Linkuri accesibilitate

O ştire năucitoare am citit zilele astea. Va să zică 100 de copii orfani şi din familii social-vulnerabile din oraşul Ungheni “au avut parte de o excursie la Chişinău, organizată de Ministerul Apărării. Copiii s-au aflat prima oară în Chişinău, au descoperit capitala ţării în care s-au născut şi au aflat lucruri interesante despre istoria oraşului şi dezvoltarea modernă a Chişinăului”.

E greu de imaginat că în anul 2009, într-o ţară europeană, există oameni pentru care sosirea în capitală e un adevărat miracol, care descoperă Chişinăul ca şi cum ar descoperi America. Ştirile de felul acesteia insolitează sărăcia, o pun brusc în evidenţă în toată urîciunea ei. Ştim cu toţii fireşte că în provincie există copii sărmani, orfani, săraci. Ne-am şi obişnuit cu gîndul acesta într-atît, încît el nici nu ne mai deranjează prea tare.
Dar în momentul în care afli că ei “au descoperit”, cu ajutorul cuiva, Chişinăul, îţi dai seama cu adevărat de sărăcia endemică, de viaţa dificilă a unor concetăţeni care parcă sînt în preajmă. E ceva uluitor.

Deşi, dacă mă gîndesc mai bine, există şi chişinăuieni care încă nu au descoperit şi poate nici nu vor descoperi vreodată tîrgul Ieşilor, Kievul şi Odesa. Dar asta deja e un alt palier al sărăciei.
XS
SM
MD
LG