Ce opţiuni electorale au minorităţile şi cum luptă partidele pentru votul lor – aceasta e tema pe care ne-am propus să o abordăm astăzi. În ultima săptămînă declaraţiile partidelor despre votul acestei categorii de populaţie au curs aproape zilnic. Partidul de guvernămînt, al Comuniştilor i-a acuzat pe liberali că ar încerca să înlăturile minorităţile din viaţa politică şi socială a ţării. Aceste acţiuni ale liberalilor, consideră PCRM, ar putea duce la scindarea societatii în diverse tabere, inclusiv dupa criteriul national.
Liberalii, afirmă că prin declaraţiile lor, Partidul Comuniştilor ar tensiona relaţiile interetnice şi ar distrage astfel atenţia oamenilor de la principalele probleme ale Moldovei – cum ar fi, de exemplu, criza economică. Regimul Voronin, citez dintr-o declaraţie a Partidului Liberal Democrat, “încearcă să isterizeze cetăţenii prin lansarea unor scenarii monstruoase despre pericolul ce ar plana asupra statalităţii Republicii Moldova.” Dmitrii Ciubaşenco, unul dintre candidaţii pe lista PLDM a afirmat că “Moldova nu poate să-şi piardă statalitatea decât prin referendum la care trebuie să participe şi cetăţenii din stânga Nistrului”. Liberalii fac apel către cetăţeni să se prezinte la urne pe 29 iulie şi să aleagă între libertate şi dictatură.
Ce preferinţe electorale au însă minorităţile naţionale din Moldova, ce ar vrea ele să cuprindă partidele în programele lor electorale, - la aceste şi alte întrebări îl vom ruga să ne răspundă acum pe analistul politic, Arcadie Barbăroşie de la Institutul de Politici Publice.
Elena Cioina: Domnule Barbăroşie, cît de mult contează votul minorităţilor etnice în aceste alegeri şi în general în contextul electoral din Moldova?
Arcadie Barbăroşie: Contează pentru ca e un segment destul de larg al populaţiei, care se consideră de alte etnii decît de cea română-moldovenească şi contează pentru că dacă e să ne uităm peste programele partidelor, vom vedea ca de fapt un singur partid, Partidul Comuniştilor, şi-a construit programul orientîndu-se şi avînd ca ţintă acest segment. Nu atît programul, cît campania electorală trecută pentru alegerile din 5 aprilie, a conţinut slogane, a conţinut activităţi ţintite spre acest segment.
Elena Cioina: Celelalte partide au considerat mai puţin importantă această categorie de alegători?
Arcadie Barbăroşie: Celelalte partide cred că nu au analizat suficient de bine situaţia, pentru că aproximativ 20 la suta din electorat se considera de alte etnii, decît etnia de bază. Au neglijat acest segment şi au făcut o greşeală mare.
Valeriu Cater: De altfel, se crede că cea mai mare parte a minorităţilor etnice au viziuni de stînga. E adevărat?
Arcadie Barbăroşie: Nu am văzut nici o cercetare de acest gen, mai mult sau mai puţin profundă, dar din discuţii şi observaţii personale nu consider că acest lucru e adevărat, din contra, consideră că şi în acest segment al electoratului există opţiuni, există diferite şanse de a alege şi cetăţenii noştri minoritari au şi segmente care se orientează şi spre Uniunea Europeană, care înţeleg ce înseamnă integrare europeană, care înţeleg ce înseamnă liberalism, un stat democratic etc., dar şi refacerea într-un fel sau altul a fostei Uniuni Sovietice sau spre o alianţă mult mai strînsă cu Rusia, cu estul. Dar partidele de opoziţie, cel puţin în campania electorală nu au încercat cel puţin să discute şi cu acest segment al electoratului, nu au încercat să le propună nişte mesaje, nişte alternative la ceea ce a propus Partidul Comuniştilor.
Valeriu Caţer: Aceasta probabil e şi motivul pentru care partidele considerate democratice nu au reuşit să obţină simpatia minorităţilor etnice.
Arcadie Barbăroşie: Sigur, acesta este motivul, pentru că observ că “da” există un alt fel de concepţie decît concepţia legată de Partidul Comuniştilor. Există aici o carenţă foarte importantă în informarea acestor grupuri sociale – foarte mulţi cetăţeni de alte etnii sunt speriaţi de năluca unionismului, de aceea votează Partidul Comuniştilor pentru că-l văd garant al păstrării statalităţii R. Moldova şi aici văd eu rezultatul propagandei comuniste din perioada de pînă la 1989, propagandei sovietice care lega cuvîntul român de cuvântul fascist, în educaţie, în media, peste tot şi lucrul acesta s-a întipărit într-un fel sau altul şi la nivel de subconştient, poate mult mai mult în rîndul electoratului de alte etnii.
Elena Cioina: Ce ar trebui să promită, să realizeze politcienii moldoveni ca să-i atragă de partea lor pe ruşi, ucraineni, găgăuzi?
Arcadie Barbăroşie: Mă uit în programele electorale ale partidelor de opoziţie şi nu văd nimic care ar putea fi numite politici de soluţionare a conflictelor sau problemelor etnice, dacă ele există, sau politici pentru etniile conlocuitoare. Doar în programul PLDM există o frază generală gen – Partidul va elabora această politică dacă va veni la putere. Doi. Totuşi haideţi să vedem, o bună parte din cetăţenii noştri consideră limba rusă, nu limbă maternă, dar limbă de comunicare. O parte din ei vor limba rusă ca a doua limbă de stat. Nici unul din partide nu a publicat pe site-urile lor programele în altă limbă decît cea română. Încearcă să facă nişte comunicări în limba engleză, dar de ce nu şi în limba rusă dacă vrei să te adresezi acestor concetăţeni ai noştri care nu vorbesc limba română şi care este o realitate de care trebuie să ţii cont, mai ales în campania electorală. Îţi construieşti programul pentru viitor poate pentru a integra minorităţile mai degrabă sau mai tîrziu prin intermediul limbii române, de exemplu, decît prin intermediul limbii ruse, cum a declarat într-o conferinţă de presă, Iurie Leancă, candidat PLDM, dar încerci să vorbeşi cu cetăţenii, să publici programele, fluturaşi, spoturi, inclusiv adresîndu-te şi lor.
Valeriu Caţer: Din punct de vedere electoral, poate fi vreodată depăşit complexul votului etnic în Republica Moldova?
Arcadie Barbăroşie: In primul rînd trebuie să explicăm concetăţenilor noştri că deşi e un aspect important al comunicării nostre, oficializarea limbii ruse cel puţin, nu au existat discuţii fundamentale despre care e atitudine lor fată de limba română, de utilizarea acestei limbi în acest stat.
Doi. Probabil cel mai important lucru despre care nu se vorbeşte cetăţenilor nostri, ca de fapt şi pentru vorbitorii de limbă română-moldovenească – că de fapt apărarea drepturilor individuale este cel mai important lucru, construirea unei naţiuni civice care să se bazeze pe alte valori decît naţionalismul secolului 19-20 eventual. Deci, pe prim plan să vină drepturile individuale ale cetăţeanului, după care vin eventual şi drepturile colective. Chiar nu am avut în societate o discuţie echilibrată, documentată privind limba rusă ca a doua limbă de stat.
Liberalii, afirmă că prin declaraţiile lor, Partidul Comuniştilor ar tensiona relaţiile interetnice şi ar distrage astfel atenţia oamenilor de la principalele probleme ale Moldovei – cum ar fi, de exemplu, criza economică. Regimul Voronin, citez dintr-o declaraţie a Partidului Liberal Democrat, “încearcă să isterizeze cetăţenii prin lansarea unor scenarii monstruoase despre pericolul ce ar plana asupra statalităţii Republicii Moldova.” Dmitrii Ciubaşenco, unul dintre candidaţii pe lista PLDM a afirmat că “Moldova nu poate să-şi piardă statalitatea decât prin referendum la care trebuie să participe şi cetăţenii din stânga Nistrului”. Liberalii fac apel către cetăţeni să se prezinte la urne pe 29 iulie şi să aleagă între libertate şi dictatură.
Ce preferinţe electorale au însă minorităţile naţionale din Moldova, ce ar vrea ele să cuprindă partidele în programele lor electorale, - la aceste şi alte întrebări îl vom ruga să ne răspundă acum pe analistul politic, Arcadie Barbăroşie de la Institutul de Politici Publice.
Elena Cioina: Domnule Barbăroşie, cît de mult contează votul minorităţilor etnice în aceste alegeri şi în general în contextul electoral din Moldova?
Arcadie Barbăroşie: Contează pentru ca e un segment destul de larg al populaţiei, care se consideră de alte etnii decît de cea română-moldovenească şi contează pentru că dacă e să ne uităm peste programele partidelor, vom vedea ca de fapt un singur partid, Partidul Comuniştilor, şi-a construit programul orientîndu-se şi avînd ca ţintă acest segment. Nu atît programul, cît campania electorală trecută pentru alegerile din 5 aprilie, a conţinut slogane, a conţinut activităţi ţintite spre acest segment.
Elena Cioina: Celelalte partide au considerat mai puţin importantă această categorie de alegători?
Arcadie Barbăroşie: Celelalte partide cred că nu au analizat suficient de bine situaţia, pentru că aproximativ 20 la suta din electorat se considera de alte etnii, decît etnia de bază. Au neglijat acest segment şi au făcut o greşeală mare.
Valeriu Cater: De altfel, se crede că cea mai mare parte a minorităţilor etnice au viziuni de stînga. E adevărat?
Arcadie Barbăroşie: Nu am văzut nici o cercetare de acest gen, mai mult sau mai puţin profundă, dar din discuţii şi observaţii personale nu consider că acest lucru e adevărat, din contra, consideră că şi în acest segment al electoratului există opţiuni, există diferite şanse de a alege şi cetăţenii noştri minoritari au şi segmente care se orientează şi spre Uniunea Europeană, care înţeleg ce înseamnă integrare europeană, care înţeleg ce înseamnă liberalism, un stat democratic etc., dar şi refacerea într-un fel sau altul a fostei Uniuni Sovietice sau spre o alianţă mult mai strînsă cu Rusia, cu estul. Dar partidele de opoziţie, cel puţin în campania electorală nu au încercat cel puţin să discute şi cu acest segment al electoratului, nu au încercat să le propună nişte mesaje, nişte alternative la ceea ce a propus Partidul Comuniştilor.
Valeriu Caţer: Aceasta probabil e şi motivul pentru care partidele considerate democratice nu au reuşit să obţină simpatia minorităţilor etnice.
Arcadie Barbăroşie: Sigur, acesta este motivul, pentru că observ că “da” există un alt fel de concepţie decît concepţia legată de Partidul Comuniştilor. Există aici o carenţă foarte importantă în informarea acestor grupuri sociale – foarte mulţi cetăţeni de alte etnii sunt speriaţi de năluca unionismului, de aceea votează Partidul Comuniştilor pentru că-l văd garant al păstrării statalităţii R. Moldova şi aici văd eu rezultatul propagandei comuniste din perioada de pînă la 1989, propagandei sovietice care lega cuvîntul român de cuvântul fascist, în educaţie, în media, peste tot şi lucrul acesta s-a întipărit într-un fel sau altul şi la nivel de subconştient, poate mult mai mult în rîndul electoratului de alte etnii.
Elena Cioina: Ce ar trebui să promită, să realizeze politcienii moldoveni ca să-i atragă de partea lor pe ruşi, ucraineni, găgăuzi?
Arcadie Barbăroşie: Mă uit în programele electorale ale partidelor de opoziţie şi nu văd nimic care ar putea fi numite politici de soluţionare a conflictelor sau problemelor etnice, dacă ele există, sau politici pentru etniile conlocuitoare. Doar în programul PLDM există o frază generală gen – Partidul va elabora această politică dacă va veni la putere. Doi. Totuşi haideţi să vedem, o bună parte din cetăţenii noştri consideră limba rusă, nu limbă maternă, dar limbă de comunicare. O parte din ei vor limba rusă ca a doua limbă de stat. Nici unul din partide nu a publicat pe site-urile lor programele în altă limbă decît cea română. Încearcă să facă nişte comunicări în limba engleză, dar de ce nu şi în limba rusă dacă vrei să te adresezi acestor concetăţeni ai noştri care nu vorbesc limba română şi care este o realitate de care trebuie să ţii cont, mai ales în campania electorală. Îţi construieşti programul pentru viitor poate pentru a integra minorităţile mai degrabă sau mai tîrziu prin intermediul limbii române, de exemplu, decît prin intermediul limbii ruse, cum a declarat într-o conferinţă de presă, Iurie Leancă, candidat PLDM, dar încerci să vorbeşi cu cetăţenii, să publici programele, fluturaşi, spoturi, inclusiv adresîndu-te şi lor.
Valeriu Caţer: Din punct de vedere electoral, poate fi vreodată depăşit complexul votului etnic în Republica Moldova?
Arcadie Barbăroşie: In primul rînd trebuie să explicăm concetăţenilor noştri că deşi e un aspect important al comunicării nostre, oficializarea limbii ruse cel puţin, nu au existat discuţii fundamentale despre care e atitudine lor fată de limba română, de utilizarea acestei limbi în acest stat.
Doi. Probabil cel mai important lucru despre care nu se vorbeşte cetăţenilor nostri, ca de fapt şi pentru vorbitorii de limbă română-moldovenească – că de fapt apărarea drepturilor individuale este cel mai important lucru, construirea unei naţiuni civice care să se bazeze pe alte valori decît naţionalismul secolului 19-20 eventual. Deci, pe prim plan să vină drepturile individuale ale cetăţeanului, după care vin eventual şi drepturile colective. Chiar nu am avut în societate o discuţie echilibrată, documentată privind limba rusă ca a doua limbă de stat.
