Linkuri accesibilitate

Am observat că în aceste zile există colegi de breaslă preocupaţi de soarta… Declaraţiei de Independenţă a Republicii Moldova. Zice-se că actul cu pricina ar fi fost distrus în ziua fatidică de 7 aprilie. Cum faptul acesta nu e sigur, colegii mei de breaslă îi intervievează pe diferiţi politicieni şi analişti pentru a afla adevărul. Unii spun că documentul a fost într-adevăr nimicit, alţii infirmă supoziţia şi ne explică de ce cineva a răspîndit zvonul.

O precizare se impune din capul locului, după părerea mea. Îngrijorarea asta şi reflecţiile generate de presupusa dispariţie a actului mi se par uşor deplasate în condiţiile în care criza economică şi sărăcia endemică fac ravagii. Iar dacă admitem totuşi că Declaraţia de Independenţă a fost distrusă, ar trebui să remarcăm şi un fapt mult mai evident, acela că dispariţia actului nu a influenţat în nici un fel independenţa şi securitatea ţării.

Independenţa Moldovei, cu sau fără declaraţie, e la fel de fragilă. Cu sau fără declaraţie, avem aceeaşi societate dezagregată şi aceeaşi armată străină în Transnistria. Iar dacă ne referim la viaţa de zi cu zi a simplilor muritori, ar trebui să spunem că cei copleşiţi de probleme cotidiene nici nu au timp să conştientizeze presupusa nimicire a declaraţiei de independenţă. Oamenii se gîndesc la salariile şi locurile lor de muncă, tot mai nesigure, la viaţa lor searbădă în această parte a lumii.

Vreau să fiu înţeles corect. Sînt şi eu un cetăţean loial, un adept convins al independenţei Moldovei. Dar mi se pare că STAREA DE FAPT e mai importantă decît orice document. O hîrtie, chiar dacă a fost distrusă, o poţi reconstitui sau reface. E mai greu să schimbi viaţa searbădă a omului, e mai dificil să-l faci pe cetăţean mîndru de ţara lui.


XS
SM
MD
LG