Linkuri accesibilitate

Țară cu ţară trebuie să se ajute...

Un reportaj de la Drochia unde a fost corespondenta noastra Diana Raileanu ca sa vada cum rezoneaza acolo indemnurile lansate in capitala.

În faţa Consiliului raional din oraşul Drochia câţiva zeci de oameni vând zilnic legumele sau fructele pe care le cresc în grădină. Pensionara Maria Grigore face negoţ cu lapte şi verdeţuri. De când s-a destrămat Uniunea Sovietică – îmi spune bătrâna, sau de când a devenit Moldova independentă – precizez eu. Negustoarea dă a lehamite din mână: „Independentă? Tot s-a schimbat”. Din vorbă-n vorbă aflu că pensionara nu este de acord cu politica de împrumuturi a R. Moldova. Îmi explică şi de ce: „Nu ar trebui împrumuturi. Dacă se ia bani din altă ţară înseamnă că noi suntem cumpăraţi. Vânduţi! Şi ajungem la ce? La robi. Da. Iaca asta eu înţeleg. Independenţa ceea - nu-i”.

Discuţia noastră este întreruptă de o cumpărătoare. Cere un litru de lapte, dar nu uită să comenteze afirmaţia negustoarei Maria - de ce Moldova trebuie să renunţe la împrumuturile de peste hotare: „Deoarece nu doar copii noştrii, dar nepoţii şi strănepoţii nu se vor răsplăti cu toate aceste împrumuturi. Recent împrumuturi ne-au oferit Rusia şi China. Aceşti bani nu ni-i dau de pomană. Şi mai poţi spune că eşti independent? Doar pe hârtie. ”

Moş Matfei, care a tot tras cu urechea la discuţia noastră, dă din cap în semn că este de acord cu ce a spus cumpărătoarea: „Ţara noastră de când e ea o stat cu mâna întinsă, şi amu cred că tot stă cu mâna întinsă.” Negustorul însă o contrazice pe mătuşa Maria când acesta spune că nu avem nevoie de credite, amintindu-i de cei câţia zeci de lei pe care i-a dat cu împrumut acum două zile: „Dă, ţară cu ţară trebuie să se ajute, om cu om în mahală se ajută unul cu altul? Păi aşa şi ţările trebuie să se ajute. N-am nici eu întotdeauna, tot trebuie să mă duc la cumătru la mahalagiu să zic, măi fă-mi bine că iaca nu am ceea, ceea”.

Îl întreb dacă ne-ar sta mai bine în Uniunea Europeană: „Of, eu văd că aici mi-i bine, da acolo de-amu nu pot să zic. Cu CSI-ul ista mi-i bine. Din Moldova eu nu am fost nicăieri, prin Italia, prin boala prin tatu-sau. Eu aicea lucrez şi câştig. Văd că îs duşi prin altă parte şi apoi vin cu capu pe-o parte că nu le-o dat bani că nu le-o dat aceea, nu le-o dat aceea. Apoi cui trebuie lucru ista?”

Discuţia despre independenţă i-a amuzat pe vânzători. Lui Liviu, un negustor de fructe, deşi ducea lipsă de cumpărători, îi ardea de glume: „Un om bătrân m-a întrebat: Îi drept ce înţeleg eu independenţă în ziua de azi? Mai înainte eram ca un câine în lanţ, nu ne dădeau voie să hămăim mult, dar ne hrăneau. Da amu umblăm slobozi, hămăim cât vrem, dar nu ne hrăneşte nimeni”. Când îl întreb de independenţă, Liviu îmi răspunde în termeni negustoreşti că pentru alte state independenţa e ca aurul galben - de preţ, însă Republicii Molova nu i se potriveşte nici la faţă, nici la ochi.
XS
SM
MD
LG