. De ce refuză tinerii învăţători, în continuare, să se angajeze la şcoală şi de ce măsurile de încurajare adoptate s-au dovedit a fi ineficiente. E una din întrebările pe care i le vom adresa lui Dumitru Ivanov, presedinte al Sindicatului lucratorilor din invatamant si stiinţă.

Elena Cioina: D-le Ivanov, de ce ajutorul pe care-l ofera statul tinerilor invatatori nu i-a convins pana acum sa mearga sa munceasca la tara? E doar salariul mic de vna?

Dumitru Ivanov: Intai de toate, acest ajutor pe care il promite statul este impartit in cei trei ani de activitate. Si el, in comparatie cu toate preturile care se atesta acum la ce vreti – sa cumparam ce vreti sau sa inchiriem o gazda – este foarte redus. Se dau mai intai 7 mii, pe urma 10 mii si mai pe urma 13 mii. Cu conditia sau cu frica mare sa nu fuga undeva. Este o politica foarte proasta, pe care am criticat-o cu vehementa si aflandu-ma in Parlament. Dati-le 30 de mii ca sa poata face macar ceva. Adica o casa veche s-o ia, s-o cumpere. Adica sa formeze niste conditii. Si atat timp, eu cred, cat statul n-o sa aiba marea grija ca in fiecare an sau in doi ani in sat sa fie construita o casa pentru tinerii specialisti, fie invatatori, fie medici sau lucratori din cultura – si daca timp de 5-6 ani lucreaza acolo, statul le cadoneaza aceste apartamente, pentru totdeauna.

Valeriu Cater
: D-le Ivanov, iertati-ma dar criticile de la tribuna Parlamentului sunt una, iar activitatea sindicatelor intr-un fel sau altul cu totul altceva. Si, asa cum se vad lucrurile dintr-o parte, sindicatele raman inerte. De ce nu intervin mai hotarat in sprijinul propriilor membri, a invatatorilor in cazul dat?

Dumitru Ivanov: Eu nu as vrea acuma sa-mi fac niste laude precum ca facem prea mult. Nu demult m-am intors, stiti, in functie, si noi nu lasam acest lucru fara vedere. Problema se pune, numai ca acum n-ai cu cine vorbi. Un guvern se duce, altul inca n-a venit. De ce am pornit de la Parlament? Pentru ca lucrul acesta trebuia sa fie scris in lege – in Codul Invatamantului, care pana in prezent nu este promulgat si vine urmatoarea forta care sa il duca pana la bun sfarsit, sa-l reia de la inceput. O problema care trebuie pusa in lege e ca administratia locala sa fie obligata sa faca lucrul acesta. Eu alta solutie nu vad. Vedeti cum se intampla lucrurile, vin oamenii – chiar ieri au venit de la Rezina, erau 17 oameni, asa era o mare bucurie – si pe de alta parte problema a fost atinsa si de altii. Ca batranii, oamenii in varsta, pedagogii, nu pleaca. Findca au o pensie mizera si fac tot posibilul ca sa se tina de scoala, de orele acelea. Chiar deunazi la Rezina am fost sa verific o scoala in care a venit un tanar specialist si i-au programat numai trei ore saptamanale, in loc de 18.

Valeriu Cater: Adica tinerii sunt discriminati chiar si la modul acesta?

Dumitru Ivanov: Batranii nu vor sa se duca, se tin ca si cu dintii. Si daca au lucrat o viata acolo, ei o sa rezolve problema, dar lucrurile aceastea se intampla tot mai des si mai des. Alt motiv care este e ca se imparte sarcina didactica in asa fel – mai ales cei care sunt in preajma pensiei tin sa aiba o sarcina didactica mai mare, ca sa aiba un salariu mai mare, ca sa aiba si el o pensie. Aici sunt probleme foarte multe si ele trebuiesc rezolvate si stipulare in lege. Si legea trebuie executata de toti.

Elena Cioina: D-le Ivanov, dar in conditiile in care, spuneti si Dvs, nu este cu cine de discutat acum si nu a fost promulgata legea, profesorii nu ar trebui sa intervina, sa-si ceara drepturile, sa nu se planga doar ca au salariile mici, sa faca ei ceva?

Dumitru Ivanov: Profesorii, eu va spun, noi de regula mergem la niste actiuni foarte greu. In primul rand, noi, profesorii trebuie sa stim tot cum sa facem ca sa ne aparam drepturile si interesele. Dar pentru asta, vedeti, este o pauza mare de concedii, dar pe urma noi tot o sa preluam, mai ales problema majorarii salariilor de la 1 septembrie, unde apar tot mai multe insinuari sau niste vorbe apar nu stiu de unde, neoficiale, ca aceasta majorare nu va avea loc. Ramane sa vedem ce facem, pentru ca acuma va spun ca nu avem ce face.

Valeriu Cater: Acuma, cu situatia economica actuala, riscati sa va treziti cu salarii majorate pe care nu le veti putea primi cateva luni la rand sa zicem.

Dumitru Ivanov: Pai asta e! anume ca riscam sa nu le primim pe cele care sunt deja stipulate in lege. Unii spun ca da, e posibil sa le primim, altii spun ca nu stim. Suntem intr-o situatie precara si daca n-o sa le avem – preturile galopeaza si in continuare – sigur ca o sa incercam prin dialog, prin negocieri sa rezolvam problema. Daca nu, vom fi obligati sa mergem la actiuni de protest.

Elena Cioina: Dar aveti niste solutii pe care vreti sa le propuneti pentru a impunatati situatia?

Valeriu Cater: Solutii de moment. Adica, punctat, lucruri pe care autoritatile ar trebui sa le faca in viitorul imediat?

Dumitru Ivanov: Daca e vorba de asa ceva, am spus-o de mai multe ori si in unele localitati s-a facut deja, pe tinerii specialisti trebuie sa-i astepte primarul, directorul scolii si in baza legii sa-i dea unde sa traiasca, sa-i dea carbune, lemn, sa-i plateasca in mod ideal partial energia electrica pe care o cheltuieste pregatindu-se de ore si la salariul pe care o sa-l aiba, si cu dotatiile pe care le face statul, ar putea sa supravietuiasca, ar putea sa traiasca – nu bine, dar suportabil, daca alta solutie nu va fi.
XS
SM
MD
LG