Linkuri accesibilitate

Scriitorul Vitalie Ciobanu: "Noul post TV de la Chişinau va crea cu siguranţă o breşa în blocada informaţională menţinută de televiziunea de stat"

8 septembrie 1999

Dan Ionescu
: In punctul său de vedere de astazi, scriitorul Vitalie Ciobanu saluta o anumita diversificare in peisajul audio vizual din republica Moldova, diversificare, pusa recent în evidenţă de lansarea postului de televiziune ProTV Chişinau.

Sunt elemente ce atestă că ne aflam la o raspîntie în configurarea destinului nostru naţional. Noul post TV de la Chişinau va crea cu siguranţă o breşa în blocada informaţională menţinută de o televiziune de stat azi, total deprofesionalizată, transformată în servantul docil şi aseptic al unei anumite porţiuni din zona puterii, mai exact acelei grupate în jurul şefului statului.

Schimbarea, de-a lungul ultimilor ani a administraţiei televiziunii publice, nu a provocat mult dorita schimbare de mentalitate. Un simplu vot parlamentar nu avea cum sa anihileze o gîndire captiva, sa ridice nivelul de calificare al angajaţilor actuali. Or, atîta timp cît un post ca ProTV, emiţînd de la Bucuresti nu stăruia asupra realităţilor moldoveneşti, monopolul TVM-ului asupra informaţiei şi, pe cale de consecinţă, libertatea sa discreţionară de a intoxica publicul în funcţie de comandamentele politice ale momentului, erau asigurate. Odata cu lansarea noului post de televiziune la Chişinau, instituţia oficială îşi vede serios periclitata ipostaza de vătaf mediatic. Contemplam de cîteva zile la televizor doua realităţi: una natîng folclorică, a reportajelor de la Palat si a melodiilor la cerere şi alta dură, incomodă, oripilantă, dar mai aproape de existenta cotidiana a oamenilor.

Jurnalul de ştiri ProTV Chişinau pe care l-am urmarit în prima saptamina de emisie, produce in cinstiinţa spectatorului declicul cu viata pur si simplu, cu existenţa lipsită de faldurile propagandei şi al decupajului insinuant. Sunt scene de groază, prim planuri de o infinită tristete, murmurul gîtuit al celor care şi-au pierdut rudele în recentul cutremur din Turcia, copii invăţind căte 4 dintr-un singur manual într-o scoala ce stă să se năruie peste ei, sau bolnavi ţintuiţi pe un pat de spital relatînd despre crime comise la beţii, de părinţi împotriva propriilor copii. Si viceversa. Urmaresti asemenea secvente şi în prima clipă te întrebi, stupefiat daca realizatorii lor nu împărtăşesc cumva o suspectă predilecţie pentru detalii morbide, daca nu cultivă cu buna ştiinţă o cine ştie ce estetică a urîtului, întru căt, ceea ce vezi, nu poate să existe. Refuzi să admiţi că pînă acolo am ajuns.

Obişnuit cu o alta realitate, de fapt, cu o anume imagine a realităţii, furnizată de televiziunea de stat, nu e deloc simplu să depăşeşti schizofrenia clivajului, odata conştientizat, între ceea ce contempli pe micul ecran şi faptele netrucate ale vieţii. Sa ieşi, cu alte cuvinte, din prizonieratul tehnicilor manipulării la care ai fost supus, incontinuu, ani de zile, ca un cobai. Spectatorul are acum posibilitatea că confrunte cele doua imagini televizate şi să îşi formeze un punct de vedere propriu. Pentru moment, este de ajuns. Asa se intimpla in statele cu o puternica retea media.

Concurenta mai multor institutii de presa face imposibila apropierea, confiscarea realităţii de o unica grupare politica sau financiara. Faptul ca asemenea tendinte politice recolteaza numerosi aderenţi, unii dintre ei, bine platiti, sa le propage în presa si la TVM, denota caracterul eminamente primitiv, subdezvoltat al comunităţii care prefera comoditatea discursului unic, pluralismului de opinii. Primul, de invita la o de responsabilizare colectiva, pliindu-se pe reflectele crescute sub comunism. Celălalt, îti cere un exerciţiu de încordare mentala, o asumarea individuala a realităţii.

Am vazut la ştirile ProTV Chişinau oameni loviti de necazuri, inhibaţi în fata microfonului. Li se oferea, pentru prima data în viaţă prilejul să vorbeasca la televizor despre ce-i doare şi puteai citi deruta în ochii lor. Libertatea de a marturisi îi găsea total nepregătiţi sa o uzeze. Am descoperit ceea ce ştiam, de fapt, dar nu avea incă pregnanţa unui adevăr dezgolit pînă la ultima zdreanţă. Majoritatea moldovenilor nu ştiu să se exprime, să-şi formuleze gîndurile într-un limbaj inteligibil. Este însăşi emblema mutilării fizice şi spirituale căreia i-a fost supus acest popor vreme de 50 de ani de regim sovietic, iar mizeria din astazi, independenta Republică Moldovă, îi perpetueaza tarele.

Diversificarea mass media în Moldova va impune un nou model de presa, într-un domeniu în care legile pieţii au întîrziat prea mult să îşi faca intrarea, promovînd o alta modalitate de redactare a informatiilor şi o noua filosofie a relaţiei cu publicul. Una mai sinceră, mai directa, capabila sa influenţeze viaţa oamenilor, sa le descătuşeze conştiinţa. Accesul la realitate, a nu se uita, este singura cale de schimbare a acesteia. Din Chisinau pentru EL, Vitalie Ciobanu
XS
SM
MD
LG