Linkuri accesibilitate

Jurnalul lui Nicole Josan, nascut la 19 decembrie 1958 in satul Cioresti, raionul Nisporeni. A absolvit facultatea canto-clasic la colegiul de muzica „Stefan Neaga” si facultatea de filologie a USM. Artist vocalist la Compania „Teleradio-Moldova”, director al Centrului artistic al fundatiei Culturale „Vatra”. Directorul revistei „ACASA”.

Luni

Încep ziua, ca de obicei, servindu-mi cafeaua la calculator. Să vedem care-s ştirile primelor ore puse pe site-ul „Jurnal.md”. Se intercalează de minune cafeaua cu ştirile proaspăt oferite. Bună treabă au pornit ăştia de la Jurnalul lui Val Butnaru, realizând acest minunat Proiect pe piaţa mass-media din R. Moldova - un ziar şi o televiziune on-line cu cele mai proaspete, obiective şi echidistante ştiri de la noi, care sunt postate la intervale de doar câteva minute. Pur şi simplu, nu că le savurăm, ci le devorăm, având în vedere şi contextul evenimentelor socio-politice foarte imprevizibile din republica asta a Moldovei, cu interminabile alegeri parlamentare, guverne provizorii şi, respectiv, dezbateri de idei, intenţii, care, până la urmă, pentru mine sunt catalogate doar în două categorii: între cei cu mentalitatea proimperială moscovită şi proeuropeană. Adică, în cei cu o mentalitate depăşită, rămasă în urmă şi alta evolutivă, de perspectivă. Bravo, Val Butnaru! A dovedit şi aici, încă odată, că e cel mai bun manager în mass-media din Basarabia. Dacă tot suntem în pragul unor mari schimbări şi reforme social-politice, ce bine-ar fi să avem şi la televiziunea publică un astfel de reformator, pentru că există necesitatea şi, de aici, satisfacţia pentru o sursă sigură şi echidistantă de informaţii, care să fie accesibilă tutror consumatorilor acestui unic post public TV de informare în masă, având o acoperire naţională. Pentru că, după mine, această televiziune cu nume de „M1”, plătită din bani publici, este o adevărată „trubadurcă” (vorba lui C. Tănase) şi cea mai eficientă armă în mâinile comuniştilor de îndobitocit lumea de la sate.

Marți

S-au întors copiii nostri dintr-o mică vacanţă de la mare. Adică, cei doi din trei: Ruxanda şi Cătălin. Că cel mare, Dorian s-a stabilit în Marea Britanie şi a început să facă carieră deja, devenind managerul unei întreprinderi comerciale cu sediul în chiar centrul Londrei. Nu mai ştiu, e modest sau nu că mă laud cu odraslele mele?... Eu zic, că mă mândresc, mai degrabă, pentru că am ajuns şi noi cu soţia să-i vedem cu ceva roade la această etapă foarte importantă a vieţii lor, când ne bucurăm deja cu nişte realizări bunicele. Studiile meticuloase şi educaţia îşi au efectul, probabil. Ca orice tată, cred, sunt marcat de orice realizare a copiilor. Mă bucur, desigur, dar, totodată, şi dorul e la fel de mare când pleacă de lângă noi. Păcat, zic eu, că această realizare n-a fost posibilă aici, pe la noi şi nu prin alte ţări, departe de casă. Mă consolez şi eu cu o spusă de-a mamei mele, care-şi trăieşte bătâneţele cu taică-meu la ţară: „... Ce tot tânjeşti atâta!?... Păi, poate trebuia să-i faci mai fără carte, şi atunci, le dădeai câte o sapă la fiecare şi... stăăăăteau acum pe lângă părinţi, aici, până mureau de prăşit... Bine că Dumnezeu i-a ajutat, şi măcar ei au să vadă lumea cea mare, că noi numai de „colhoz” şi sapă am ştiut...”.
Am sunat-o pe mama, lucru pe care îl fac zilnic. O întreb de sănătate. Zice că e bine şi ea şi tata, dar ştiu că nu e chiar aşa. Cătălin şi Ruxanda merg la Bucureşti să rezolve nişte probleme cu actele. La ora 17:00 copii pleacă. Au noroc – e zi pară şi trenul merge spre Bucureşti. Am ajuns s-o văd şi pe asta: trenul nu mai circulă zilnic, doar în zilele pare. Şi preţul biletului până la Bucureşti mă scoate din echilibru. Poate-mi spune cineva de ce iarăşi s-a mărit. A ajuns să fie 610 lei. Comparaţi: până la Bucureşti – 610 lei, până la Moscova - ... 750 lei. Ce se întâmplă!?

Miercuri

Am fost preocupat toată ziua de finisarea nr. 3 al „Revistei familiei „Acasă”. Este un Proiect autentic, demult aşteptat şi solicitat de cititorul de limbă română din R. Moldova. Graţie conţinutului materialelor, minuţios selectate de către colaboratorii redacţiei şi prezentate în paginile revistei, aceasta a devenit accesibilă şi eficientă unui spectru foarte larg de cititori, obosiţi de abundenţa produselor mediatice foarte sofisticate, politizate şi banalizate, până la urmă. Revista “Acasă”, este o publicaţie periodică cu de toate pentru toţi, având la bază principiul accesibilităţii şi utilităţii ideilor publicate şi se adresează tuturor consumatorilor de presă, indiferent de vârstă, ocupaţie, studii, mediu de trai etc.

Obsesia pentru acest proiect, ţin minte, a pornit de la o întâlnire în satul meu de baştină, Cioreşti, stând la “un pahar de vorbă” cu nişte cumătri de-a lui frate-meu mai mic, Marin, care a rămas în sat să-şi construiască o familie şi o gospodărie alături de părintii noştri în vârstă. Ţin minte, atunci, în acel cerc de consăteni, eu, având şi nişte ziare de-ale noastre în mână( “Jurnal de Chişinău”, “Timpul”, “Ziarul de gardă” ), am încercat să le fac puţină publicitate, lăudându-le, că, uite, merită citite. La care, unul din ei, m-a intrerupt la un moment dat şi-mi zice foarte sincer: „Mai, Nicolae. Bine, am înţeles, sunt foarte bune aceste ziare.... Nu vă supăraţi, dar, hai, faceţi şi pentru noi, ţăranii, un ziar.“ Am rămas foarte împresionat de remarca sa. De aceea, după o bună pauză, conştientizând ce are în vedere, totuşi am rugat să-mi explice de care ziar are nevoie el şi ţăranii. Zice: „ Păi, sunt bune şi astea, dar, să-ţi spunem drept, unele cuvinte sunt cam necunoscute pentru noi, şi, până la urmă le lăsăm baltă, că ne obosesc.“ „Da ce vreţi voi să fie scris?“ „Păi, uite, să-mi răspundă mai intâi la cele mai vitale probleme ale noastre, ca de exemplu: cum să altoiesc un copac, sau cum să cumpăr un cal bun de rasă şi o căruţă. Sau cum să-mi lecuiesc urgent nişte bătături la un picior, şi alte boli mici de-ale noastre de la ţară; cum să încep o afacere reală aici, în sat, şi să ne învăţaţi micile secrete ale acestei afaceri ş. a. m. d. “.

Am înţeles atunci, că e nevoie de o singură publicaţie periodică, în care să se găsească cu uşurinţă cele mai utile sfaturi şi remedii de realizare pentru ei. Eu, cu redacţia noastă, editam deja de vreo zece ani revistele de rebusistică din R. Moldova, şi eram suficient de ocupat, de aceea tot îi tachinam pe alţi colegi de breaslă să lanseze ei o revistă de felul acesta. Dar, în zadar. Din contra, în fiecare an apar noi şi noi reviste, foarte bine aranjate, pe hârtie scumpă, colorate şi cu multe pagini, dar… destinate nu acelui segment foarte numeros de cititori care duc lipsă de o revistă mai accesibilă şi mai utilă în viaţa cotidiană. Acum, câteva luni în urmă, zic, gata, mă apuc eu de asta. Zis şi făcut. Am selectat echipa de specialişti în domeniu, şi, iată, suntem, cu doamne ajută, la al 3-lea număr al reviste “Acasă”.
Se face târziu, dar nu mă ia somnul. Mă aşez la calculator să văd ce mai e prin lume. Se face ora 3 şi încerc să adorm. Mă chinuie insomnia de câţiva ani buni.

Joi

Aceiaşi obsesie: realizările copiilor. Iată, şi aici, urarea veche „Să ai bucurii de la copii!” vine să confirme că e cea mai bună la orice vârstă a părinţilor. Tot mai mult ne convingem, noi, cei maturi, de încă un alt adevăr: o viaţă fericită este împlinită atunci când savurezi succesele copiilor.
Azi a fost, intr-adevăr, o zi cu mai multe surprize plăcute de la ei. Fata tatii, aşa cum o dezmierd eu, Ruxanda, după absolvirea unui colegiu prestigios din Marea Britanie, ne-a bucurat până la lacrimi – a devenit studentă la cea mai bună Universitate de PR (media) din Marea Britanie şi din întreaga Europă – Bournemouth University. Astăzi au venit rezultatele examenelor de absolvire ale colegiilor din Regatul Unit. Suntem în culmea fericirii – fata noastră e studentă. Şi parcă nu erau destule surprize frumoase pentru o zi, Cătălin este sunat de reprezentanţii casei lui de discuri – Universal Music – că i-au trimis prin poşta electronică piesa lui muzicală cu o nouă prelucrare orchestrală. Am alergat cu toţii la calculator s-o ascultăm. E vorba de un nou single al lui Cătălin, care, speră el, va fi lansat degrabă pe piaţa show-bizului românesc. Într-adevăr, piesa e foarte faină. Acum îmi amintesc, că iniţial, având în spate nişte studii şi ceva experienţă în acest domeniu, visam să-i direcţionez pe toţi cei trei copii să facă carieră muzicală. Aici a intervenit destul de prompt şi hotărât soţia şi spunându-mi foarte răspicat că ar fi bine ca ceilalţi doi, Doru şi Ruxanda, să încerce şi altceva, deşi ambii au ureche muzicală şi voci foarte frumoase. Şi, se pare, n-am dezamagit aşteptările mamei.
Seara ne-a sunat Doru. A avut o mică vacanţă, şi-a petrecut-o în Danemarca. Ne împărtăşeşte impresiile. După voce, e foarte fericit. Mă bucur şi eu – sunt şi eu fericit. Parcă-mi trebuie mai mult?!

Vineri

E vineri. Urmează week-end-ul. Cred că am să-mi vizitez părinţii. Le mai ajut prin gospodărie. Mai stăm de vorbă. Noaptea trecută n-am putut să adorm deloc.

Analizăm posibilităţile de achitare a taxei pentru studiile Ruxandei, care nu este deloc mică. Cred că vom reuşi. Vor contribui şi băieţii cu cât pot. O să ne descurcăm. Trebuie!

M-a sunat mama să mă întrebe de sănătate, dar, mai ales, să-i spun ce mai e „cu politica”, cum zice ea. Maică-mea, o fiinţă profund religioasă, e anti-comunistă până-n măduva oaselor. A trăit mult prea greu, ca să-şi permită să le mai dea o şansă ăstora de a rămâne la putere. Se plânge doar că nu mai are măcar vreo 50 de ani, ca să poată munci mai mult, n-o lasă artrita şi toate celelalte boli. Mi se face dor de tata. Gata, m-am decis. Mâine mă duc să-i văd. Mă duc acasă.

Pe aceeași temă

XS
SM
MD
LG