Linkuri accesibilitate

Politicul a invadat toate zonele societății și ale sufletului uman iar democrația a fost pervertită de societatea de consum

La microfon e Vasile Botnaru, moderatorul si prezentatorul emisiunii duminicale PUNCT si de la capat. Astazi voi relua ocupatia mea preferata, radiografierea mentalitatii continentale, pentru ca avem un invitat de exceptie, care asta face, indraznesc sa afirm de aproape 4 decenii, cu mijoacele cu care l-a inzestrat Dumnezeu. Este vorba despre celebrul dramaturg, Matei Visniec, pe care ascultatorii postului Radio France Internationale au privilegiul sa il auda si in calitate de observator prompt si subtil al evenimentelor curente din care se constituie viata publica si care ajung, inevitabil in piesele sale. Cine altul, daca nu Matei Visniec ar fi in masura sa ne spuna ce anume construiesc oamenii de pe continentul european, un castel postmodernist, un turn babilonic, un cuib de rindunica deasupra prapastiei sau un „Disneyland”? Imediat dupa stiri o sa auziti parerea lui Matei Visniec dspre sansele de supravietuire a proiectului european si semnele care ii certifica sau nu vitalitatea.

Asadar oaspetele nostru de astazi este dramaturgul Matei Visniec, cu care discutam despre performantele, sansele si eventual rateurile continentului european in materie de democratie. Daca ar fi sa unim toate piesele dumneavoastra, cercetarile literare in materie de democratie, care ar fi titlul acestei « teze de doctorat » in materie de demologie ?

Matei Visniec
: « Mascarada umana » ca sa il parafrazam pe Balzac cu « Comedia umana ». Intre timp comedia a evoluat si a devenim mascarada. Pentru ca politicul a invadat toate zonele societatii si ale sufletului uman iar democratia a fost pervertita de societatea de consum. Deci traim o mascarada foarte subtila pe care scriitorii, artistii mai pot, din fericire, sa o descifreze, in timp ce filozofii ramin citeodata daca nu fascinati, cel putin paralizati de ea.

Vasile Botnaru : Europa totusi se cazneste sa gaseasca o modalitate de convietuire, mai ales in plina tranzitie, cind asimileaza noi traditii, noi etnii, noi populatii. S-a terminat procesul de identificare a unei modalitati de coexistenta cu adevarat democratica ?

Matei Visniec : In orice caz Europa este singurul model viabil, singurul model de integrare interesant pe planeta in acest moment. Dat fiind ca au cazut toate utopiile si cele de dreapta si cele de stinga. Cele religioase nu functioneaza. Omul este in acest moment in fata unui vid in ceea ce priveste proiectul de societate si proiectul planetar. Iar ochii multora sint indreptati spre Europa unde intr-adevar avem de a face cu o experienta geopolitica, umana, culturala, identitara, absolut extraordinara si unica in lume. Faptul ca 27 de tari, mai multe natiuni si mai multe popoare care privesc spre aceasta experienta incearca sa construiasca impreuna un destin comun, sa creeze reguli de convietuire, sa creeze cadre legislative precise, este un mare pas inainte, un model pentru umanitate, un laborator pentru intreaga umanitate. Exista si alte regiuni care incearca sa copieze acest model de integrare, dar nu merge foarte tare. Pentru ca se mai vorbeste de regiunea Amricii de Sud, America Latina – din pacate ei sint foarte divizati. Exista si un proiect de integrare a celor doua Americi, diverse alte proiecte de integrare – Sud-Vestul Asiatic sau, stiu eu, diverse zone ale Africii. Ei bine, in Europa exista mai multe date de civilizatie care sa permita acest progres – pentru ca este un veritabil progres, in ciuda faptului ca exista foarte multe pericole, tot identitare. Pentru ca daca Europa intr-o buna zi isi depaseste vocatia si se dizolva in geografia imensa a Euro-Asiei, va dispare si succesul laboratorului. Pentru ca intotdeauna exista o nevoie de model. Or, in momentul in care modelul se destrama, atunci « vin barbarii si distrug Roma » si nu mai ramine nimic.

Vasile Botnaru : Domnule Visniec, dar in interiorul acestui laborator, asa cum l-ati numit dumneavoatra, a cui treaba este sa preia initiativa. Inteleg sa sint miscari de la doua capete. Eu am vazut cu ochii mei cum se desfasoara sarbatoarea vecinilor in Franta, care a fost initiata de buna seama de popor si acum s-a incetatenit, bine-merci, nu doar in Franta, ci iata ca trece hotarele Frantei si intra in mod firesc ca o traditie europeana in casele oamenilor. Si pe de alta parte parlamentul, parlamentele nationale, Parlamentul european. Deci, cum conlucreaza aceste doua fluxuri, daca este adevarata aceasta senzatie ?

Matei Visniec
: Desigur ca exista mari probleme de incredere in Europa. Pentru ca sint chiar si in tarile din Europa de Rasarit in acest moment foarte multi eurosceptici, desi ani si ani de zile Europa de Rasarit nu a dorit altceva decit sa fie recunoscuta decit facind parte din Europa. Iar acesti romani, polonezi, cehi, ucrainieni, unguri, s.a.m.d. nu doreau decit sa fie recunoscuti ca europeni. Ei bine, acum unii dintre ei au devenit brusc eurosceptici, desi, era singurul proiect de societate dupa caderea comunismului si anume intrarea in Europa. Mai exista ceva: scade increderea in Europa si in tarile cu mare traditie democratica si chiar in tarile care au creat, ca sa zic asa, bazele acestei integrari. Sa nu uitam ca in Franta a fost respins un referendum important legat de Constitutia europeana. Sa nu uitam ca Olanda a facut acelas lucru. Irlandezii. Cita vreme le-a fost bine si au avut un fel de paradis fiscal la ei si s-au imbogatit, au salutat Europa. Acum se uita cu mai mare atentie, cu mai mare frica spre ea. Deci, Europa e si o problema de bunastare. Cita vreme functioneaza economia, toata lumea este entuziasmata. In momentul in care intervin crize sau chiar conflicte, cum au fost cele din Balcani, care au perturbat chiar si relatiile dintre europenii “vechi”, dintra tarile « vechii Europe », intervin suspiciunile. Si mai este ceva. Cind intervine si mascarada democratica si sint trimisi in Parlamentul european niste oameni absolut dubiosi, care nu au nici cea mai mica convingere europeana, atunci increderea scade si mai mult. Deci, Europa este in mina cetatenilor, dar si in mina responsabililor politici, dar si in mina artistilor. Nu este in nici un caz in mina consumatorilor. Trebuie sa facem din ce in ce mai mult o distinctie intre societatea de consum si societatea democratiei. Spuneam ca democratia a fost perturbata de societatea de consum. Sigur ca a fost perturbata, pentru ca daca vom continua sa construim, in loc de a construi democratie, numai societate de consum, vom avea acelasi efect ca in comunism. Comunismul ce a vrut? Sa construiasca « omul nou », perfect docil. Societatea de consum ce vrea ? Sa construiasca consumatorul perfect docil, care nu gindeste, care nu mai este cetatean. El consuma. De altfel, este o mare problema aceasta, cum sa va spun, discrepanta, distanta, ruptura intre societatea bunastarii unde democratia primeaza, si societatea de consum in plin paroxism. Aici este o mare primejdie. Daca Europa devine numai un spatiu al consumului, atunci bineinteles ca ea se va scufunda, se va dizolva, va deveni altceva. Daca ea devine un spatiu de model al democratiei, al cetateniei, al constiintei civice, al identitatii culturale, al tolerantei, bineinteles, si in acelas timp, al identitatii, al conservarii memoriei, atunci partida va fi cistigata.

Vasile Botnaru : Imaginati-va ca luati de mina un copilas pe care trebuie sa il duceti in muzeul activ al Europei ca sa ii aratati institutia care reprezinta de fapt « dialogul », « concilierea ». Unde anume, la care vitrina l-ati duce astazi ?

Matei Visniec
: Europa in primul rind este, dupa parerea mea, in acest moment, exprimata cel mai bine prin moneda unica europeana. Nu este nici Parlamentul de la Strasbourg un model, nici Comisia europeana de la Bruxelles un model. Dar cind un european pleaca din Germania cu un euro in buzunar sau, in sfirsit, cu o mie de euro in buzunar, si cheltuieste aceeasi moneda si in Franta, si in Belgia, si in Italia, si in Spania, si in Portugalia, el isi da seama ca s-a intimplat ceva.

Vasile Botnaru
: Ori nu isi da seama ? Sa nici nu observa ?…

Matei Visniec
: Nu isi da seama daca nu are memorie. Dar isi da seama daca are memorie. De asemenea, un cetatean care pleaca din Bucuresti si care s-a nascut inainte de caderea comunismului si vede ca nu are nevoie de viza. Nici la granita cu Ungaria, nici la granita cu Austria, nici la granita cu Franta. Si se intoarce prin Italia fara sa il fi controlat cineva de viza, isi da seama ca s-a intimplat ceva. Acestea sint adevaratele institutii, daca vreti, ale Europei. Daca vreti libera circulatie, moneda unica, demnitatea de a calatori fara de a fi bruftuluit, intrebat, perchezitionat si fara sa faci acum lungi si lungi luni de coada la consulate si la ambasade. Aici este Europa de baza, aici este demnitatea europeana. Spre aceste facilitati privesc de altfel si turcii, si ucrainienii, si rusii, si altii …

Vasile Botnaru
: … si moldovenii

Matei Visniec
: … si altii care vor sa intre in Europa. In primul rind aceasta este fascinatia. Ei bine, se gindesc mai putin ca in Europa ar fi bine sa respecti si bazele istorice ale Europei. Sa incerci sa intelegi, ca sa zic asa, identitatea culturala a Europei. Stilul in care se traieste in Europa. Stilul civilizatiei materiale dar si stilul civilizatiei culturale. Sa va dau un exemplu. In acest moment in sudul Europei lumea este in vacanta. Sint de fapt milioane de oameni care se duc in vacanta dar participa la mii de festivaluri pentru ca in acelasi timp vacanta inseamna si cultura. Exista un stil de viata in Europa indisolubil legat de cultura. Unde este turism, este si cultura. Unde sint mari orase este si cultura. Europa are o densitate de muzee, de monumente, de istorie pe suta de kilometri patrati sau pe zece kilometri patrati cum nu mai exista pe planeta. Toate acestea fac Europa. Cine vine la Paris si se duce intii la Disney si dupa aceea viziteaza Parisul, putem sa spunem ca este un consumator. Cine vine la Paris si vede mai intii Parisul si dupa aceea merge la Disney, este un cetatean, este un european.

Vasile Botnaru
: Dumneavoastra v-ati facut viza de resedinta la un festival din sud, de la Avignon, sinteti prezent acolo in permanenta cu citeva piese. Una din acestea « Cuvintul progress … », adica in franceza, « Le mot progres dans la bouche de ma mère sonnait terriblement faux » este, la parerea mea, din cite am putut sa imi dau seama, despre Balcanii care intra in Europa si incearca sa impuna regulile lor. « Virusul » acesta balcanic, si nu doar, este oare in stare intr-adevar sa dea peste cap planurile europenilor ?

Matei Visniec
: Desigur ca Balcanii au venit cu niste inovatii extraordinare. Mafiile balcanice au perturbat mult geografia mafiota existenta deja. Bine, Balcanii au acest, cum sa zic, renume bizar – ca numai acolo e butoiul cu pulbere, ca anume acolo se dau razboaiele balcanice. Cuvintul « balcanizare » vine de la aceasta farimitare istorica pe care au avut-o Balcanii si s-a raspindit in toata lumea. In acelasi timp insa, desi Balcanii erau sa provoace, din nou, cel de-al treilea razboi mondial aproape, la sfirsitul secolului trecut, in 1992, stim, si in 1995 a avut loc un razboi teribil acolo, in plin centru al Europei, totusi Balcanii nu privesc in alta parte decit spre Europa pentru a iesi din problemele si din mizeria lor, istorica, materiala s.a.m.d. si chiar spirituala.

Eu am scris intr-adevar doua piese inspirate din evenimentele din Balcani. O piesa se numeste « Despre sexul femeii, cimp de lupta in razboiul din Bosnia », despre femeile violate din Bosnia, despre delirul nationalist, despre nebunia nationalista, despre manipularea omului prin slogane nationaliste si, in general, prin slogane de tot felul. Despre mecanismul prin care un om, un oarecare locuitor al unui sat de pe o zi pe alta devine calau si bestie umana si isi omoara vecinul care nu este de aceeasi nationalitate cu el si nu are aceeasi religie cu el si pe care l-a cunoscut de ani si ani de zile. Brusc, dintr-o febra nationalista, se naste bestia umana, peste noapte. Eu am incercat sa inteleg acest mecanism si cu alta piesa pe care am scris-o mai recent si care se numeste, cum spuneti, « Cuvintul progres pronuntat de mama (sau in gura mamei) suna teribil de fals ». Este o piesa care se joaca intr-adevar la Festivalul de la Avignon.

De altfel se joaca mai multe pisese, am patru piese la sectiunea off a festivalului. Este o piesa care vorbeste si despre doliul imposibil, si despre mercantilizarea durerii. Pentru ca, stiti si dumneavoastra, tragedia din Balcani a lasat multe familii indoliate. Si acum oamenii isi cauta mortii. Isi cauta osemintele. Cauta ceva ce a ramas din oameni care au fost membri ai familiilor lor, le-au fost dragi si nu a ramas din acesti oameni, omoriti la Srebrenita sau in alta parte, nici macar un bocanc, sau un os. Sint mii de familii care nu au un mormint normal, civilizat, ca sa zic asa, pentru copiii lor, rudele lor ucise in aceasta perioada. Eu am atacat acest subiect. Doliul imposibil. O mama care nu cauta altceva decit sa-si inmorminteze fiul, sa gaseasca ceva, un os, o camasa, ceva din fiul ei ca sa aiba si ea un mormint. Dreptul mamelor la un mormint este ceva sfint, or acest drept nu este asigurat nici in Balcani, nici in Cauzaz, nici in Cecenia nici in alte zone de conflicte. Am scris aceasta piesa care este editata in Franta si care are un succes important. In acelasi timp e si o demascare si a societatii de consum, pentru ca intre timp, ca sa zic asa, s-a mercantilizat si comertul cu oase si cu cranii. In piesa mea exista un nou imbogatit care vine la mama respectiva si ii spune : « Eu am gasit in gradina mea o groapa comuna cu o suta de cadavre. Uite iti vind unul. De ce cred oamenii ca daca infiezi un copil iti poti salva viata si iti poti da sens vietii. Se poate infia foarte bine si un cadavru ca sa dai sens unui doliu. Iti inmormintezi acest cadavru. Zici ca e al tau, ca e copilul tau si plingi si te linistesti ». Ei bine, iata pina unde poate ajunge capitalismul desantat, ca sa zic asa. E literatura ce spun eu, dar in acelas timp e si metafora.

Vasile Botnaru
: Ma rog, deunazi am aflat ca si la Arlington se incurca pietre funerare din cauza unei evidente imperfecte. Si totusi, ce face Europa cu acesti oameni ? Cum spuneti, cu acesti indoliati, inraiti ? Chiar dupa experienta Irlandei. Unii spun ca Europa in momentul de fata nu are alta solutie decit sa puna, ca si la Cernobil, un sarcofag peste, dupa care mai vedem …

Matei Visniec : Nu cred ca oamenii vor renunta asa de usor la Europa. Oamenii politici, acei care sint angajati de multa vreme in constructia europeana. Acei care au simtit ca este singura perspectiva de viitor. In ciuda unor momente de panica Europa va continua sa evolueze, cu un pas inainte si doi pasi inapoi cite o data. In momentele de criza se vede ca tot unitatea europeana ii capabila sa raspunda.

Vasile Botnaru : Dar unitatea asta este in stare sa ii asimileze pe balcanici, astfel incit sa nu explodeze din interior ?

Matei Visniec : Nu problema Balcanilor, dupa parerea mea, este una serioasa. Pentru ca Balcanii sint Europa si vor fi asimilati. Ramine de vazut acum cum isi va rezolva Europa problema cu imigrantii din alte zone. Cum isi va rezolva problemele rasiale, pentru ca ele sint. Comunitatea musulmana care are aproape 20 de milioane de membri – va pune si ea la un moment dat niste probleme. Exista provocari. De pilda in Franta se discuta in acest moment daca trebuie sau nu interzis integral prin lege acel voal islamic, burca. Deci provocari exista din toate partile. Marea problema in anii urmatori va fi Turcia. Daca o primim sau nu in Europa. Daca Turcia face sau nu parte din stilul si cultura europeana. In Europa vor sa intre treptat, intr-un fel sau altul, Algeria, Israelul (de ce nu ?), Marocul. Bun, s-a gindit acum sa intre Islanda si asta nu e o problema. Va fi cu adevarat o problema daca va intra Ucraina. Deci sint multe probleme de identificare, de incadrare, inclusiv geografica.

Toate acestea sint dezbateri pentru anii viitori si, dupa cum vedem, ele sint complicate de criza venita peste Europa. Nimeni nu se astepta ca anul trecut sa se complice viata Europei si printr-o criza. Deci, toate acestea sint probleme si in acelasi timp exista in Europa occidentala o clasa politica care chiar se lupta pentru Europa. Adica nu as vrea sa fac diverse comparatii, dar daca in Europa rasariteana uneori a fi om politic inseamna a incerca sa iti cistigi o pozitie economica solida, atunci in Europa occidentala exista totusi o cultura politica a dezbaterii politice si a vietii politice. Si eu de aici vad, ca sa zic asa, salvarea. Exista si teoria nucleelor europene care s-ar putea constitui in cercuri. In momentul in care altii nu vor sa mearga mai repede, se vor crea din nou stiu eu, nuclee preferentiale ce vor intruni patru, sau sapte tari care vor sa colaboreze. Se vor uni si mai strins in jurul unor valori. Eu nu sint deloc un pesimist.

Chiar si atunci cind calatoresc in Romania mi se pare ca progresele sint enorme. In ciuda faptului ca desigur oamenii mai sufera dar totusi iata doua milioane de romani au putut pleca din Romania si au muncit si au facut niste bani, si-au creat un capital, ei circula. Nu e un lucru putin. E chiar un lucru absolut formidabil pentru ca scenariul s-a mai repetat. Au fost in aceeasi situatie, saraci si lipsiti de sperante, si portughezii, si grecii, si spaniolii. Si ei au invadat piata de munca din Europa occidentala, in tarile de veche traditie ca Franta si Germania. Italienii au facut acelasi lucru pina ce sa isi puna bazele economiei de astazi. Deci retetele, modelele se repeta. Iar pesimismul nu-si are rostul in acest moment. Totusi este singurul lucru care functioneaza dupa ce am vazut cum s-a prabusit comunismul si s-au prabusit alte proiecte societale. Singurul lucru care functioneaza este aceasta utopie care se numeste Europa.

Vasile Botnaru : Apropo de utopia comunista. In conditiile crizei se parea ca mai multe sanse au ideile de stinga. Ca stingii ar fi trebuit sa ii revina mai multe locuri in Parlametul european. Or nu se intimpla acest lucru. De ce ?

Matei Visniec : Este ciudat, intr-adevar. Multi observatori si aici in Franta spun ca dupa alegerile europene stupefactia este mare si justificata pentru ca de fapt alegatorii i-au ales, i-au desemnat in functii importante pe reprezentantii dreptei, adica pe acei care au provocat criza de fapt. Este un prim repros foarte ciudat. In acelasi timp observam ca social-democratia europeana se afla in criza. In Franta exemplul cel mai cumplit este Partidul socialist care se afla intr-o stare de sfisiere interna absolut extraordinara. Un mare filosof francez Bernard-Henri Lévi spune ca Partidul Socialist Francez se afla intr-o stare de sfisiere teribila. Cel care era partid de guvernamint cu citiva ani in urma, cel care era principalul partid de opozitie acum citiva ani, iata ca acest partid e unul inexistent care nu mai are idei. Bernard-Henri Lévi spunea intr-un articol ca de fapt acest partid ar trebui sa dispara. El nu mai este decit o casa goala, un cadavru care incearca sa fie reanimat de catre doamna Aubry, sefa partidului. Exista o problema, o pana de idei a stingii si a social-democratiei. In timp ce dreapta a imprumutat masiv din ideile social-democratiei. Adica politica lui Sarkozy dupa izbucnirea crizei nu este altceva decit o politica de stinga. El a imprumutat, ca sa zic asa, a furat, a sterpelit, a utilizat masiv idei, metode care erau tipice ale stingii pentru a-i inarma cit de cit pe francezi cu incredere, a-i ajuta sa depaseasca criza. Deci, social-democratia a luat ce era prost din tabara dreptei in timp ce dreapta a luat ce era bun din tabara stingii. Iata o explicatie a faptului ca este atit de slab auzita in acest moment, cum spuneti dumneavoastra, stinga si in special social-democratia.

Vasile Botnaru
: Ultima intrbare : ce ati avut in vedere cu titlul « La vieille dame qui fabrique 37 kokteil Molotov par jour » ?

Matei Visniec
: Da, este un titlu destul de ciudat. Hazos in definitiv. « Batrina doamna care fabrica 37 de cocteiluri Molotov pe zi”. Este o piesa despre scris. Dupa ani si ani de zile – scriu teatru de pe la virsta de 15 ani, acum am 53, nu vreau sa numar de citi ani scriu teatru, de vreo 35 de ani, am scris despre toate subiectele posibile. Si intr-o zi mi-am zis : voi scrie o piesa despre modul in care se scrie tatru. Iar personajele mele sint un regizor si un autor care se afla intr-o lupta continua. Pentru ca eu ca autor dramatic de fapt sint un fel de ultima roata la caruta. Pentru ca piesele mele, daca nu sint montate, ele nu exista. Or, ca sa fie montata o piesa trebuie sa intervina regizorul, trebuie sa intervina actorul, trebuie sa intervina scenogrful, maestrul de lumini. Depind eu ca autor dramatic, ca dramaturg de atitea si atitea alti artisti ca sa exist. Am vrut sa vorbesc despre aceasta specialitate, despre aceasta specificitate a literaturii dramatice si a demersului teatral. Pentru ca in teatru nu poti face nimic de unul singur. Desigur textele ramin si pot fi citite. Dar un spectacol, cel care cu adevarat ajunge deseori la inima omului si care emotioneaza, pentru a fi bun este o complicitate intre mai multi artisti. El este uneori o intilnire magica intre mai multi oameni care isi dau mina, talentul, inspiratia. Iar un spectaol reusit din cauza asta este un miracol.

Vasile Botnaru
: Dar si ei fara textul dimneavoastra nu fac nimic si din acest punct imi rezerv dreptul si va rog sa acceptati sa continuam cu alta ocazia discutia exact despre piesele dumneavoastra.

Matei Visniec
: Cu placere.





Doamnelor si domnilor, aici s-a incheiat editia de astazi a Punktului duminical de la Europa libera, emisiune al carei oaspete a fost dramaturgul Matei Visniec. Ne reauzim duminica viitoare, la aceeasi ora şi pe aceleaşi frecvente. Intre timp nu rataţi emisiunile noastre cotidiene, inclusiv cea de la prînz, cu tinta electorală prezentate de la Praga de Valentina Ursu. Şi tot ea vă dă întîlnire sîmbătă, după care duminică o luăm de la capăt. Pe curînd.
XS
SM
MD
LG