Linkuri accesibilitate

Jurnalul săptămînal al lui Vasile Lupu

Judecator la judecatoria raionului Ungheni. Zice ca nu l-a incercat sentimentul de frica niciodata, chiar si atunci cand a vazut moartea, caci a luptat in razboiul de la Nistru. Vasile Lupu, este autorul traditionalei rubrici “Jurnal Saptamanal”.

LUNI
Am instrumentat un dosar mai neobisnuit. Un tanar de nici 16 ani a sustras 20 de mii de lei de la postasul satului. Lovind-o cu o ranga de fier, a lasat-o lesinata pe un ses. In speranta ca victima nu-l urmareste a fugit de la fata locului si a dosit geanta postasului in gradina parintilor sai. Ghinion, insa. Pentru ca niste trecatori i-au fost ingerii pazitori ai patimasei. Au dus-o la spital si femeia si-a revenit din starea de stres. Il cunoaste bine pe tanarul jefuitor. Pentru ca e minor, baiatul s-a ales cu doar 8 ani de puscarie. Chiar si daca infractiunea e destul de grava. Insasi victima, adica postasul, l-a iertat, insistand ca instanta sa nu-l bage la duba. Acest minor aflat in situatie de risc provine dintr-o familie vulnerabila. Mama lui e in strainatate la munca. In intentia de a ajunge si el peste hotare a recurs la jaf. Nimic mai tragic decat aceasta demoralizare a tinerii generatii. Numarul minorilor delicventi se mareste. Pacat ca ei cresc saraci si cu duhul. Atat de apasatoare aceste moment. Abia astept sa ajung acasa pentru ca simt nevoia relaxarii.

MARTI
Din criza de timp nu servesc nici macar ceaiul de dimineata. Alung motanul din casa, pentru ca e cam obraznic. Mai e putin pana la ora opt. Urc la volanul masinii, pentru a reusi in cele 10 minute sa ajung la serviciu. Cel care a inventat motorul cu ardere interna a facut doua lucruri mari. Ne-a oferit posibilitatea de a economisi din timp. Dar ne-a facut mai lenesi si mai batrani. Sunt constient de aceasta. Incerc sa ma misc cat mai mult. Prefer mersul pe jos. Dar viata asta, mama ei de viata. Mereu in goana. Ma aciuez cuminte la bancheta calului meu de fier si incerc a intrece timpul. Mare ajutor e aceasta masina. La serviciu examinez dosare. Furturi, jafuri, saracie.

MIERCURI
La volanul masinii ii pomenesc “de bine”pe mai toti demnitarii orasului. Halal de ei daca nu-si pot aduce contributia la imbunatatirea calitatii drumurilor. Uneori, am impresia, ca ei se deplaseza la serviciu cu avionul. Unii dau vina pe criza…Dar sunt ani buni de cand vorbim despre instalarea unor indicatoare rutiere, care ar marca gropile si prapastiile de pe strazi. Cu o asemenea atitudine si responsabilitate nu vom mai dezvolta turismul rural in Moldova. Poate mai degraba, alpinismul sau autoralilul … Fara drumuri, ioc infrastructura. Lipseste cu desavarsire un program de stat in acest domeniu. Or, poate e mai rational, de a oferi teren pentru vile si case de locuit pentru alesii poporului si guvernanti de-a lungul drumurilor din toata tara???

JOI
Examinez cateva cazuri de divort. Pentru ca sunt judecator, legea ma obliga sa patrund in esenta problemei si uneori chiar in intimitatea cuplului. In fiece caz am un sot si o sotie, care la inceput si-au jurat dragoste, ca acum ajunsi in instanta de judecata, sa se urasca pana la moarte. Putini dintre ei isi mai amintesc cum a fost atunci cand si-au unit destinul. Am avut cazuri, ca atunci cand i-am intrebat cum au fost primii ani de casnicie, unii sa parasesca sala de judecata, fara sa mai astepte finalitatea procesului.

De ani buni scriu versuri si muzica. E un adevarat refugiu pentru mine. Ma bucur ca am lansat si un CD. Iar in duet cu fica-mea, ma consider un tata fericit.

VINERI
Ma suna un consatean, un vechi prieten si camarad de arme. Imi da o veste buna. Urmeaza sa instalam o placa comemorativa, in cinstea unui bun amic, care a cazut pe campul de lupta, in sangerosul razboi de la Nistru. Din pacate, nu voi putea fi prezent la eveniment. Am spus aceasta si am ramas cu o rana in suflet si neimpacat cu sine. Uite asa toata viata ma caznesc, deoarece mai des m-am impacat cu altii, decat cu mine insumi.
Merg la servici. De departe observ multimea de oameni care ma asteapta. Cate necazuri ii apasa. Bietii oameni, purtati pe drumuri de atatea si atatea probleme.

De cativa ani in fiece zi de vineri, dupa masa vin la Chisinau. Aici imi sunt copiii, prietenii si foarte multe cunostinte. Aici este locul unde viata este in fierbere. E cu totul un alt puls. Mi-e dor de un concert, de un spectacol. Poate unul de autor. Si poate da Bunul Dumnezeu sa vad un vis implinit. O sun pe nevasta-mea si-i povestesc despe intentie. In vocea ei percep bucurie. Imi spune ca ma astepta sa revin cat mai curand acasa, deoarece dorul meu, este si dorul ei.
XS
SM
MD
LG