Linkuri accesibilitate

A facut studii la Universitatea din Bucuresti dar si la Universitatea Populara din Beijing. A activat mai multi ani in cadrul Ambasadei Republuicii Moldova in Republica Populara Chineza. Actualmente isi face doctorandul la o universitate din Beijing si colaboreaza cu mai multe reprezentante ale cercurilor de afaceri straine din China. Cecilia Chirita este autoarea traditionalei rubrici “Jurnal saptamanal”.

LUNI

In drum spre Chisinau ma opresc la Istanbul. Pina la plecarea spre orasul in care m-am nascut mai am 14 ore. Prefer sa nu pierd atita timp intre peretii unui aeroport, fie si foarte modern cum este acel din Istanbul. Serviciul vamii si politiei de frontiera ma surprind prin amabilitate si rapiditate. In 5 minute mi-am si luat viza. Ma bucur sa vad ca ferestrele camerei mele de hotel dau spre marea Marmara. Ascult pe rind CNN si BBC. La stiri-criza financiara… care ia proportii tot mai mari. Prefer sa inchid sonorul si sa privesc marea. Abia astept sa ajung in Moldova, despre care se spune ca nu a fost atinsa de recesiune… Risc sa intirzii la avion dar imi ofer o mica excursie cu un autobus turistic prin Istanbul. Ma surprinde ca in pofida faptului ca nu sintem in toi de sezon turistic, orasul e plin de turisti din toata lumea. Ma gindesc ca si Moldova ar trebui sa atraga mai multi turisti, fiindca si la noi sint locuri demne de a fi vizitate.

La controlul pasapoartelor, déjà, la aeroportul Chisinau, ne deservesc niste fete tinere, ceea ce mi se pare frumos! Din pacate nu toate ghiseurile functioneaza, se creaza rinduri si agitatie. Toata lumea vrea mai repede acasa. Vamesii dau dovada de discriminare pozitiva, fiindca invita fetele noastre sa treaca fara rind in fata strainilor. Strainii contrariati creaza o coada aparte. Cum sint si eu o fata de-a noastra, am norocul sa trec vama si controalele mai repede si UF, dupa peste 20 de ore in drum – home sweet home!

MARTI

Fluxul de orar imi da inca dureri de cap. Nu m-am obisnuit cu desteptarea. Dar la o ora foarte matinala sunt deja treaza. In China e ora 12.00 pe cand la Chisinau e abia ora sase dimineata. Incerc sa le reusesc pe toate. Ma intereseaza si ce se intampla in politica, iata de ce incerc sa ascult si sa privesc stitile. Dau telefoane la mai toate cunostintele, de frica sa nu uit de cineva, care s-ar putea supara, afland ca ma aflu in Moldova si nu dau de stire. Dar vacanta incepe cu dreptul . E ziua de nastere a unei verisoare. Vin mai toate rudele si ma bucur sa le revad. Silvia e inca tanara si chiar avuta, dupa o sedere de cativa ani in Italia. Ma surprinde ca pe masa de sarbatoare mai toate mancarurile sunt din bucataria italiana. Incearca sa ma convinga ca e mult mai sanatos ceea ce a gatit e. Desi sa fiu sincera asteptam olive si asa-zisa supa cu scrumbie, bucate traditionale inca de pe timpuri.
Amintirile din copilarie si mai ales cele despre buneii trecuti la Domnul au degajat atmosfera. Cat n-ar parea de straniu dar despre politica mai ca nu se vorbeste. Nu rezist pana la finele disputelor, atipesc, in China e ora tarzie.

MIERCURI

O buna parte din timp o dedic plimbarilor pe strazile din capitala. Contrastul ma impresioneaza. Restaurante de lux tot atatea cat ciuperci dupa ploaie. Panouri de publicitate impresionante, magazine tixite cu marfuri “made in CHINA” sau „made in TURCIA”. Pentru ca vin de la Beijing ma crucesc sa vad preturile afisate la marfa, fabricata acolo. Imi spun ca nici de aceasta data Chisinaul nu e destinatia potrivita pentru shooping. Orasul imi pare trist chiar si daca e mare agitatie. Pe langa teatre, mare pustietate.
Urc intr-un troleibuz. O senzatie de mult uitata. Chiar si daca doar cateva persoana in etate sunt in acest transport, nu am curajul sa ocup un loc pe scaun. Cobor si o alta scena, masini de lux, la volanul carora vad foarte multi tineri. Ma bucur pentru acesti juni, pentru ca m-ar tenta si pe mine aceste automobile, dar mi se strange inima si deplang soarta acestor batranei aproape uitati de lume….

JOI

Imi propun sa merg la distractii. Or, dorul de prieteni si colegii de clasa si de facultate ma macina. Multi dintre ei sunt oameni impliniti, cu familii, cu cariera si cu o anumita doza de cinism fata de actuala situatie din societate. Ma intreb de ce atata indiferenta si blazare la cele ce se intampla in jur. Mai toti preocupati de material si mai putin de suflet. Ne-am oprit intr-o locatie unde preturile sunt de doua, trei sau chiar patru ori mai mari decat cele din Occident, sa nu mai vorbesc de cele din ASIA. Un lucru insa curios, se canta live si repertoriul e autohton. Lumea danseaza, se distreaza. Sa ne multumim oare cu atat?

VINERI

Am mers cu tata si cu cei doi fratiori Marius si Dan la o pizza. Ne-a insotit si un coleg de-al baietilor. I-am admirat pentru felul in care stiu sa vorbeasca engleza si franceza. Dar mai ales pentru alegerea lor. La cei 16 ani impliniti nu au comandat nici macar cate o bere. Doar suc. Mi-au povestit vrute si nevrute despre cotidianul lor. Surprinzator sa aflu ca nu cheltuie banii parintilor, ci sunt rezervele financiare facute de ei inca vara cand au avut un job temporar. Da, astea sunt cei care fac generatia de maine. Cu carte, cu bun simt si foarte siguri de ceea ce vor sa ajunga maine. Le-am facut o oferta. Sa mai adune economiii pe care ar putea sa ajunga in CHINA, adica sa ma viziteze.



Pe aceeași temă

XS
SM
MD
LG