Linkuri accesibilitate

Cu pașaportul nistrean nu vei ajunge departe

La microfon e Viorica Zaharia, prezentatoarea emisiunii Dialoguri, 15 minute cu radio Europa Liberă.

Subiectele emisiunii: Mulţi dintre migranţii moldoveni, atât din dreapta, cât şi din stânga Nistrului, revin acasă mânaţi de criza economică. Ce fac mai departe? Alegerile pentru parlamentul Republicii Moldova – în ce măsură îi interesează pe locuitorii regiunii transnistrene?

Invitata emisiunii, la telefon, este socioloaga Elena Bobkova, directoare a Centrului de cercetări sociologice de la Tiraspol „Novâi vek”. Dnă Bobkova haideţi să vedem care dintre evenimentele săptămânii trecute are o mai mare importanţă pentru regiune? „Pentru regiunea transnistreana demisia preşedintelui Sovietului Suprem, Evgheni Şevciuc rămâne încă evenimentul principal al ultimelor săptămâni, până acum sunt ecouri, experţii discută, dar şi oamenii simpli. Dar trebuie să spun că deşi opinia publică a fost zdruncinată oarecum de această veste, însă totuşi schimbări, să zicem, radicale, nu s-au produs”.

Vom continua discuţia cu invitata noastră după ce vom asculta materialul următor. Numărul persoanelor care au revenit în Moldova de la muncă în străinătate s-a dublat în acest an raport cu anii precedenţi, arată datele Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie. Un responsabil de la biroul din Chişinău al OIM, citat de agenţia „InfoPrim-Neo”, spune că cei care vin stau cu gîndul să plece înapoi imediat ce criza economică va trece. Partea proastă a lucrurilor ar fi că se reduc substanţial şi remitenţele, adică banii pe care migranţii îi trimit în Moldova, fapt ce poate crea dezechilibre economice.

Corespondenta noastră la Tiraspol, Oxana Berejanskaia, a încercat să afle ce fac migranţii de muncă din regiunea transnistreană, cum îşi găsesc de lucru în regiune sau pleacă înapoi peste hotare.

Numărul de pasageri ai rutei de autocar Tiraspol-Moscova a scăzut foarte mult în ultima vreme. Autocarele pleacă pe jumătate goale, în timp ce anul trecut se organizau chiar rute suplimentare spre Moscova din cauza suprasolicitării biletelor. Angajaţii autogării centrale din Tiraspol spun că e din cauza crizei economice – oamenii nu mai pleacă masiv în Rusia.

Printre pasagerii pe care i-am întâlnit la gară gata de plecare, doar câţiva mi-au spus că se întorc la muncă. „Lucrăm şi locuim la Moscova de cinci ani. Ne-am luat şi copilul care are acolo condiţii mai bune de studii. Pentru că acum copilul nostru e în vacanţă, am venit la Tiraspol să ne revedem rudele. Acolo viaţa e mult mai bună şi salariul e bun, învăţământul e mai bun, de 100 de ori e mai bine de trăit acolo decât aici. Deocamdată nu ne gândim să revenim în Transnistria”.

Un bărbat care a venit la gară să-şi ia rămas bun de la o rudă care pleacă, spune că a muncit şi el în Rusia până la criză, câte 1 lună –două. Acum, spune că încearcă să-şi găsească de lucru la Tiraspol: „Acum e mai greu să-ţi găseşti de lucru în Rusia. Am venit acasă din cauza crizei. Încă nu am reuşit să-mi găsesc un loc de muncă aici. Să vedem dacă voi avea noroc. Mai caut... Sincer, nu aş vrea să mai merg nicăieri, dar dacă totuşi nu mă voi putea angaja aici, mai devreme sau mai târziu voi pleca din nou, de data asta cred că în Ucraina la muncă”.

De la autogară, am mers la agenţia de şomaj de la Tiraspol, despre care aflasem din ştiri că e suprasolicitată în ultima vreme, inclusiv de migranţii reveniţi acasă. „Am venit a treia oară aici să mă înscriu în evidenţele şomerilor, de fiecare dată era rândul foarte mare şi nu reuşeam să mă înregistrez”, îmi spune chiar la intrare, o femeie.

Una din angajatele Agenţiei de şomaj spune că oferta mare de braţe de muncă a redus oferta de locuri vacante a agenţiei. Au început să fie ocupate chiar şi funcţiile cu salarii foarte mici, care, de regulă, erau vacante luni întregi: „Nu putem propune acum şomerilor funcţii de asistenţi de educatori, dădace la grădiniţe, personal auxiliar, infirmiere, dereticătoare pentru că după disponibilizările din multe întreprinderi, instituţii, toate aceste funcţii au fost ocupate”.

Ecaterina, o doamnă care spune că a făcut facultatea de filologie, caută la Agenţi de şomaj un loc de muncă cu o retribuţie de 200 de dolari lunar. Aşa cum se îndoieşte ca ar putea găsi aşa ceva, spune că între timp îşi pregăteşte actele ca să plece în Rusia. „Încerc să-mi găsesc un loc de muncă, dar e greu, pentru că peste tot se fac disponibilizări şi oferta de cadre e mare. Ceea ce mi se propune acum sunt locuri de muncă prost plătite. Nu am plecat până acum peste hotare pentru că nu am paşaport rusesc. Cu al nostru, transnistrean, nu vei ajunge departe. Aştept să-mi iau în luna august un certificat de la Ambasada Ucrainei şi cu el voi putea pleca la Moscova. Acolo aş lucra învăţătoare, educatoare sau bonă. Dacă ar fi să lucrez în Transnistria, cred că aş accepta un job cu 200 de dolari lunar”.

La moment nu se cunoaşte numărul exact al şomerilor înregistraţi în regiune, deoarece autorităţile anunţă doar date selective referitoare la numărul de şomeri. Se ştie doar că e vorba de câte va mii de şomeri dintr-o populaţie totală a regiunii de 3500 de oameni, în care sunt incluşi şi cei plecaţi la muncă în străinătate.

___________

Revenim la discuţia cu Elena Bobkova. În ce măsură criza economică globală i-a afectat şi în ce măsură îi îngrijorează pe locuitorii regiunii transnistrene? Ce arată măsurările sociologilor?

Elena Bobkova: Rezultatele unui studiu al centrului nostru arată că 80 la sută din locuitorii regiunii resimt efectele negative ale crizei, din aceştia - 25 la sută spun că noi şi până acum existam în condiţii de criză. Şi doar 5 procente au spus că nu resimt efectele crizei, alte 15 la sută cred că efectele crizei economice asupra Transnistriei nu sunt semnificative. Aş vrea să mai spun că transnistrenii ca şi locuitorii Moldovei, resimt criza din punct de vedere psihologic într-o măsură mai mică pentru că noi demult locuim în condiţii destul de dificile şi strategia de supravieţuire a oamenilor, respectiv, s-a modificat. Oamenii învaţă să economisească în toate, pe seama studiilor, odihnei, pe seama serviciilor medicale. Mai puţin economisesc pe seama alimentelor, dar totuşi, structura cheltuielilor în alimentaţie s-a schimbat puţin în favoarea produselor mai ieftine. Plus, oamenii nu mai mizează atât de mult pe câştiguri suplimentare pentru că din cauza crizei şi posibilităţile de a câştiga bani prin servicii suprasalariu s-au redus.

Europa Liberă: Ce spun sociologii despre migranţi? Revin sau nu în regiune şi ce fac în continuare?

Elena Bobkova: Judecând după aprecierile experţilor, în regiune nu au revenit masiv migranţii, aşa cum se prognoza, oamenii încearcă să rămână peste hotare chiar şi la salarii mai mci, pentru că în Transnistria e şi mai greu să-ţi găseşti de lucru.

Europa Liberă: Dna Bobkova, vă mulţumim pentru această discuţie. Vă reamintesc, dragi ascultători, invitata noastră de astăzi a fost socioloaga de la Tiraspol, Elena Bobkova.
__________________

Peste mai puţin de două săptămâni, Republica Moldova va avea din nou alegeri parlamentare. Pentru că după scrutinul din 5 aprilie Parlamentul de la Chişinău nu a reuşit să aleagă şeful statului, s-a purces la alegeri parlamentare anticipate. Aşa cum aţi auzit şi la ştiri, cetăţenii moldoveni domiciliaţi în regiunea transnistreană vor putea vota şi ei, însă nu la locul de trai, cum ar fi normal, ci în alte localităţi, peste Nistru, în secţii de votare deschise de autorităţile Moldovei special pentru locuitorii regiunii transnistrene. Organizaţiile ce monitorizează mersul alegerilor spun însă că regiunea nu este pregătită pentru scrutin. De ce, aflaţi în continuare.

Locuitorii regiunii transnistrene care deţin şi buletine de cetăţeni ai Republicii Moldova pierd, se pare interesul pentru alegerile din Moldova, dacă judecăm după prezenţa lor la urne în scrutinele anterioare. În timp ce datele oficiale arată că 200 de mii de oameni din regiunea transnistreană deţin şi paşapoarte moldoveneşti, deci ar fi potenţiali votanţi, la alegeri participă de regulă, doar câteva mii. La scrutinul parlamentar din 2005 au participat la vot 8 mii de persoane, iar la alegerile din 5 aprilie 2009, doar jumătate din aceştia – puţin peste 4 mii de oameni.

Asociaţia Promo-LEX de la Chişinău, care monitorizează situaţia în regiunea transnistreană, acuză autorităţile de la Chişinău că nu au avut grijă ca populaţia din regiune să fie mai bine informată despre viitoarele alegeri. De asemenea, juriştii Promo-LEX spun că autorităţile Moldovei nu i-au luat în calcul şi pe locuitorii Transnistriei când au stabilit ziua alegerilor – 29 iulie - în zi de lucru – în regiune ea nu va fi declarată, aşa cum s–a procedat în Republica Moldova, zi nelucrătoare.

Cei care votează venind cu autocarele la secţiile de peste Nistru, sunt de regulă, locuitori ai celor câteva sate din regiune subordonate Chişinăului şi nu Tiraspolului. Oamenii de aici spun că vor merge neapărat la vot la 29 iulie, chiar dacă e zi de muncă. Alţii însă din satele subordonate Tiraspolului, spun că nu văd de ce ar merge să aleagă conducerea Republicii Moldova. „Am paşaport moldovenesc. Dar de ce să mă duc să votez dacă eu nu am nimic cu administraţia din Moldova, eu nu m-am adresat niciodată autorităţilor Moldovei pentru că locuiesc aici şi îmi rezolv problemele cu administraţia transnistreană”.

Juriştii de la Promo-LEX estimează că numărul de votanţi din Transnistria ar fi mai mare la alegerile din Moldova dacă secţii de votare s-ar deschide în localităţile lor, aşa cum se procedează la alegerile pentru conducerea Federaţiei Ruse sau Ucrainei. Altfel, însă oamenilor le este teamă că atunci când vor trece punctul de control pentru a veni la votare, vor fi înregistraţi de organele de control transnistrene şi apoi vor fi supuşi presiunilor. Cu toate acestea, Comisia Electorală Centrală de la Chişinău a pregătit şi la aceste alegeri câteva mii de buletine de vot pentru locuitorii regiunii transnistrene şi va amenaja pentru ei 10 secţii de votare.

Corespondenta noastră la Tiraspol, Oxana Berejanskaia, a încercat să discute cu unii locuitori ai Tiraspolului, întâlniţi pe străzi, dacă îi interesează alegerile din Moldova şi dacă aşteaptă vreo schimbare.
„Voi fi la serviciu în ziua aceea, de aceea nu voi putea merge la alegeri. Oricum, cred ca nu se va schimba nimic”. „De ce să nu particip? Cred ca voi merge la alegeri cu maşina proprie. Eu cred că vor fi schimbări esenţiale şi acolo, dar şi aici se pregăteşte ceva, sper în îmbunătăţirea calităţii vieţii”. „Eu locuiesc aici în republica transnistreană. Ei acolo au bucătăria lor, noi aici o avem pe a noastră. La Chişinău un şir de politicieni gîndesc la fel, insistă pe nerecunoaşterea Transnistrei ca stat. Ei vor prin impunerea eului propriu să facă presiuni asupra Transnistriei”. „Depinde unde vor fi secţiile de votare. Eu nu am prea mult timp liber ca să merg undeva departe să votez. Multe alegeri au fost dar nimic serios nu s-a făcut deşi mi-aş dori să văd anumite schimbări, de exemplu, să scoată posturile de control dintre Transnistria şi Moldova. Şi procedura de intrare într-un „alt stat” este foarte lungă. Cred că pentru asta este nevoie de o decizie reciprocă. Sigur că cineva nu vrea dar trebuie de ajuns la un comporomis. Cred că deja fără o parte terţă nu se va reuşi nimic. Cum se întâmplă de regulă la noi – pacificatorul nostru este Rusia”.

Au fost opinii culese de pe străzile Tiraspolului de corespondenta noastră Oxana Berejanskaia.

Dialogurile de astăzi se încheie aici. Sunt Viorica Zaharia, vă mulţumesc pentru atenţie.
XS
SM
MD
LG