Linkuri accesibilitate

Mergeam deunăzi pe strada Columna şi am văzut cum din balconul unei clădiri vechi s-a desprins dintr-odată o bucată măricică de beton care a căzut ca un bolid. Pe sub acel balcon trec zilnic o sumedenie de oameni şi numai întîmplarea a făcut ca nimeni să nu fie ucis sau vătămat. Bucata aia de beton cîntărea vreo 25-30 de kilograme – o greutate mai mult decît suficientă pentru a ucide un om.

M-am gîndit la fragilitatea fiinţei umane, la faptul că omul poate muri pe neaşteptate atunci cînd viaţa îi pare mai frumoasă. Dar mi-am amintit şi că în apropierea biroului Europei Libere este o clădire dărăpănată, veche, obosită, care riscă să se prăbuşească din clipă în clipă. Pe lîngă ea trec zilnic. Mai există şi alte clădiri şi balcoane vechi, periculoase, în acest oraş alb. Mă gîndesc că ele ar trebui demolate, împrejmuite cu garduri sau verificate. Asta ca să nu ne cadă cumva de sus nişte bolovane în capete.

Trăim într-un spaţiu în care se moare mult din prostie şi din neglijenţă. Îmi amintesc de un biet lucrător care acum un an a murit după ce un sac cu zahăr a căzut peste el într-un depozit. La fel de prostească şi absurdă ar fi fost moartea cuiva peste care pe nepusă masă ar fi căzut o bucată de balcon. Trebuie, fireşte, şi oamenii să fie vigilenţi şi să meargă prin oraş în aşa fel ca să nu aibă deasupra capetelor balcoanele fragile, imprevizibile, ale clădirilor vechi.
XS
SM
MD
LG