Bruxeles nu are climă naţională propriu zisă. Vremea e un derivat sau un ecou secundar al regimului ploilor în Marea Britanie. De acolo, vin cu întîrziere de cîteva ore, ploile refuzate sau nedescărcate în Anglia. Însă lipsa climei exterioare e balansată din plin de climatul interior.
Bruxelles şi Belgia în general au un univers interior staţionar şi inimitabil. La bază e aplecarea neaşteptată a acestor oameni calmi şi tăcuţi pentru iluzie şi microcosmuri paralele. Peste drum, Olanda e mult mai sobră şi cultivă o simbolistică încărcată şi severă, dominată de moştenirea strivitoare a picturii flamande.
În Belgia, unde imaginea pictată a fost pentru multă vreme dată de miniatură şi de fanteziile ei meticuoloase, imaginarul e dominat de iluzionişti, de tehnica poantei şi de repetiţia neobosită. Magritte, marele maestru al trucului optic, e un idol şi un reper copiat la nesfîrşit în tehnicile afișului. Benzile desenate, în primul rînd fenomenul Tintin, continuă tradiţia miniaturismului, după ce l-au golit complet de mesaj spiritual şi l-au umplut de amuzament.
Maigret şi Poirot, cei doi mari comisari belgieni, sînt caricaturi stilizate ale unui tip uman are oscilează între pedanţă, comfort şi modestia cea mai tăcută. Belgia şi Bruxelles-ul sînt lumi interiroizate care ignoră aproape complet spectacolul natural, tocmai pentru că nu prea au ce remarca. Viaţa e interioară sau se desfăţăoară în decoruri strict interioare: hoteluri, case de țară şi, înainte de orice, splendide apartamente burgheze atent întreţinute. Acolo, în liniştea înteţită de scîrţîitul de parchet vechi, se desfată retras singuratecii belgieni.
Bruxelles şi Belgia în general au un univers interior staţionar şi inimitabil. La bază e aplecarea neaşteptată a acestor oameni calmi şi tăcuţi pentru iluzie şi microcosmuri paralele. Peste drum, Olanda e mult mai sobră şi cultivă o simbolistică încărcată şi severă, dominată de moştenirea strivitoare a picturii flamande.
În Belgia, unde imaginea pictată a fost pentru multă vreme dată de miniatură şi de fanteziile ei meticuoloase, imaginarul e dominat de iluzionişti, de tehnica poantei şi de repetiţia neobosită. Magritte, marele maestru al trucului optic, e un idol şi un reper copiat la nesfîrşit în tehnicile afișului. Benzile desenate, în primul rînd fenomenul Tintin, continuă tradiţia miniaturismului, după ce l-au golit complet de mesaj spiritual şi l-au umplut de amuzament.
Maigret şi Poirot, cei doi mari comisari belgieni, sînt caricaturi stilizate ale unui tip uman are oscilează între pedanţă, comfort şi modestia cea mai tăcută. Belgia şi Bruxelles-ul sînt lumi interiroizate care ignoră aproape complet spectacolul natural, tocmai pentru că nu prea au ce remarca. Viaţa e interioară sau se desfăţăoară în decoruri strict interioare: hoteluri, case de țară şi, înainte de orice, splendide apartamente burgheze atent întreţinute. Acolo, în liniştea înteţită de scîrţîitul de parchet vechi, se desfată retras singuratecii belgieni.