Linkuri accesibilitate

Popularitatea lui Putin nu depinde de preţul petrolului


Vladimir Putin în vacanţă în Republica Tuva

Vladimir Putin în vacanţă în Republica Tuva

Dorinţa ruşilor de a fi conduşi mai degrabă de un om puternic decît de o democraţie multipolară

Vladimir Putin a fost acuzat de comportament nedemocratic, că a organizat alegeri incorecte, şi că se ţine de putere ca un dictator. Şi cu toate astea, el poate dovedi că are o legitimitate fermă: popularitatea lui e de nezdruncinat în rîndurile electoratului său, scrie Nikolaus von Tickel în „Moscow Times”.

De fapt, după neaşteptata sa ascensiune din postul de obscur funcţionar la funcţia de prim ministru în august 1999, iar cîteva luni mai tîrziu în aceea de preşedinte, popularitatea lui Putin nu a fost egalată de nici un alt politician din Rusia.

Ruşii îl iubesc pe Putin, chiar şi dacă n-au slujbe
Sondajele de opinie de la Centrul Levada arată că rata de aprobare a lui Putin a explodat de la zero la 70 la sută în 1999, şi nu a scăzut niciodată de atunci încoace sub 40 de procente. Iar cele mai recente sondaje spun că popularitatea lui nu a avut de suferit de pe urma crizei economice care a lovit puternic Rusia începînd din toamna anului trecut.

În ciuda faptului că milioane de ruşi şi-au pierdut slujbele şi salariile celor care au una au fost diminuate de reduceri salariale şi devalorizarea rublei, rata de aprobare a lui Putin (care ca prim ministru trebuie să se ocupe personal de treburile economiei) a stat ferm la 78 la sută în luna iunie.

Unii analişti ar vrea să creadă că popularitatea lui Putin s-a legat mult de petrolul care a hrănit economia rusească în perioada sa de creştere. Dar un studiu comparativ realizat de „Moscow Times” arată că rata de aprobare a lui Putin nu se corelează întotdeuna cu preţul petrolului.

Olga Kriştanovskaia, sociolog la Academia Rusia de Ştiinţe spune pentru „Moscow Times” că la ruşi politica o ia în mod tradiţional înaintea economiei. Factorul politic e mult mai important, iar Putin nu e perceput numai ca acela care conduce, dar şi ca acela care îi controlează pe siloviki, adaugă Kriştanovskaia.

Nevoia de „tătucă” la ruşi a ramas intactă
Ruşii au mai mult o veche dorinţă de a fi conduşi mai degrabă de un om puternic decît de o democraţie multipolară – „ideea că ieşi în stradă dacă nu mai ai cu ce să-ţi cumperi carne nu corespunde pshihologiei ruseşti”, spune Ekaterina Yegorova, şefa firmei de consultanţă Nikkolo M.

Unul din argumentele Ekaterinei Yegorova vorbeşte de existenţa unui fel de contract tacit între majoritatea populaţiei şi conducerea ţării: ”Au nevoie de o figură paternă – un lider puternic care să-şi asume responsabilităţi şi care ia decizii importante pentru vieţile lor, şi în schimb acceptă să trăiască după anumite reguli”.

Yegorova admite de asemenea că politica de a diviza opoziţia şi folosirea isteaţă a presei de stat în propriul interes au contribuit mult la consolidarea actualei puteri de la Kremlin, deşi sistemul constituţional rusesc este alcătuit în aşa fel încît să favorieze liderul, oricare ar fi acesta: „Preşedintele va sta întotdeauna în centrul atenţiei”.
XS
SM
MD
LG