Linkuri accesibilitate

70 de ani de la infamul Pact Hitler-Stalin și consecințele sale istorice


Ministrul de externe al Germaniei, Joachim von Ribbentrop semnează pactul de neagresiune sovieto-german la 23 august 1939

Ministrul de externe al Germaniei, Joachim von Ribbentrop semnează pactul de neagresiune sovieto-german la 23 august 1939

Pe 23 august se implinesc sapte decenii de la un eveniment care a deschis calea pentru atacul Germaniei naziste impotriva Poloniei, deci a inaugurat seria de agresiuni criminale care s-au soldat cu supremul carnagiu cunoscut pana atunci de omenirea civilizata. Pregatit cu minutie in tratative secrete derulate la Berlin, unde partea sovietica era reprezentata de ambasadorul Vladimir Dekanozov (ofiter NKVD, unul dintre aghiotantii si confidentii lui Lavrenti Pavlovici Beria), Pactul a fost semnat la Moscova, in prezenta unui Stalin-Djugasvili ranjind satisfacut, de catre ministrul de externe al celui de-al Treilea Reich, Joachim von Ribbentrop si de catre omologul sau sovietic, Viaceslav Mihailovici Molotov.

Dupa ani de zile, in ale sale conversatii cu scriitorul Felix Ciuev, nonagenarul Molotov a continuat sa justifice nejustificabilul prin invocarea asa-numitei raison d’etat. In fapt, Stalin a pariat pe colaborarea cu Hitler, fiind convins ca ostilitatea fata de democratiile occidentale era un liant suficient de puternic pentru a face caduce divergentele de ideologie. Eroarea lui Stalin a fost ca a subestimat fixatiile doctrinare ale lui Hitler, faptul ca pentru acesta nimicirea “iudeo-bolsevismului” era inseparabila de politica „spatiului vital la Rasarit” (Lebensraum), deci de expansiunea “colonizatoare” si transformarea slavilor in sclavi.

Vizita lui Molotov la Berlin in august 1940 si discutiile cu Hitler l-au convins pe acesta ca nu exista cale pentru co-existenta celor doua imperii ideocratice. In timpul acesta, Anglia lupta singura, iar Vestul Europei capotase militar si politic. Intreg angrenajul propagandistic al celor doua sisteme totalitare a fost pus in functiune pentru a justifica aceasta alianta care doar cu o luna mai devreme ar fi parut una contra firii. Era vorba de fapt de o proba publica a inrudirilor esentiale dintre cei dictatori totalitari obsedati de dominatia mondiala, anti-capitalisti, anti-burghezi si anti-liberali. Cosmologia stalinista se intemeia pe principiul luptei de clasa, cea nazista pe acela al luptei de rasa. Hitler si Stalin au simbolizat avansul cataclismic al religiilor politice salvationiste in ceea ce regretatul Matei Calinescu numea “our century of monsters”. Bolsevicii si nazistii nutreau cultul violentei revolutionare si pe acela al partidului unic. “Meine Partei is meine Religion” scria Joseph Goebbels in jurnalul sau. Acelasi lucru il gandeau si il profesau corifeii bolsevismului.

Pontiful suprem al comunismului mondial nu ezita sa se alieze cu intiatorul “Pactului Anti-Comintern”. Nu gresea catusi de putin Arthur Koestler cand scria ca era vorba de lovitura de gratie primita de Internationala a III-a (Cominternul creat in 1919) tocmai din partea “strategului revolutiei proletare mondiale”. Oportunisti fara egal, cei doi tirani erau in acelasi timp atasati de un numar de fobii, intre care dispretul pentru tot ce tine de pluralism. Cum scria Agnes Heller, in consonanta cu ideile Hannei Arendt, ,,totalitarismul este mai presus de orice anihilarea spatiilor de pluralism. In plus, ceea ce aveau in comun Hitler si Stalin tinea de aversiunea in raport cu moralitatea traditionala, cu credintele religioase, cu pretuirea acordata transcendentei divine.

Pactul a fost insotit de protocoale secrete legate de impartirea Europei in sfere de influuenta controlate de cei doi briganzi. Hitler isi marturisise in particular admiratia pentru Stalin. “Cel mai loial discipol al lui Lenin” toasta in cinstea dictatorului paranoic de la Berlin. Iar Gheorghi Dimitrov, Palmiro Togliatti, Wilhelm Pieck, Klement Gottwald si ceilalti lideri ai Cominternuluiaflati la Moscova ca refugiati politici inchideau ochii, murmurau cuvinte aprobative si se rugau sa nu fie deportati.

Pe 1 septembrie Germania nazista declansa al II-lea Razboi Mondial, atacand perfid Polonia. Pe 16 septembrie, trupele sovietice patrundeau pe teritoriul oferit lor in cadrul negocierilor de la Moscova. Se producea sinistra intalnire intre Wehrmacht si Armata Rosie. Filmul Katyn al marelui regizor Andrzej Wajda surprinde acele momente tragice. Teritoriile controlate de Stalin si Beria aveau sa fie rapid sovietizate. In zona ocupata de nazisti se infiinta asa-numitul Guvernamant General in care se urmarea distrugerea elitelor intelectuale si religioase poloneze. Se aplicau draconice masuri rasiste care aveau sa culmineze apoi in exterminarea a milioane de evrei, in catastrofa Holocaustului.

Marele poet polonez Czeslaw Milosz, autorul Gandirii captive, a definit Europa Centrala drept regiunea formata din toate tarile care au suferit consecintele Pactului din august 1939. Romania a fost una dintre aceste tari: Dictatul de la Viena, ultimatumul sovietic din iunie 1940, sfartecarea teritoriului national, cumplitele represiuni din Basarabia si Bucovina de Nord (documentate in Raportul Final al Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste), au fost efectele directe ale acestui tratat al miseliei absolute.

Situatia actuala din Republica Moldova nu poate fi inteleasa daca nu luam in consideratie ce s-a petrecut atunci, cine au fost si cine sunt comunistii din Basarabia. Constiinta democratica europeana trebuie sa marcheze aceasta comemorare cu solemna tristete a doliului si cu decizia categorica de a nu lasa asemenea orori sa se repete.
XS
SM
MD
LG