Linkuri accesibilitate

Un an de la războiul ruso-georgian, la Tbilisi se întrevăd semnele unui compromis între Mihail Saakashvili şi opoziţie

In august 2008, cand a inceput razboiul ruso-georgian, multi au crezut a fost lovitura de gratie data sperantelor nascute din Revolutia trandafirilor. La un an de la razboi insa sperantele renasc: Georgia ar putea totusi deveni o democratie stabila si previzibila. Mai degraba in pofida actualei guvernari.

Istoria Georgiei post-sovietice este redusa, de cele mai multe ori, la o lupta intre Rusia si Statele Unite pentru influenta in Caucaz; si la o permanenta ciocnire intre personalitati puternice, cum ar fi Saakashvili si Putin.

Dar istoria post-sovietica a Georgiei este si visul a milioane de oameni de a trai intr-o democratie stabila si previzibila. Multi au crezut ca visul s-a implinit in noiembrie 2003, cand Revolutia trandafirilor l-a adus la putere pe actualul presedinte MIkhail Saakasvili. Nu a durat insa mult timp, si liderii revolutiei s-au impotmolit in lupte minore de putere, aliante s-au destramat si s-au refacut.

Iar izbucnirea confruntarii militare cu Rusia, pe 7 august 2008, parea sa fie lovitura de gratie data viselor democratice. Saakasvili a supravituit unui razboi extrem de controversat, dar protestele ulterioare ale opozitiei, au adincit si mai mult criza politica din Georgia.

Din aprilie, Georgia a fost paralizata de manifestatiile nonstop de protest, organizate de opozitia care cerea demisia presedintelui Saakasvili. In ultimele saptamini, spiritele s-au mai calmat, revendicarile nu mai sunt atat de radicale, iar pe 24 iulie, opozitia a anuntat ca pune capat protestelor. Este adevarat ca si presedintele Saakasvili a facut cateva gesturi de reconciliere: in ajunul vizitei la Tbilisi a vice-presedintelui american Joe Biden, presedintele a anuntat o serie de reforme democratice, cerute insistent de opozitie: organizarea de alegeri locale anticipate in mai 2010, alegerea directa a primarului capitalei Tbilisi, reforamrea Codului electoral pentru a reduce posibilitatea de fraudare a alegerilor . Opozitia va avea si un cuvint de spus in desemnarea presedintelui Comisiei Electorale Centrale.

Multe oficialitati georgiene tind sa puna toata vina pe Rusia, care s-ar amesteca direct in treburile interne ale Georgiei, care ar incerca sa forteze o schimbare de regim la Tbilisi. Nimeni nu contesta faptul ca Moscova a fost si ramane iritata de revolutiile colorate din Georgia sau Ucraina. Dar criticii regimului atrag atentie ca esecul, partial, al Revolutiei trandafirilor este in mare parte rezultatul unor politici interne eronate.

Criticii regimului Saakashvili atrag atentia ca de la bun inceput presedintele si aliatii sai au monopolizat puterea si au abuzat de ea: in 2006, opozitia a sustinut ca alegerile locale au fost fraudate. In noiembrie 2007, autoritatile au intervenit in forta impotriva manifestantilor din Tbilisi si au inchis un post independent de televiziune. Tot atatea atacuri la valorile de baza ale democratiei.

Acum insa, s-ar putea ca Saakasvili si opozitia sa ajunga la un compromis care sa dea noi sperante democratiei georgiene.
XS
SM
MD
LG