La Botanica de jos, lîngă un cămin de familişti, este un puţ artezian foarte solicitat. Vin după “apă bună” acolo nu numai locatarii blocurilor apropiate, ci şi oamenii din alte cartiere.
La o zvîrlitură de băţ de fîntîna arteziană, sînt două tomberoane mîncate de rugină, fisurate, mai întotdeauna pline cu gunoaie şi resturi de mîncare. Uneori din tomberoanele acelea se scurge în pămînt un lichid puturos. Unii dintre oamenii locului s-au obişnuit să arunce deşeurile nu în tomberoane, ci lîngă ele, deci şi lîngă puţul artezian. De aceea, în spaţiul dintre fîntînă şi containere putrezesc mereu la soare grămăjoare de gunoaie şi resturi de mîncare care răspîndesc un iz respingător ce îi învăluie pe toţi vizitatorii puţului artezian.
De fiecare dată mă întreb: de ce oamenii aruncă gunoaiele pe pămînt chiar şi atunci cînd tomberoanele nu sînt pline? Cum e posibil să murdăreşti solul din jurul fîntînii care îţi dă apă? Şi, în definitiv, de ce tomberoanele trebuie să se afle în apropierea fîntînii arteziene? Sînt nişte întrebări care nu au răspunsuri aici, în R. Moldova. Sînt nişte enigme care nu pot fi dezlegate în acest spaţiu ciudat-miraculos. Ştiu asta şi totuşi mă întreb, ca prostul.
Într-una din zile, treceam pe lîngă puţul artezian şi privirea mi-a căzut pe amestecul halucinant-dezgustător care se revărsa dintr-un container. Erau acolo, îngrămădite, lipite, coji de “harbuz” şi plasticuri, cutii de conserve spintecate, uleioase, sticle de bere, şi nişte sandale scîlciate, uzate, măruntaiele unui “zămos”, prelingîndu-se pe un teanc de ziare îngălbenite, şi o vază ciobită, o oglindă spartă, nişte şosete găurite, un fular ros de molii şi multe chiştoace, chibrituri arse, pachete de ţigări mototolite… “Cum e posibil ca toate acestea să fie aruncate laolaltă?” m-am întrebat, deşi ştiu că nu avem lărgimea de vederi necesară pentru a separa gunoaiele şi a recicla deşeurile.
Îmi amintesc că a încercat odată primăria marea cu degetul, instalînd în cîteva cartiere containere cu inscripţii distincte: “carton”, “sticlă”, “plasticuri” etc. Oamenii au ignorat însă îndemnul de a separa deşeurile.
Aşa şi trăim, aruncînd gunoaiele la un loc, alandala, lîngă izvoare şi fîntîni. Trăim printre lături şi visăm să intrăm în Europa curată…
La o zvîrlitură de băţ de fîntîna arteziană, sînt două tomberoane mîncate de rugină, fisurate, mai întotdeauna pline cu gunoaie şi resturi de mîncare. Uneori din tomberoanele acelea se scurge în pămînt un lichid puturos. Unii dintre oamenii locului s-au obişnuit să arunce deşeurile nu în tomberoane, ci lîngă ele, deci şi lîngă puţul artezian. De aceea, în spaţiul dintre fîntînă şi containere putrezesc mereu la soare grămăjoare de gunoaie şi resturi de mîncare care răspîndesc un iz respingător ce îi învăluie pe toţi vizitatorii puţului artezian.
De fiecare dată mă întreb: de ce oamenii aruncă gunoaiele pe pămînt chiar şi atunci cînd tomberoanele nu sînt pline? Cum e posibil să murdăreşti solul din jurul fîntînii care îţi dă apă? Şi, în definitiv, de ce tomberoanele trebuie să se afle în apropierea fîntînii arteziene? Sînt nişte întrebări care nu au răspunsuri aici, în R. Moldova. Sînt nişte enigme care nu pot fi dezlegate în acest spaţiu ciudat-miraculos. Ştiu asta şi totuşi mă întreb, ca prostul.
Într-una din zile, treceam pe lîngă puţul artezian şi privirea mi-a căzut pe amestecul halucinant-dezgustător care se revărsa dintr-un container. Erau acolo, îngrămădite, lipite, coji de “harbuz” şi plasticuri, cutii de conserve spintecate, uleioase, sticle de bere, şi nişte sandale scîlciate, uzate, măruntaiele unui “zămos”, prelingîndu-se pe un teanc de ziare îngălbenite, şi o vază ciobită, o oglindă spartă, nişte şosete găurite, un fular ros de molii şi multe chiştoace, chibrituri arse, pachete de ţigări mototolite… “Cum e posibil ca toate acestea să fie aruncate laolaltă?” m-am întrebat, deşi ştiu că nu avem lărgimea de vederi necesară pentru a separa gunoaiele şi a recicla deşeurile.
Îmi amintesc că a încercat odată primăria marea cu degetul, instalînd în cîteva cartiere containere cu inscripţii distincte: “carton”, “sticlă”, “plasticuri” etc. Oamenii au ignorat însă îndemnul de a separa deşeurile.
Aşa şi trăim, aruncînd gunoaiele la un loc, alandala, lîngă izvoare şi fîntîni. Trăim printre lături şi visăm să intrăm în Europa curată…
