Orchestra „Divanul Occidental-Oriental”, compusă din tineri muzicieni proveniți din țările Orientului Mijlociu a împlinit zece ani de existență și își serbează aniversarea cu un turneu european, în memoria profesorului de literatură comparată americano-palestinian Edward Said, creatorul ei împreună cu dirijorul Daniel Barenboim.
Reunirea într-o orchestră a unor tineri arabi și israelieni în ideea apropierii lor pe calea muzicii simfonice a făcut senzație la vremea respectivă. Barenboim a mers chiar mai departe cu ceea ce s-a dovedit a fi mai mult o iluzorie speranță, aceea de a contribui cu mijloace culturale la soluționarea conflictului israelo-palestinian. Pe parcursul anilor, Daniel Barenboim nu a reușit însă decît să radicalizeze opiniile celor care îi contestă eforturile, în mare parte naive, în direcția păcii.
Turneul de anul acesta este menit, între altele, să celebreze desemnarea Ierusalimului drept Capitală Culturală Arabă a anului 2009. Decizia în acest sens a fost luată în urmă cu trei ani de Liga Arabă, care numește în fiecare an un alt oraș din țările arabe drept capitală culturală. Pentru Barenboim, care repetă zilele acestea ideea în diverse interviuri și conferințe de presă: „Lumea arabă nu este doar musulmană. Este deasemenea compusă din creștini și evrei. Ierusalimul de Vest este capitala Israelului, iar cel de Est va trebui să devină în mod inevitabil capitala statului palestinian. Orașul nu este nici israelian, nici palestinian. Este universal”. Ideile lui Barenboim contrazic însă tezele oficialităților israeliene, pentru care Ierusalimul rămîne capitala indivizibilă a Israelului, iar orchestra „Divanul Occidental-Oriental” nu a putut apare în manifestările programate inițial de palestinieni și interzise în cele din urmă de israelieni.
Astăzi Barenboim e mai sceptic în privința păcii în Orientul Mijlociu așa cum o declara, cu ocazia primului concert al turneului, la Geneva, într-un interviu cu radioul Elveției romande: „Pentru pace în Orientul Mijlociu e nevoie de numeroase lucruri, e nevoie de justiție, de înțelegerea celuilalt, de numeroase lucruri esențiale pentru oameni. Ceea ce orchestra a devenit este un model alternativ de reflecție, ceea ce înseamnă că sîntem convinși că nu există soluție militară pentru conflictul israelo-palestinian, sîntem convinși că destinul poporului israelian este legat în mod inextricabil de cel al palestinienilor. In consecință nu se poate găsi o soluție bună pentru unul și proastă pentru celălalt, trebuie ținut mereu cont de conexiunea permanentă și profundă dintre cele două popoare”.
Orchestra care desfășoară turneul ce va trece între altele pe la Festivalul de la Salzburg, este compusă din 37 de israelieni și 42 de arabi (palestinieni, sirieni, libanezi, iordanieni și egipteni) cărora li s-au alăturat 2 turci, 2 iranieni și 20 de spanioli. Că lucrurile sînt extrem de complicate, chiar la nivel uman, între membrii orchestrei o arăta un recent incident la Paris, între un instrumentist palestinian și unul israelian, pe tema Zidului Berlinului, comparat cu cel construit de israelieni în Cisjordania.
In defensivă, Daniel Barenboim declara cu acel prilej că, desigur, „există mai mulți muzicieni care nu sînt interesați” de dimensiunea umană a proiectului, dar că, în ansamblu, „orchestra a devenit un mit în Europa, autorizînd o gîndire alternativă asupra conflictului” israelo-palestinian. Dirijorul adăuga că orchestra nu are „o linie politică unitară, ci un spirit comun”. Iar în privința păcii Barenboim conceda că „în prezent, în regiune, totul depinde de soluția pe care o va propune Obama. E singurul lucru pe care îl pot spune și faptul e deprimant”.
Reunirea într-o orchestră a unor tineri arabi și israelieni în ideea apropierii lor pe calea muzicii simfonice a făcut senzație la vremea respectivă. Barenboim a mers chiar mai departe cu ceea ce s-a dovedit a fi mai mult o iluzorie speranță, aceea de a contribui cu mijloace culturale la soluționarea conflictului israelo-palestinian. Pe parcursul anilor, Daniel Barenboim nu a reușit însă decît să radicalizeze opiniile celor care îi contestă eforturile, în mare parte naive, în direcția păcii.
Turneul de anul acesta este menit, între altele, să celebreze desemnarea Ierusalimului drept Capitală Culturală Arabă a anului 2009. Decizia în acest sens a fost luată în urmă cu trei ani de Liga Arabă, care numește în fiecare an un alt oraș din țările arabe drept capitală culturală. Pentru Barenboim, care repetă zilele acestea ideea în diverse interviuri și conferințe de presă: „Lumea arabă nu este doar musulmană. Este deasemenea compusă din creștini și evrei. Ierusalimul de Vest este capitala Israelului, iar cel de Est va trebui să devină în mod inevitabil capitala statului palestinian. Orașul nu este nici israelian, nici palestinian. Este universal”. Ideile lui Barenboim contrazic însă tezele oficialităților israeliene, pentru care Ierusalimul rămîne capitala indivizibilă a Israelului, iar orchestra „Divanul Occidental-Oriental” nu a putut apare în manifestările programate inițial de palestinieni și interzise în cele din urmă de israelieni.
Astăzi Barenboim e mai sceptic în privința păcii în Orientul Mijlociu așa cum o declara, cu ocazia primului concert al turneului, la Geneva, într-un interviu cu radioul Elveției romande: „Pentru pace în Orientul Mijlociu e nevoie de numeroase lucruri, e nevoie de justiție, de înțelegerea celuilalt, de numeroase lucruri esențiale pentru oameni. Ceea ce orchestra a devenit este un model alternativ de reflecție, ceea ce înseamnă că sîntem convinși că nu există soluție militară pentru conflictul israelo-palestinian, sîntem convinși că destinul poporului israelian este legat în mod inextricabil de cel al palestinienilor. In consecință nu se poate găsi o soluție bună pentru unul și proastă pentru celălalt, trebuie ținut mereu cont de conexiunea permanentă și profundă dintre cele două popoare”.
Orchestra care desfășoară turneul ce va trece între altele pe la Festivalul de la Salzburg, este compusă din 37 de israelieni și 42 de arabi (palestinieni, sirieni, libanezi, iordanieni și egipteni) cărora li s-au alăturat 2 turci, 2 iranieni și 20 de spanioli. Că lucrurile sînt extrem de complicate, chiar la nivel uman, între membrii orchestrei o arăta un recent incident la Paris, între un instrumentist palestinian și unul israelian, pe tema Zidului Berlinului, comparat cu cel construit de israelieni în Cisjordania.
In defensivă, Daniel Barenboim declara cu acel prilej că, desigur, „există mai mulți muzicieni care nu sînt interesați” de dimensiunea umană a proiectului, dar că, în ansamblu, „orchestra a devenit un mit în Europa, autorizînd o gîndire alternativă asupra conflictului” israelo-palestinian. Dirijorul adăuga că orchestra nu are „o linie politică unitară, ci un spirit comun”. Iar în privința păcii Barenboim conceda că „în prezent, în regiune, totul depinde de soluția pe care o va propune Obama. E singurul lucru pe care îl pot spune și faptul e deprimant”.
