Linkuri accesibilitate

M-am întîlnit deunăzi cu femeia de serviciu a blocului nostru care munceşte după pensionare. Doamna stafidită, cu fruntea încreţită de griji, mi-a spus următoarele: “Aţi văzut, domnu’ Iulian, ce au păţit oamenii din Taiwan? Aţi văzut ce uragan a fost acolo? E totuşi mare noroc că trăim în Moldova…”

Vocea femeii de serviciu era însă stinsă şi cam lipsită de convingere. M-am uitat la ea mai atent ca de obicei. Părea un călător istovit de soarele dogoritor al pustiului, un călător părăsit de puteri şi măcinat de o nelinişte cronică. Un călător care preferă să-l compătimească pe altul atunci cînd el însuşi e pe buza prăpastiei.

Moldova e, într-adevăr, o ţară ocolită de uragane, erupţii vulcanice şi tornade devastatoare. În sensul acesta e mare noroc să trăieşti în Moldova. Dar pentru că ea a fost multă vreme şi mai este, probabil, un spaţiu al provizoratului, există un soi de nelinişte şi de nesiguranţă cuibărite în sufletele oamenilor. Nimic nu e durabil, nimic nu se încheagă într-un spaţiu în care presimţirea unei transformări sociale bruşte pare ereditară. Neliniştea omului ameninţat de uragane diferă de cea a omului care se aşteaptă mereu la mici cataclisme sociale. Neliniştea celui din urmă e permanentă, chiar dacă e mai difuză.

Discuţiile pe care le am în ultimii ani cu cetăţenii de diferite profesii şi etnii ai acestei ţări scot la iveală această nelinişte cronică, presentimentul care ne uneşte pe toţi, acela că lucrurile aici nu sînt aşezate, că totul se face de mîntuială fiindcă nu există un viitor previzibil, că ne bălăcim într-o permanentă incertitudine, că nimic nu are o finalitate. Absenţa unui proiect temeinic şi de lungă durată contaminează toate palierele vieţii social-economice. La ce bun să faci drumuri bune dacă nu ştii ce va fi mîine şi dacă tu însuţi nu eşti convins că vei mai fi aici peste o vreme? Cum să te gîndeşti tu la binele vecinului, colegului, concetăţeanului, dacă ai imprersia că guvernantul se gîndeşte numai la binele lui?

Aşa şi trăim, înstrăinaţi, făcînd totul de mîntuială, înfruntînd cu stoicism disconfortul pe care tot noi ni-l creăm, compătimindu-i pe cei atacaţi de uragane şi tornade care, în mod ciudat, par mai senini decît noi…
XS
SM
MD
LG