Linkuri accesibilitate

Karlovy Vary festivalul, nu oraşul

In mintea mea, ideea de „Karlovy Vary” se identifica cu festivalul de film, nu cu orasul in sine. Totul se rezuma la filme si oameni, nu la strazi sau diverse peisaje care iti raman in general in minte, dupa ce vizitezi un oras nou. Am „vizitat” deci un oras de filme. Alaturi de multi alti oameni stransi in salile de cinema cu acelasi scop – vizionarea a cat mai multe filme.

Mi s-a spus de la inceput ca vremea e urata in Karlovy Vary si ca ploua mult, cel putin in perioada festivalului. Ma gandesc acum ca timpul urat e o conspiratie a vremii care te indeamna sa te refugiezi in fata umbrelor de pe ecran. Sa devii un cap mic, intr-o sala mare.

Erau deci multe capete mici la Karlovy Vary, toate fixand ecranul din fata lor. Filme multe. Unele bune, altele foarte bune, altele mai slabe. Ce pot spune ca mi-a placut este selectia acestora, selectie care fost facuta cu ceea ce am perceput a fi un mare drag de cinema. Spre deosebire de Festivalul de Film de la Berlin, unde in general poti vedea filme cu subiecte politice si sociale, la Karlovy Vary, orice film cu o idee promitatoare sau cu o realizare merituoasa, orice film care vrea sa spuna ceva, ajunge pe ecranul din fata ta. Nu spun asta ca cu o tenta de repros, ci cu o vaga urma de nostalgie. In acest festival nu am fost doar un spectator detasat al filmelor, ci am intrat in povestea personajelor. Am trait 4-5 povesti diferite pe zi. Eu si multi alti oameni pe care ajunsesem spre sfarsit sa ii cunosc din vedere.

Asta este unul din lucrurile minunate pe care Karlovy Vary le are, dar care lipsesc altor festivale de film. Impresia ca pentru cateva zile traiesti intr-o mica comuna cinefila. Unde chiar daca nu cunosti pe toata lumea, simti ca poti zambi fara teama si ca poti lega mereu un subiect de discutie.

Toata lumea poarta badge-uri portocalii la gat, toata lumea se grabeste spre o sala de cinema. Toata lumea poate brusc strabate o distanta de aproximativ 20 de minute in 5 minute, doar-doar sa nu piarda inceputul unui film aflat la alt cinematograf din capatul strazii principale. Toata lumea il aplauda frenetic pe domnul batran care ia microfonul din Sala Mare, dupa terminarea discursurilor de la inceputul filmelor. Cine stie de cat timp face asta ? Toti par sa il cunoasca, iar cine nu il stie, aplauda oricum din inertie.

Inertie. Frenezia filmelor. Cu cat mai multe, cu atat mai bine. Intalnesc un ziarist american care imi spune ca vrea sa vada 7-8 filma „maine”. E foarte entuziasmat ca a gasit o metoda de ordonare a programului. Daca incepi filmele de la ora 8.30, poti vedea aproape 8 pana la ora 00.00 cand e ultima proiectie. Inclin capul respectuos, dar uneori eu ma mai refugiez si la Meeting Point, unde lumea discuta si bea cafea. Despre ce discuta ? Despre filme. Ce cafea bea ? Una indeajuns de mica incat sa ii permita sa o termine repede si sa mai intre la o proiectie.

Cat despre cozi … sunt cozi peste tot. In primul rand la biletele destinate publicului larg. Un prieten ajunge acolo la ora 6, sperand sa fie primul. Dar de unde ? Mai sunt vreo 20 de oameni in fata lui, cu fete adormite si umbrele. Mai sunt cozi si la intrarea in cinema, caci daca nu se ocupa toate locurile cu bilet, poti intra fara. Trebuie doar sa fii cat mai in fata la coada. Asadar, lumea asteapta cu o ora-doua inainte de inceperea filmului.

Totul e incredibil. Pana si conferintele de presa sunt inundate de oameni. Multe aparate de fotografiat, multe camere, multe reportofoane. Ne calcam pe picioare. Toti vrem sa stam mai in fata. Simt un fel de disperare in tot ce e in jurul meu. Dar e o „disperare” frumoasa, provenita din nevoia de a umple un gol. Vrei mai multe filme, vrei un loc mai bun, vrei sa prinzi un sunet mai curat etc. Din tot ce remarc, Karlovy Vary e acel festival care umple golul de filme (de arta sau de entartainment, experimentale sau istorice) dar si golul de socializare.

Karlovy Vary e un festival frumos si cald, in care te simti acasa chiar daca nu cunosti pe nimeni. E un festival la care merita sa te duci fie si numai pentru o zi, pentru un film sau pentru o petrecere. Sau, pentru toate la un loc, caci din cate „locuri” am vizitat, la Karlovy Vary m-am simtit cel mai bine. Cum spuneam, Karlovy Vary festivalul, nu orasul.
XS
SM
MD
LG