Linkuri accesibilitate

Mărturia unei foste deţinute despre calea aspră a resocializării

Pentru mulţi deţinuţi, eliberarea din detenţie reprezintă mai degrabă un motiv de îngrijorare, decât unul de bucurie. Pentru că ceea ce urmează este o perioadă lungă şi dificilă de resocializare. Fără o sursă de venit, uneori fără acoperiş de-asupra capului, mulţi dintre ei trăiesc drama unor „oameni ai nimănui”.

"Dacă au ieşit din detenţie, trebuie să avem o grijă oarecare de dânşii, nu i-am dat drumul şi lasă-i să facă ce vrea şi cum le-ar plăcea. Şi vine înapoi pe umerii cui? Iarăşi pe umerii statului. Păi, statul trebuie să aibă grijă de ei, nu doar de alegeri, dar şi de oameni, nu?” Îmi povesteşte Elena, o fostă deţinută în penitenciarul nr. 7 de la Rusca. În 2002, a fost condamnată la 5 ani privaţiune de libertate. Acasă au rămas soţul şi trei fetiţe, cea mai mică avea doar 10 luni. După doi ani în care şi-a ispăşit pedeapsa, Elena a fost eliberată condiţionat pentru bună purtare.

De primele luni după eliberare, interlocutoarea mea îşi aminteşte ca de un coşmar. Îmi explică şi de ce: „Un om din detenţie când iese, are nevoie de un sprijin moral, intelectual şi financiar, pentru că la fiecare pas i se cer bani pentru o foaie, un certificat. Plăteşte, că nu mă interesează de-a cui eşti, cine eşti şi ce faci”.

În timp ce discutam cu Elena, o întreb de criza economică, mai ales că în ultima perioadă tot mai mulţi moldoveni se plâng că nu îşi pot găsi un loc de muncă: „Criza a fost de când e lumea, este şi va fi. Nu ne sperie criza. Criza-i pentru acei care nu-şi pot conduce drumul şi viaţa”.

Aflu că Elena ştie exact cum va arăta visul său realizat. Ea vrea să deschidă un salon de frumuseţe: „Aş deschide ieşirea pe afară, jumătate de spaţiu fac masaj, jumătate fac frizerie, copii cu vârsta de până la 14 ani vor fi frezaţi gratis”.

Elena se numără printre beneficiarii cursurilor iniţiate de Societatea Internaţională a Drepturilor Omului – secţia din R. Moldova. Cursurile vor dura trei luni, iar la final cele mai bune studente vor primi seturi de foarcefe şi alte instrumente necesare unei coafeze.

Liubovi Nemcinova
Am întrebat-o pe Luibovi Nemcinov, preşedinta Organizaţiei, de ce la selectarea profesiei, s-a optat pentru cea de frizer? „Profesia de coafeză este cea mai potrivită pentru o femeie care vrea să se reintegreze în societate. Chiar dacă va şti să frezeze doar membrii familiei sale, oricum e ceva în plus, deja va lupta cu sărăcia, deoarece va economisi astfel 20-30 de lei din bugetul familiei sale”.

Mai mult, Liubovi Nemcinova este de părere că pe timp de criză, profesia de coafeză ar fi cea mai potrivită pentru o femeie căreia îi lipseşte orice pregătire profesională: „Odată la cel puţin 2 luni orice femeie va merge la frizerie. Mai mult, foarte mulţi meşteri spun că locul femeilor este ocupat în ultima perioadă de bărbaţi, care au devenit clienţi fideli ai frezeriilor”.

Persoanele eliberate din detenţie, potrivit Agenţiei Naţionale de Ocupare a Forţei de Muncă, beneficiază de o alocaţie de reintegrare în sumă de 350 lei. Însă doar în cazul în care se adresează la Agenţie pentru a fi plasaţi în câmpul muncii.
XS
SM
MD
LG