Linkuri accesibilitate

Pe un picior de plai
Pe o gură de rai
Se întinde la vale
A mea ţară natală…

Climăuții de Jos
Între două dealuri, pe malul Nistrului, enigmatic şi înconjurat de păduri dese se întinde satul meu natal: Climăuţii de Jos, raionul Şoldăneşti. Localitatea mea este una dintre „perlele” peisagistice ale Moldovei. Nimerind pe aceste meleaguri îţi dai seama că „un picior de plai, o gură de rai” nu este o simplă metaforă ci o bogăţie, ce am moştenit-o de la vechile generaţii din aceste locuri. Satul meu este o localitate care a rezistat în timp şi spaţiu, care ne demonstrează că şi noi avem cu ce ne mândri.

Satul este protejat din toate părţile, ca o cetate, de un lanţ de stânci, ce sunt pe unde mai abrupte, pe unde mai line şi care ne încântă şi ne surprind cu diverse forme ciudate. Hoinărind pe aceste dealuri deseori poţi da peste diverse grote, care îşi au legendele sale încă din bătrâni. Una dintre aceste peşteri este şi aşa numita în limbajul popular „Borta lui Vichenti”. Cînd eram mici copii deseori alergam acolo să ne petrecem timpul, dar nimeni nu avea curajul nici să-şi bage nasul măcar acolo. Când am devenit mai mari şi mai curajoşi am descoperit enigma peşterii. Se spune din bătrâni că grota se întinde pe o distanţă de vreo 10-15 km, pîină la satul Socola, unde mai sunt astfel de grote. Se mai zice că pe timpul războiului aceste peşteri ascunse de ochii lumii erau folosite ca ascunzătoare pentru locuitorii din sat. Acum aici mai poţi vedea ca un fel de scaun şi un pat, sculptate în piatră şi diverse inscripţii ce au o vârstă de un car de ani.

Înafară de Nistru, ce curge lin la vale, prin sat mai rătăceşte râuleţul Lelinca. El curge de-a lungul pădurii, coteşte când la stânga, când la dreapta, formând mici cascade, dintre care „Groapa Lidei” care este cea mai mare şi are o adâncime de mai mult de 4 metri.

Un alt punct de admiraţie în satul meu, mai precis din pădurea ce se întinde măreţ pe colina dealului şi departe în zare, este lanţul de pietre cu denumirea de „Piatra Miresei”. Contemplînd de la o parte aceste pietre, avem impresia că au fost făurite de mîina omului, dar în realitate sunt o operă a naturii. Din vârful lanţului poţi contempla toată pădurea în jur şi ai senzaţia că eşti uşor ca aerul şi liber ca păsărea în zbor. Oamenii din sat sunt foarte primitori şi mereu bucuroşi de oaspeţi. Pe masa gospodarilor de aici nu lipsesc niciodată sarmalele, mămăliguţa cu brânza de oaie şi sigur un pahar de vin roşu sau alb, după gustul fiecăruia.
XS
SM
MD
LG