Linkuri accesibilitate

La Varvareuca, r. Florești, memoria la loc de cinste

La Varvareuca l-am cunoscut pe liceanul Vlad Ţurcanu, preşedinte al Asociaţiei de tineret Memoria. El se arată pasionat de istorie, pe care zice că o cunoaşte nu numai din manuale, ci şi pe Internet: ”istoria este cartea unei naţiuni, cine nu o cunoaşte riscă să o repete.”

Vlad Țurcanu
L-am întrebat ce ştie despre pactul Ribbentrop–Molotov? Mi-a răspuns: ”s-a înfăptuit în anul 1939, între două mari puteri - Germania nazistă şi URSS, între miniştrii de externe ai acestor state. Consider că este un act nelegitim, deoarece în aceste două ţări era dictatură. Nu poate fi ruptă o ţară din trupul altui stat şi apoi să se spună că Republica Moldova este un stat independent sau că ar trebui să fie unită cu Rusia.”

Liceanul se arată convins că pactul ar fi reactualizat odată cu semnarea tratatului de frontieră cu Republica Moldova, aşa cum insistase Chişinăul în ultimii ani. De aceiaşi părere este şi profesoara de istorie Eleonora Goncear: “consider că tratatul de frontieră nu are nicio valoare şi nu ar trebui semnat pentru că ar pune iarăşi sîrma ghimpată între România şi Basarabia. Dimpotrivă consider că ar trebui să fie deschisă frontiera. Acum istoria are alt făgaş şi este cu totul altă situaţie internaţională. Atunci pactul a fost făcut din anumite interese, la fel cum se rezolvă, de exemplu acum interesele cu Transnistria. Rusia are anumite interese de această regiune, de atîta şi îşi dezvoltă aici politica ei. Aşa a fost şi în acele vremuri. Da fapt pe tot parcursul istoriei, orice pact care se încheie, după el se ascund nişte interese, fie la nivel de regiune, mondial sau între marile puteri, etc. Doar tot timpul a fost împărţirea sferelor de influenţă într-o zonă sau alta de către marile puteri, iar popoarele mici au avut totdeauna de suferit.”

Vasile Borcoman
Vasile Borcoman din Varvareuca, care a predat istoria între anii 1947-1997 îşi aminteşte că despre pactul Ribentrop-Molotov a început să vorbească la ore abia după ce s-a prăbuşit fosta URSS: ”Am calicit o generatie întreagă de copii, nu pot să-şi iubească patria după istoria pe care am predat-o. Tineretului ar trebui să îi spunem de mici adevărul, să ştie ce şi cum s-a întîmplat. Noi nu am avut putinţa asta. Multe lucruri nu le ştiam nici eu. Trebuia să citesc elevilor istoria antică, istoria evului mediu, istoria nouă, istoria contemporană în care intra istoria tuturor popoarelor şi în afară de asta era istoria patriei, a URSS. Şi în istoria aceasta erau cîteva cuvinte despre Moldova, doar că ne tragem de la daci şi romani şi apoi ajungeam la 1812. Despre pactul Ribbentrop- Molotov nu ştia nimeni în URSS, el a fost descoperit pe vremea lui Gorbaciov. După pactul Ribbentrop-Molotov războiul l-au început Stalin şi Hitler. Gîndiţi-vă că el a fost încheiat la 23 august 1939. Războiul se începe exact peste o săptămînă. Se numea Tratatul de neagresiune între Germania şi URSS. Părţile terţe îşi luau angajamentul că dacă un stat duce război cu alt stat atunci celălalt stat să fie neutru. Adiţional a fost încheiat un protocol între Molotov şi Ribbentrop, care au împărţit Europa în sfere de influenţă. Germania atacă Polonia şi URSS stă deoparte şi aşteaptă pînă se apropie armatele germane. Şi atunci ei îşi ocupă părţile asupra cărora s-au înţeles sub motiv că au eliberat popoarele slave. Ribbentrop şi Molotov s-au înţeles să ia numai Basarabia, însă. A fost luată şi Bucovina drept despăgubire pentru că România a ţinut Basarabia sub ocupaţie vreme de 22 de ani. Am fost intoxicaţi de ideologia sovietică, era dificil de aflat adevărul. Îmi amintesc că mă băgam sub pat în 1952 cu un aparat mic de radio ca să ascult Europa Liberă. Acolo am aflat despre măcelul din Polonia, însă mai tîrziu gazeta Pravda scria că nemţii i-au ucis pe polonezi şi nu sovieticii. Acum unii elevi îmi reproşează de ce nu am spus atunci lucrurile astea? Una că nu ştiam unele adevăruri, dar pe de altă parte îmi era şi frică. Mă aştepta puşcăria, aveam familie, trei copii. Îţi mai venea să predai în şcoală adevărul?”

Dorind să dezvăluie adevărul despre felul în care a fost cedată Basarabia în cel de-al doilea război mondial, Victor Ţîbrigan, locuitor din satul Varvareuca, raionul Floreşti şi-a facut în propria casă un muzeu privat acum doi ani, cînd nu a mai avut de lucru la Caminul Cultural din sat. De acolo a adus primele sale exponate apoi de la Oficiul pentru cultul eroilor din Bucureşti a făcut rost de lista ostaşilor români căzuţi în luptele de la Varvareuca, pe movila Bortoasa, în al doilea război mondial: “au murit peste 360 de ostaşi, cînd au fost primele lupte.” Au fost identificaţi numai 14 ostaşi, numele cărora sînt încrustate pe o piatră funerară la intrarea în curtea ţăranului din Varvareuca, care e protejată de o troiţă adusă din Maramureş. Iar sub streaşina casei sale sînt arborate drapelele României şi Uniunii Europene.
Victor Țîbrigan


Victor Ţîbrigan se arată mîndru că şi-a putut duce la capăt lucrarea numai din pensia oferită de statul român: ”în 40 eram o ţară intregită, dar peste noapte armata sovietică a venit cu tancurile si ne-au ocupat. Noi suntem aici o fărîmă de pămînt, între două mari puteri şi acum toată speranţa e în comunitatea europeană, să scăpăm de ocolul ista, căci sîntem ai nimănui.” Sute de hărţi, documente şi fotografii, tunici şi uniforme militare, arme de luptă, muniţii din al doilea război mondial au umplut casa lui Victor Ţîbrigan. Şi-a lăsat pentru trai numai o odăiţă; amenajată cu un aragaz şi un pat pe care stă culcată o veche chitară. Insistă să ne cînte ceva: ”...treceţi batalioane romîne peste Prut...”

Cîţiva bărbaţi care treceau pe lîngă casa domnului Ţîbrigan au intrat în musaferie să îi ţină isonul: “astă noapte la Prut războiul a început, români de dincolo iară, să-şi ia înapoi prin arme şi scut pămîntul pierdut de astă vară...” Unul dintre oaspeti, Ştefan Patraşcu îşi aminteşte cum fusese recrutat de sovietici, după care a trecut în armata română: “în '41 m-au luat rusii la front, mama şi tata plîngeau, dar eu le-am zis nu plîngeţi, că eu voi fugi la români.”

Depănînd tot felul de aminitiri, sătenii ajung să blameze pactul Ribbentrop-Molotov: ”tot ce am ştiut pînă acum era ţinut după perdea, acum se descoperă mult mai mult decît noi am ştiut.” ”Noi ar trebui să fim cu România.” “Nu este încă nimic clar, fiecare bate şeaua în partea sa.” “Protocoalele cred că nu sînt încă dezvăluite, adică a fost o înţelegere pe de-andoaselea şi gîndesc că nici nemţii pînă la urmă nu au cunoscut toate arhivele. Ribbentrop-Molotov îl avem acum, e actual. Poporul nostru se loveşte cu urmările pactului. Atunci a fost un joc şi acum continuă, numai că sub alt aspect, sub alte forme.”
XS
SM
MD
LG