Fiind deportat în Siberia, împreună cu părinţii săi, Vasili Axionov încă de mic copil a cunoscut atrocităţile sistemului comunist. Monstruozitatea totalitarismului sovietic a regăsit-o, însă, şi în libertate atunci cînd a publicat în anii şaizeci şi şaptezeci ai secolului trecut romanele „Biletul stelar”, „Portocale din Maroc” sau „Arsura” care au deranjat critica sovietică.
Întrucît scriitorul aborda deschis teme tabu şi le trata într-un mod foarte curajos, aşa cum au remarcat criticii din perioada post-sovietică, a devenit un duşman al regimului brejnevist. Autorităţile sovietice i-au declarat un război pe viaţă şi pe moarte, deoarece scriitorul nu a vrut să cedeze şi nu s-a pus în slujba dictaturii sovietice. Fiecare text nou de-al său era întîmpinat în furci de criticii loiali puterii, iar după apariţia almanahului “Metropol”, viaţa sa a devenit un coşmar în Uniunea Sovietică .
Pentru a putea supravieţui, scriitorul a emigrat în 1980 în Statele Unite ale Americii unde a devenit o prezenţă culturală şi universitară foarte vie. Iată ce zicea scriitorul despre acele vremuri şi despre rolul scriitorului în societate: “Scriitorul în America se află în afara luptelor politice pentru că sînt destui oameni care fac politică la modul profesionist. În Rusia şi în Uniunea Sovietică în general eu aş spune că nu sînt oameni care să se ocupe de politică, pînă şi la nivelurile cele mai înalte. Pentru că ceea ce fac ei nu poate fi numit politică. Adică nu există omul poltic ca atare. De aceea, societatea aşteaptă toate lucrurile astea de la scriitor, aşteaptă de la aceştia nişte dezvăluiri politice.”
Odată cu perestroika, textele lui Vasili Axionov au reînceput să apară în Patrie, iar, mai tîrziu, a revenit şi scriitorul în Rusia.
Autorul trilogiei O sagă moscovită, unul dintre cele mai cunoscute romane ale sale, a rămas şi după părbuşirea Uniunii Sovietice un opozant al puterii, indiferent de culoarea ei politică, ghidîndu-se de ideea că, după cum remarcase scriitorul Sever Voinescu undeva, totalitarismul nu a disparut odată cu dizolvarea utopiei comuniste, ci i-a supravieţuit.
Iată ce credea Vasili Axionov despre misiunea scriitorului în perioada post-sovietică: “Cine sînt cei care încalcă drepturile omului? Cine sînt cei care-l apucă pe scriitor de mînă? Oare sînt de stînga? Oare sînt de dreapta? Oare ei sînt în centrul dezvoltării umane? Ei sînt în afară. Noi, însă, trebuie, noi, naivii, poate, idealiştii, un fel de Don Quijote, noi trebuie să luptăm pentru don quijotismul nostru.”
Vasili Axionov a fost mereu o conştiinţă lucidă. Scriitorul îi îndemna tot timpul pe cititorii săi să fie vigilenţi că dictatura ar putea renaşte oricînd în societăţile post-sovietice
Întrucît scriitorul aborda deschis teme tabu şi le trata într-un mod foarte curajos, aşa cum au remarcat criticii din perioada post-sovietică, a devenit un duşman al regimului brejnevist. Autorităţile sovietice i-au declarat un război pe viaţă şi pe moarte, deoarece scriitorul nu a vrut să cedeze şi nu s-a pus în slujba dictaturii sovietice. Fiecare text nou de-al său era întîmpinat în furci de criticii loiali puterii, iar după apariţia almanahului “Metropol”, viaţa sa a devenit un coşmar în Uniunea Sovietică .
Pentru a putea supravieţui, scriitorul a emigrat în 1980 în Statele Unite ale Americii unde a devenit o prezenţă culturală şi universitară foarte vie. Iată ce zicea scriitorul despre acele vremuri şi despre rolul scriitorului în societate: “Scriitorul în America se află în afara luptelor politice pentru că sînt destui oameni care fac politică la modul profesionist. În Rusia şi în Uniunea Sovietică în general eu aş spune că nu sînt oameni care să se ocupe de politică, pînă şi la nivelurile cele mai înalte. Pentru că ceea ce fac ei nu poate fi numit politică. Adică nu există omul poltic ca atare. De aceea, societatea aşteaptă toate lucrurile astea de la scriitor, aşteaptă de la aceştia nişte dezvăluiri politice.”
Odată cu perestroika, textele lui Vasili Axionov au reînceput să apară în Patrie, iar, mai tîrziu, a revenit şi scriitorul în Rusia.
Autorul trilogiei O sagă moscovită, unul dintre cele mai cunoscute romane ale sale, a rămas şi după părbuşirea Uniunii Sovietice un opozant al puterii, indiferent de culoarea ei politică, ghidîndu-se de ideea că, după cum remarcase scriitorul Sever Voinescu undeva, totalitarismul nu a disparut odată cu dizolvarea utopiei comuniste, ci i-a supravieţuit.
Iată ce credea Vasili Axionov despre misiunea scriitorului în perioada post-sovietică: “Cine sînt cei care încalcă drepturile omului? Cine sînt cei care-l apucă pe scriitor de mînă? Oare sînt de stînga? Oare sînt de dreapta? Oare ei sînt în centrul dezvoltării umane? Ei sînt în afară. Noi, însă, trebuie, noi, naivii, poate, idealiştii, un fel de Don Quijote, noi trebuie să luptăm pentru don quijotismul nostru.”
Vasili Axionov a fost mereu o conştiinţă lucidă. Scriitorul îi îndemna tot timpul pe cititorii săi să fie vigilenţi că dictatura ar putea renaşte oricînd în societăţile post-sovietice
