Linkuri accesibilitate

14 septembrie 1999

Dan Ionescu: In punctul său de vedere de astazi, scriitorul Vitalie Ciobanu se ocupă de recenta decizie a a guvernului de a permite introducerea în programa scolară a unui curs, ce e drept, facultativ, de pregătire militar-patriotica. Comentariul său se intituleaza „Dragoste la ordin”
:

Guvernul Republicii Moldova se arată în ultima vreme tot mai frămîntat, în ultima vreme, de problemele formării personalităţii tinerei generaţii. În acest scop, va introduce în scoala generala, la propunerea ministerului apărarii, un curs de pregătire militară. Masura, face parte din programul de acţiuni pentru realizarea concepţiei educaţiei militar patriotice a tineretului pentru anii 1999-2002.

Titulatura evocă, sa recunoaştem, vechiul tipic comunist de mobilizare a populaţiei în vederea atingerii unor obiective trasate de partidul unic. Pe timpul URSS, copiii abia ieşiţi din clasele elementare erau antrenaţi în activităţi, zise militar-patriotice, cărora li se exalta spiritul romantic, pentru asigurarea unei indoctrinării cît mai eficiente. Imaginarul tinerei generatii era supra-saturat de eroii marţiali cu steluţă roşie în frunte. O imensă literatură şi o filmotecă de propagandă erau mobilizate în marele razboi de înfeudare ideologica. Spiritul militarist, avea şi in universitate o prezenţă sistematica, unde catedrele militare reprezentau o alta modalitate, pe linga cea a Komsomolului de inoculare în mintea tinerilor a valorilor comuniste: devoţiunea fata de partid, internaţionalismul proletar, ura impotriva imperialismului Occidental, inamicul numarul 1 al ţării.

Muştruluielii militare îi era rezervata o zi pe saptamina. Lecţiile se făceau în rusă, studenţii îmbrăcau uniforme kaki, dădeau raportul şi stăteau de cart. Armata universitară începea cu un careu pe la 7 30 dimineaţa , unde se făcea strigarea la lumina chioară a unui felinar, ce devenea de-a dreptul cadaverica pe timp de iarnă sau toamna tîrzie. Transformaţi în cursanţi, studenţii trebuiau să suporte înjurăturile unor ofiţeri rezervişti, alcoolizati irecuperabil, care nu-şi ascundeau placerea de a dispune după bunul lor plac de nişte oameni cu drepturile civile suspendate, cel puţin pe durata cîtorva ore.

La sfirsitul anului 4 de studii, studenţii mergeau în cantonamente de vara, pentru 3 luni, iar mai tîrziu, pentru o luna şi jumătate, unde transformau teoria acumulata pe parcurs, în practica vieţii de cazarmă, cu toate "dulceţurile" ei cunoscute. Decizia guvernului de a introduce pregatirea militara în şcoli, reflectă, în opinia mea, pe linga incapacitatea unor oameni de a gîndi altfel decit şablonard, aceiaşi nevoie de legitimare, care constituie, la aproape un deceniu de independenţă, principala problema a Republicii Moldova. Intr-un asemenea stat nesigur de temeiurile sale de masă, educaţia tinerilor nu putea în nici un fel ignorată. Desigur, a acelor tineri, care mai frecventează lecţiile. Si atunci se recurge la la formule desuete, cu un puternic dampf comunist.

Dupa 50 de ani de înregimentare a conştiinţelor, pentru Moldova, ca fosta colonie sovietica, acest spirit cazon este ultimul lucru de care avea nevoie in scoală. Cu o oştire flămîndă şi dezbrăcată, în care cutumele moştenite de la fosta Armata Roşie au supravietuit, fiind vizibile in tachinarea militarilor, in manifestări de teroare fizică şi psihica la adresa recruţilor, aceste ore de patriotism obligatoriu în scoală, constituie o impostură de proporţii. O mindrie naţionala se susţine în primul rînd prin asigurarea demnităţii individuale a cetăţenilor, nu prin chemarea lor sub flamurile gregarităţii şi uniformizării mentale, fluturîndu-se o ineptă colecţie de sloganuri. Ar trebui sa educam cetăţenii integrii, cu mintea descuiată, nu nişte automate care sa raspunda la comenzile programatorilor, ipochimeni complexaţi şi abulici, cum sunt majoritatea moldovenilor care au apucat neuitatele vremuri de odinioară.

In situaţia în care problema predării religiei în şcoală încă mai suscită discuţii aprinse în societate, introducerea pregătirii militare in instituţiile de învăţămînt, fie şi pentru un curs facultativ, mi se pare o impietate şi, în plus, o derogare a republicii Moldova de la principiul neutralităţii pe care şi l-a asumat pe plan extern. Ca sa nu mai spun că o asemenea acţiune nu are nimic de-a face cu modelul democratic pe care am dorit sa-l implementăm la noi. In această ordine de idei, cred ca mult mai necesare pentru educaţia tinerilor ar fi fost nişte ore de iniţiere în noţiunile de bază ale democraţiei, cu relevarea experineţei sale mondiale. Exista o bibliografie exhaustiva în acest domeniu, in asa fel, ca macar peste 10 - 15 ani, o viitoare generaţie de politicieni sa stie ce reprezinta cu adevarat statul de drept si separarea puterilor într-un regim constituţional.

Daca tot vrea să facă o treabă bună, executivul ar trebui sa orienteze banii disponibili spre redresarea programelor de studii existente. Ameliorarea bazei materiale a şcolilor, deschiderea de clase cu predare în limba romana în localităţile unde acestea lipsesc, procurarea de manuale pentru elevi, aprovizionarea cantinelor scolare şi remunerarea dascălilor, constituie alte datorii neonorate ale guvernanţilor. Daca lipsurile crase din învăţămînt ar fi remediate, sau daca macar s-ar arata o preocupare constantă pentru înlăturarea lor, grija fata de gradul de patriotism al copiilor nostri ar deveni, cu totul superflua. Inainte de a pretinde devotament fiilor lor, "părinţii patriei" ar trebui sa se arate, ei înşisi nişte taţi iubitori. Dragoste la ordin nu se poate!
XS
SM
MD
LG