Linkuri accesibilitate

Aşa numitul cartier european e lipit de zona centrală a oraşului Bruxelles şi nu poate fi confundat sau ratat. Dar nici biruit. Clădiri mai degabă masive decît înalte ocupă spaţii vaste, cu un aer un pic posac. E de crezut că o mare parte a producţiei de aluminiu şi sticlă a Europei a fost înghiţită de finisajele exterioare ale acestor - la prima vedere - imitaţii de piscine acoperite. Punţi masive de sticlă leagă clădirile la etajele superioare. Cine îşi închipuie că o ieşire duce, în sfîrşit, afară, se pomeneşte în altă clădire.

Înăuntru, misterul se risipeşte: birouri şi culoare după şi peste birouri şi culoare. Intrarea e partea cea mai atrăgătoare şi mai înşelătoare. Cîteva culoare largi conduc fie spre filtrele de control, fie spre intrările separate pentru Parlamentari. Apoi, toată lumea devine egală. Şi se rătăceşte.
Realitatea ia, imediat, formă numerică, Plăcuţie şi ecrane tv anunţă că eşti în ASP302H20 sau PHS245B46. Într-o traducere, foarte nesigură, e vorba de clădirile A. Spinelli şi P.H. Spaak, pavilioanele H şi P. Cifrele par să indice, după o anumită regulă, etajul şi camera. E limpede că o parte a grupurilor care planează în linişte prin labirintul interior al Parlamentului se află acolo demult, poate de la inaugurare şi încearcă să-şi găsească drumul. Există însă salvare dar totul depinde de bunăvoinţa cunsocătorilor. Din cînd în cînd, cîte un Parlamentar veteran se înduioşează de soarta vizitatorilor şi devine şerpaş.

Însă viaţa pe culoarele Parlamentului nu e de lepădat. E loc destul, excursiile pot duce spre zone şi profunzimi niciodată călcate de picior de om iar plictisul e exclus. La fiecare cotitură sau intersecţie se petrece ceva. O măsuţă şi un paravan plin de fotografii anunţă că acolo are loc un „eveniment”: o expoziţie, un centru de lobby sau o acţiune de promovare. Săptămîna trecută, de pildă, la etajul trei, se putea juca fotbal. O organizaţie îşi promova agenda şi aşezase pe mochetă porţi de fotbal şi mingi pentru toată lumea. Loc era destul, aşa că trecătorii se opreau, şutau, pasau sau se duceau în dribling spre poartă. Costumele sobre şi foarte asemănătoare nu au permis împărţirea pe echipe. Oricum, nimeni n-a reuşit să reţină ce organizaţie a instalat terenul de joc şi ce voia ea.

Ceva mai încolo, asociaţia translatorilor şi a interpreţilor oferea cd-uri de introducere în arta traducerii simultane. Mai încolo, o serie de ecologişti propuneau omenirii şi trecătorilor un nou mod de alimentaţie. Şi mai încolo, un grup de la Naţiunile Unite anunţa unde are loc banchetul pentru parlamentarii debutanţi, fără să anexeze, însă, şi o hartă a culoarelor parlamentului. În sfîrşit, cîţiva portari aşezaţi la intersecţii strategice selectau expert rătăciţii cu vechime şi le ofereau o şansă: luaţi scările rulante pînă se termină şi mergeţi înainte pînă vedeţi lumină, mişcare şi maşini. Acolo e ieşirea. Şi drumul spre casă. Am urmat strict indicaţiile şi am scos-o la capăt. Dovadă textul de faţă. L-am scris acasă.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG