Linkuri accesibilitate

Costa-Gavras: „este trist și inacceptabil că în Grecia, membră a Uniunii Europene, statul se înclină în fața presiunilor bisericii”.

Că istoria este adesea manipulată, rescrisă și redesenată după conveniențe și convingeri adesea partizane nu este nici un secret. Ultime desfășurări, într-un cvasi scandal ce îmbină aspecte culturale și politice și care durează de mai bine de o săptămînă, au intervenit luni, cînd secția greacă a Comitetului Helsinki pentru Drepturile Omului a anunțat că a dat în judecată noul Muzeul al Acropolelor de la Atena pentru cenzurarea unui film video al celebrului regizor Constantin Costa-Gavras.

Comitetul Helsinki cere restabilirea integrității filmului, din care a fost tăiat, în urma unei plîngeri a bisericii ortodoxe grece, un plan de circa 12 secunde, ce înfățișa personaje în veșminte religioase distrugînd sculpturi din celebrul templu Partenon din Atena. Ceea ce înfățișa sub formă de animație filmul scurt al lui Costas-Gavras (în total 13 minute) și ceea ce a deranjat biserica ortodoxă greacă sînt cîteva secvențe ilustrînd transformarea vechiului templu în bazilică, odată cu impunerea creștinismului în Grecia în secolul al IV-lea al erei noastre.

Secvență cenzurată din filmul lui Costa-Gavras
Regizorul Costa-Gavras a comentat amar cele petrecute, spunînd: „găsesc că este trist și inacceptabil că în Grecia, membră a Uniunii Europene, statul se înclină în fața presiunilor bisericii. Biserica a negat mult timp realitatea pentru a-și proteja dogma. Credeam însă că Grecia s-a debarasat de acest gen de meschinării”. In cazul în care filmul de animație nu va fi prezentat integral vizitatorilor, cărora le-a fost destinat, a amenințat apoi Gavras într-un interviu cu săptămînalul Der Spiegel, va interzice proiectarea filmului de către muzeul din Atena.

Conducerea muzeului în cauză a negat că ar fi vorba de un act de cenzură, afirmînd că secvențele au fost retrase „pentru a se evita orice neînțelegeri”, dat fiind că nu sînt cunoscute circumstanțele precise ale transformării Partenonului într-o biserică. Este adevărat că episodul este mai puțin documentat decît alte momente ale transformărilor suferite de templu, cum au fost avariile produse în 1687, în cursul asediului orașului de către venețieni sau episodul de la începutul secolului al XIX-lea cînd din dispoziția unui diplomat britanic, Lordul Elgin, ambasadorul la Poarta Otomană, un mare număr de frize, metope și alte sculpturi au fost transportate la Londra, unde au făcut mîndria Muzeului britanic.

Costa-Gavras declara, pe de altă parte că ideea filmului său a fost să arate prejudiciile suferite de monument grație intervențiilor umane până la „cea mai mare catastrofă produsă de Elgin”. Și pleda el, „filmul se referă la fapte dovedite istoric. Primii creștini au avariat mult monumentele și sculpturile din diferite motive, uneori pur și simplu scandalizați de nuditatea lucrărilor”.

Principalul partid de opoziție PASOK a intervenit și el în dezbatere cu un protest împotriva „politicii inadmisibile ce nu acceptă adevărul istoric și care aduce ofense unei opere artistice”.

Astăzi, noul muzeu construit pe Acropole de arhitectul de origine elvețiană Bernard Tchumi, un proiect de 200 de milioane de dolari, pe mii de metri pătrați, constituie un argument serios pentru retrocedarea sculpturilor luate de britanici; iar președintele Greciei, Karolos Papoulias nu a ezitat să ceară Marii Britanii un gest în acest sens. Londra a răspuns oferind doar să împrumute sculpturile pe o durată determinată, în schimbul recunoașterii oficială că britanicii dețin proprietatea asupra lor.

Episodul cenzurării filmului de animație al lui Costa-Gavras adaugă deocamdată sare și piper peste istoria și așa complexă și dezbătută a Partenonului.
XS
SM
MD
LG