Linkuri accesibilitate

Un concurs de poezie cu tîlc

Cand eram copil, in Romania, manualele de literatura pe care le primeam la scoala spuneau, insistent, ca “romanul s-a nascut poet”. Mi s-a parut intotdeauna o pretentie si o exagerare. In familia mea nimeni nu a fost vreodata poet.

Obsesia ca poezia ne face mai buni este insa universala. In Paris, compania care administreaza metroul a lansat un concurs de poezia, in urma caruia multi cetateni care iau metroul si-au vazut creatiile afisate prin vagoane.

Iar cel mai recent administratia penitenciarelor din Anglia a venit cu ideea de a oferi premii in bani detinutilor din inchisori care scriu poezii interesante. Dar, dupa o perioada de entuziasm initial si dupa unele descoperiri literare care pareau foarte promitatoare, marea dezamagire a fost cand s-a descoperit ca multi din detinutii premiati... de fapt copiasera poezii de pe internet. Saptamanalul detinutilor din Anglia, care se numeste Timp Inauntru, a scris cu mahnire despre cum unii premiati copiasera de pe internet poezii ale unor mari poeti britanici, iar unul, intr-un caz flagrant, copiase versuri din cantecele interpretului de muzica soul James Brown, cel care canta Like a Sex Machine... ca o Masina Sexuala... Amaratul a trebuit sa dea premiul inapoi.

Citind toate astea, singura reactie sanatoasa nu poate fi decat un hohot de ras. Adica: la ce oare se asteptau organizatorii?... Ca daca detinutul de poet, asa cum si romanul s-a nascut poet, asta nu inseamna decat un singur lucru, si anume ca respectiva creatie e colectiva. Or, colectiva inseamna ca se poate culege orice de pe internet, asa cum si poetii traditionali, de la Homer incoace, nu faceau altceva decat sa combine formule si versuri deja existente. Sau, putem pur si simplu sa intoarcem formula si sa spunem ca azi, in era internetului, poet nu mai e nimeni... Internetul a omorat poezia!...

Pe aceeași temă

XS
SM
MD
LG