Au copilărit împreună şi discută liber pe orice temă – începând cu ultimul model de telefon mobil pe care ţin neapărat să-l primească cadou de la părinţi, până la promisiunile făcute de politicieni despre viitorul tinerilor. Vorbesc de un grup de 5 elevi pe care i-am întâlnit în preajma unui liceul din capitală.
Maxim, ţine morţiş să se dea primul cu părerea atunci când îi întreb despre aşteptările de după alegerile parlamentare: „Tineretul mult se revoltă că au câştigat comuniştii, da aşa-i viaţa. Mulţi bătrâni votează şi bătrânii desigur sunt mai mulţi decât tineretul. Treaba lor. Eu cred că Marian Lupu o să facă alianţă cu comuniştii şi îl vor vota pe Marian Lupu preşedinte şi opoziţia se va duce de râpă”. Maxim îmi spune că schema politică pe care a prezentat-o mai sus este una realistă, însă recunoaşte că îi displace pentru că, vorba lui, s-a săturat de comunism.
Sergiu, colegul lui, dă din cap în semn ca nu este de acord cu afirmaţiile lui Maxim. Lui îi place Marian Lupu: „El samănă a om, e cultural. Faţă de Voronin el vorbeşte destul de normal. Are maniere mai frumoase”. Pe Nicu, aşezat la marginea scaunului, l-am observat fiind puţin timid. Aflu că e nou în gaşcă şi de aceea nu se dă cu părerea. Galina, pe care o ţine de mână, insistă ca prietenul ei să-şi expună totuşi preferinţele politice.
Nicu: Dorin Chirtoacă
Ana: De ce râdeţi?
Nicu: Spre deosebire de alţii el poate vorbi româneşte. El nu ne dă de ruşine ţara. Vorbeşte foarte clar. A făcut studii multe în diferite state.
Ana: Tocmai de aceea, nu-i ca Voronin care vorbeşte brânza cu bani, am mâncat din treucă – foarte frumos!
Discuţia sfârşeşte brusc însă când îi întreb de numele altor politicieni. Tinerii recunosc că nu ştiu alţi oameni politici. Găsesc repede şi o scuză: nu au atins majoratul, de aceea sunt mai puţin interesaţi de viaţa politică. Alexandru îmi spune chiar că politica externă a Moldovei îl interesează mai mult decât cea internă, în primul rând pentru că îşi face studiile în România: „Băsescu se străduie cu Uniunea Europeană mai strâns să facă legături, da la noi, nu-i. Da pe noi ne şin ruşii. Ruşii le-au spus la români să nu se implice în problemele Moldovei, şi Băsescu cam are frică”.
În aşteptarea dreptului a vot, tinerii încep să schiţeze de faţă cu mine câteva dintre viitoarele pretenţii în calitate de alegători: „Limba moldovenească, aşa ceva nici să nu existe. Să fie limba română, că suntem pe pământ românesc. Să ne facă viaţa mai bună, să ne încadrăm în Europa, să înlăture comunismul”.
Îmi văd tinerii interlocutori uşor plictisiţi de politică. Îi las să discute subiecte pe placul lor, cum ar fi ultimile zile de vacanţă care le-au mai rămas până la începerea anului şcolar.
Maxim, ţine morţiş să se dea primul cu părerea atunci când îi întreb despre aşteptările de după alegerile parlamentare: „Tineretul mult se revoltă că au câştigat comuniştii, da aşa-i viaţa. Mulţi bătrâni votează şi bătrânii desigur sunt mai mulţi decât tineretul. Treaba lor. Eu cred că Marian Lupu o să facă alianţă cu comuniştii şi îl vor vota pe Marian Lupu preşedinte şi opoziţia se va duce de râpă”. Maxim îmi spune că schema politică pe care a prezentat-o mai sus este una realistă, însă recunoaşte că îi displace pentru că, vorba lui, s-a săturat de comunism.
Sergiu, colegul lui, dă din cap în semn ca nu este de acord cu afirmaţiile lui Maxim. Lui îi place Marian Lupu: „El samănă a om, e cultural. Faţă de Voronin el vorbeşte destul de normal. Are maniere mai frumoase”. Pe Nicu, aşezat la marginea scaunului, l-am observat fiind puţin timid. Aflu că e nou în gaşcă şi de aceea nu se dă cu părerea. Galina, pe care o ţine de mână, insistă ca prietenul ei să-şi expună totuşi preferinţele politice.
Nicu: Dorin Chirtoacă
Ana: De ce râdeţi?
Nicu: Spre deosebire de alţii el poate vorbi româneşte. El nu ne dă de ruşine ţara. Vorbeşte foarte clar. A făcut studii multe în diferite state.
Ana: Tocmai de aceea, nu-i ca Voronin care vorbeşte brânza cu bani, am mâncat din treucă – foarte frumos!
Discuţia sfârşeşte brusc însă când îi întreb de numele altor politicieni. Tinerii recunosc că nu ştiu alţi oameni politici. Găsesc repede şi o scuză: nu au atins majoratul, de aceea sunt mai puţin interesaţi de viaţa politică. Alexandru îmi spune chiar că politica externă a Moldovei îl interesează mai mult decât cea internă, în primul rând pentru că îşi face studiile în România: „Băsescu se străduie cu Uniunea Europeană mai strâns să facă legături, da la noi, nu-i. Da pe noi ne şin ruşii. Ruşii le-au spus la români să nu se implice în problemele Moldovei, şi Băsescu cam are frică”.
În aşteptarea dreptului a vot, tinerii încep să schiţeze de faţă cu mine câteva dintre viitoarele pretenţii în calitate de alegători: „Limba moldovenească, aşa ceva nici să nu existe. Să fie limba română, că suntem pe pământ românesc. Să ne facă viaţa mai bună, să ne încadrăm în Europa, să înlăture comunismul”.
Îmi văd tinerii interlocutori uşor plictisiţi de politică. Îi las să discute subiecte pe placul lor, cum ar fi ultimile zile de vacanţă care le-au mai rămas până la începerea anului şcolar.
