Linkuri accesibilitate

Convențiile de la Geneva la vîrsta de 60 de ani


Documentul original al primei Convenții de la Geneva semnată în 1864

Documentul original al primei Convenții de la Geneva semnată în 1864

Un interviu cu Knut Dormann (Comitetul Internațional al Crucii Roşii)

Cu 60 de ani în urmă, pe 12 august 1949, au fost publicate cele patru Convenţii de la Geneva, ale erei de după cel de-al doilea război mondial. Primele trei revizuiau şi extindeau tratate anterioare datînd din anii 1860 privitoare la tratamentul militarilor răniţi, marinarilor şi prizonierilor de război. Al patrulea se referea la tratamentul aplicat civililor pe timp de război. Dar odată cu atacurile teroriste de pe 11 septembrie 2001, criticii au spus mereu că aceste convenţii sunt depăşite şi nepotrivite unei ere în care un război este purtat împotriva unei organizaţii militante şi nu împotriva unui stat.

Corespondentul Europei Libere, Ron Synovitz l-a întrebat pe Knut Dormann, şeful adjunct al departamentului juridic al Comitetului Internaţional de Cruce Roşie, de ce Convenţiile de la Geneva, publicate acum 60 de ani, îşi păstrează importanţa şi astăzi. Knut Dormann spune că principalul scop al legislaţiei umanitare internaţionale în general, şi a Convenţiilor de la Geneva în particular, este să pună limită barbariilor comise în situaţii extreme cum sunt conflictele armate. Iar principiile reflectate de Convenţiile de la Geneva rămân astăzi la fel de relevante ca şi în ziua elaborării lor, explică oficialul Crucii Roşii.

„Privind la suferinţele umane în timpul unui conflict armat vedem că în realitate au loc omucideri. Vedem tortură, tratament degradant, luare de ostateci, violenţe sexuale, violuri şi alte acte de aceeaşi natură. Toate sunt de fapt interzise de Convenţiile de la Geneva şi alte tratate privind legislaţia umanitară internaţională”, spune Knut Dormann care este de acord că nu în toate episoadele luptei cu terorismul pot fi aplicate Convenţiile de la Geneva.

El spune că preferă acest termen, nu războiul cu terorismul practicat de fosta administraţie Bush din Statele Unite. Lupta cu terorismul aşadar, poate lua forma unui conflict armat cum e cel din Afganistan şi atunci Convenţiile de la Geneva sunt relevante, dar poate lua şi forma unor acţiuni ale poliţiei sau anchete unde legislaţia umanitară nu se aplică.

Deşi după 11 septembrie 2001 s-au făcuta auzite voci care se pronunţau pentru schimbarea Convenţiilor de la Geneva, oficialitatea de la Crucea Roşie spune că nu a fost găsită vreo deficienţă concretă a Convenţiilor şi nu s-a făcut nici o propunere de îmbunătăţire. Totuşi, Knut Dormann recunoaşte că în urma unei examinări interne făcute de Comitetului Internaţional de Cruce Roşie s-au găsit câteva domenii în care Convenţiile au nevoie de mai multă claritate. El spune că are nevoie de clarificări noţiunea de participare directă la ostilităţi, pentru că orice confuzie poate lipsi populaţia civilă de protecţie legală împotriva atacurilor. Mai ales că în conflictele moderne linile de demarcaţie între civili şi combatanţi sunt cu mult mai şterse.

O altă chestiune confuză se referă la tratamentul aplicat prizonierilor. Fosta administraţie americană a preşedintelui Bush afirma că talibanii sau membrii Al-Qaida deţinuţi la centru de detenţie de la Guantanamo Bay, Cuba, nu erau prizonieri de război, pentru că nu erau soldaţi ai altor ţări şi prin urmare, Convenţiile de la Geneva nu puteau fi aplicate în privinţa lor. Comitetul Internaţional de Cruce Roşie a avut o altă opinie, spunînd că prevederile Convenţiilor trebuie aplicate în orice conflict armat internaţional. Disputa juridică nu fost tranşată. Dar astăzi, spune, Knut Dormann, Comitetul Internaţional de Cruce Roşie urmăreşte cu interes acţiunile administraţiei preşedintelui Obama, care a dispus închiderea centrului de detenţie de la Guantanamo Bay, chiar dacă nu există încă o decizie definitivă despre ce este de făcut cu diferitele categorii ale deţinuţilor de acolo.
XS
SM
MD
LG