Linkuri accesibilitate

Confruntarea post-electorală pe terenul cinematografiei


Vsevolod Ciornei și Sergiu Prodan

Vsevolod Ciornei și Sergiu Prodan

O discuție în jurul mesei rotunde cu Vsevolod Ciornei și Sergiu Prodan

„Atac asupra Moldovei” asa se numeste documentarul produs de PCRM. Au urmat replici de la opozitie care a incercat si ea tot prin documentare sa elucideze care ar fi adevarul depre protestele post-electorale din Piata Marii Adunari Nationale. Vasile Botnaru a stat de vorba cu scriitorul și editorialistul Vsevolod Ciornei si cu regizorul Sergiu Prodan despre aceasta confruntare pe tărîmul cinematografiei.

Vasile Botnaru: Acelaşi material factologic de fapt este prezentat diametral opus cu talmăciri diametral opuse, nu e nimic nou, pentru ca au existat cazuri similare şi in Statele Unite ale Americii. Ce puteti spune despre această situaţie. Cît de mult ajută şi cît de mult încurcă la stabilirea adevărului? Vsevolod Ciornei, ce credeţi Dvs?

Vsevolod Ciornei: Bine, la aflarea adevărului contribuie, cum să zic, indirect, pentru că totuşi nişte materiale factologice, nişte materiale video, nişte documente se vehiculează. Faptul că ele sînt manipulate in funcţie de cine de ce are nevoie şi pe cine promovează, este o altă vorbă. Dar, pe urmă, la aceste documente se poate reveni şi la aceste versiuni se poate reveni. Ele dau şi un impuls polemic celor care ar vrea să afle adevărul, aşa că, indirect, da, contribuie, pentru că au organizat nişte materiale, le-au sistematizat într-un fel anumit sau, pur şi simplu, le-au păstrat în istorie, cum s-ar zice. Dar sigur că, scopul subiectiv al realizatorilor acestor filme nu este aflarea adevărului, pentru că, este evident că filmele sînt realizate in scop electoral şi el nici nu este camuflat. Campania electorală este scurtă şi nu este timp pentru gesturi de politeţe excesive. Aşa că, lumea îşi face treaba electorală. In principiu, partidul de guvernămînt promovează ideea loviturii de stat pregătite de opoziţie, opoziţia promovează ideea unei conjuraţii organizate de partidul de guvernămînt, da, cum ar fi incendierea Reichstagului, si mai este varianta că turnurile gemene (din Statele Unite) tot de autorităţile americane au fost aruncate în aer.

Vasile Botnaru: Dar nu este oare periculoasă o asemenea "joacă" cu publicul ? La un moment dat s-ar putea chiar ca cineva să creadă că este ţara în pericol şi să pună mîna pe arme?

Sergiu Prodan: Anume din acest punct de vedere este un joc foarte periculos. Pentru că, desigur, din punct de vedere cinematografic, daca vorbim despre nişte filmuleţe, valoarea lor şi în primul rînd mă refer la cel realizat de partidul de guvernămînt al comuniştilor, este nul. Pentru că, celelalte filmuleţe ale partidelor de opozitie sunt mai degrabă o replică, o replică emotivă. Fiind în opoziţie, neavînd acces la media in egală masură cu partidul de guvernămînt, poate că au dreptul la nişte emoţii pe care şi le exprimă în aceste filme. Pe cînd partidul de guvernămînt nu ştiu daca ar fi cazul să abordeze un argument electoral. Sint absolut de acord cu domnul Ciornei că, de fapt, sunt nişte filmuleţe electorale şi nimic mai mult. Nu ştiu dacă ar fi cazul să abordeze din acet punct de vedere evenimentele, Pentru că, în primul rînd mă refer la filmul facut de Constantin Stareş, de fapt nici nu se caută argumentarea logică şi adevărată sau cercetarea unor evenimente din punctul de vedere al unui jurnalist. Se apeleaza doar la emoţii. Ei, emoţiile trezesc emoţii. Iritarea trezeşte iritare. Ura trezeşte ură şi pe calea asta se merge înainte. Eu ca persoana care reprezint societatea civilă, pentru că nu aparţin nici unui partid şi nici unui curent politic şi nici măcar preferinţele mele electorale nu le exprim public, mă îngrijorează foarte mult această abordare, pentru că ea poate duce la conflicte în societate foarte serioase. Cind deja nu se mai aud argumentele, cînd doar emoţiile conteaza.

Vasile Botnaru: Vsevolod Ciornei, ca şi cum politicienilor le stă bine să pună gaz pe foc, dar atunci cînd asta fac artiştii, mi se pare că este o chestie deosebit de responsabilă...

Vsevolod Ciornei: Nu ştiu, artişii sînt întodeauna in această dilemă. Se zice că cele mai frumoase tablouri au fost făcute la comanda regilor, pe la curti regale. Nu stiu. Filmul lui Eisentein (Serghei) "Crucişătorul Potemkin" este, în fond, un film propagandistic, daca luam intenţia lui, dar este artistic prin forma şi prin inovaţia lui şi a rămas în lista celor mai bune filme ale lumii. Nu este cazul filmelor la care ne referim aici. Si nici nu ştiu dacă au participat artişti cu adevărat la realizarea lor. Sunt nişte lucruri înjghebate la repezeală, pentru că e campanie electorală. Stareş a făcut filmul la repezeală pentru că l-a făcut în ajunul campaniei electorale. Artistii au pierdut iniţiativa. De fapt ei trebuiau să îl facă primii. Din punctul meu de vedere, daca aş sta să fiu în opozitie aş socoti că este un punct cîştigat de comunişti pentru că au preluat iniţiativa şi acum ele au venit, intr-adevar ca nişte replici, care, iarăși, ca replică, trebuie spusă la repezeală, n-ai cînd s-o lucrezi şi nici măcar scopul propagandistic nu ştiu dacă poate fi atins prin aceasta modalitate rapidă de a coase cu aţă albă un subiect de altul, o idee de alta. Si eu nu ştiu dacă, voi spuneti că este periculos, eu nu ştiu daca receptarea acestor filme, cînd sînt tare multe, cînd s-au adunat una peste alta, publicul capata un fel de imunitate, la propaganda stridentă şi prea insistent băgată în capul lui.

Sergiu Prodan: Ar fi aşa cum spui, în cazul cînd toate aceste filmuleţe ar fi fost difuzate de posturi de televiziune.

Vsevolod Ciornei: Da, inţeleg..

Sergiu Prodan: ... şi cînd 90 la suta din populaţie vede doar un film şi căţiva rătăciţi prin internet reuşesc să downloadeze cu greu. De exemplu, eu nu le vazusem integral pînă ieri seara cînd a sunat Vasile şi m-am chinuit ieri toată seara să le văd, ca să îmi fac o impresie, să nu vin nepregătit. Si m-a costat un efort serios ca să pot să le văd.

Vsevolod Ciornei: Asta e treaba partidelor politice cum îşi difuzează ei filmele, ideile, condiţiile sînt cele care sint.

Sergiu Prodan
: Exact, dar ce e permis regelui...

Vasile Botnaru: Inegale, adică...

Vsevolod Ciornei: Condiţiile sint inegale...

Sergiu Prodan: Exact, reieşind din aceasta realitate. Nu este permis regelui, sau invers...

Vasile Botnaru
: Eu revin totuşi la intrebarea mea. E bine sa fie sa fie un Velasquez la curtea regelui ?

Vsevolod Ciornei: Velasquez a dat chipuri regale veridice si Velasquez si Goya, au avut parte de ingratitudinea regilor, pentru că pînă la urmă, artistul a cîştigat.

Sergiu Prodan: Si Tarkovski şi-a facut cele mai bune filme în plină stagnare sovietică şi...

Vasile Botnaru: Şi atunci cîtă sinceritate lasă o astfel de relaţie cu cel care coamndă un film, un documentar... Are posibilitatea artistul sa dea intr-adevar o cercetare veridică, documentară sau funcţioneaza ca o maşinărie ?

Sergiu Prodan: Istoria a demonstrat că mai intotdeauna cei care într-adevăr au fost mari artişti pe timpuri dictatoriale, sa zic asa, de fapt in orice timpuri, ei întotdeauna erau împotriva puterii. Oricare ar fi ea. Pretins democratică sau totalitară, ei intotdeauna erau împotriva, vroiau ceva mai mult, vroiau altceva. Si atunci, intr-adevar, erau mari artisti. Era dreptul lor. Atunci cind un mare artist incearcă sa fie pe placul puterii, iese urît, cum a spus domnul Mark Tkaciuc, miroase urit şi suna prost... Cam asa.

Vsevolod Ciornei: Adevaratul artist, chiar cind este in slujba curtii regale, cind este Velasquez, Goya, el reuşeste prin arta lui sa spuna adevarul prin modalităţi artistice, metaforice, să spună nişte adevăruri care depăşesc cadrul comenzii făcute de patron. De aceea şi sint mari artisti.

Sergiu Prodan
: De acord si vreau să vă spun că de fapt, tema acestor evenimente din 7 aprilie, nici pe departe nu este epuizată, din punct de vedere cinematografic. Asa mi se pare mie. Mihail Romm a facut.... "Un Fascism Obişnuit " peste multi, multi ani după ce era terminat cu Hitler şi tot sistemul lui şi a facut o lucrare pe timpul comuniştilor din Uniunea Sovietică. Si a făcut o lucrare sinceră şi adevărată pentru că nu a facut-o pe placul guvernanţilor sovietici, dar a făcut o analiza a fascismului in esenţă, asa cum era el.

Vsevolod Ciornei
: De fapt el făcuse o analiză a totalitarismelor de tot felul...

Sergiu Prodan: Exact.

Vsevolod Ciornei
: ... folosindu-se de fascism, făcuse şi nişte aluzii...

Sergiu Prodan: Exact.

Vasile Botnaru
: Iar limbajul artistic era, intr-adevar mult peste ceea ce permitea propaganda sovietică. In concluzie: 7 aprilie va ajunge să fie odată obiectul unei cercetări documentariste, ce ziceti ?

Sergiu Prodan: Fără doar si poate.

Vsevolod Ciornei: Nu numai 7 aprilie. Eu cred ca în general, perioada asta istorica pe care o traversăm are multe si de toate, care merită să fie reflectate artistic. Mai mult decît atit. Eu cred că şi perioada sovietică pe care am prins-o noi, atît eu si Sergiu şi Vasile, încă nu şi-a găsit reflectarea artistică veridică, sub pana, sub obiectivul, sub penelul celor care au trăit-o. Deocamdata şi această perioada este abordată printr-o prismă ideologică. Lumea îşi aminteşte superficial..., aha, era totalitarism şi era rău..., şi este mai puţină investigaţie în subsolurile acestei societăţi care avea multe şi de toate. Iar perioada asta de tranzitie, sigur că este foarte fertilă în idei şi în interpretări.

Vasile Botnaru: Si pentru că arhiva nu este la îndemîna oricui...

Vsevolod Ciornei: Ei, o să ajungă pînă la urmă şi arhiva şi toate celelalte la îndemîna oricui, dar arhiva este un instrument care te ajuta atunci cind exista idee şi exista măiestrie artistica si exista gindirea care ajunge la concluzii, arhiva este subsidiară...

Sergiu Prodan: Trebuie în primul rind sa apară oameni care gîndesc liber. Si aici e marea problemă. Pentru ca noi avem foarte putini, ca popor, ca țară, din moment ce sintem cunoscuti de alte ţări, trebuie sa avem masa critică pentru a fi o ţara, pentru ca societatea să genereze minţi și, din păcate, o societate care permanent luptă cu niste frustrări interioare, care în permanenţă trebuie să dea dovadă de patriotism sau de jertfire de sine, de luptă pînă la moarte, de nu ştiu ce, nu are timpul să genereze minți creatoare, nu este lăsată. Cînd lupți în permanenţă pentru a supravieţui nu-ți arde a face opere de arta.

Vasile Botnaru: In Săptămina am vazut un titlu "In lupta pentru pace, să nu ramînă nimeni viu..."

Vsevolod Ciornei: De altfel, cînd unul şi acelaşi material video, să zicem un lider politic in faţa unei mulțimi, într-o parte are comentariu că el cheamă mulţimea la război, în alta că el liniştește mulţimea, probabil că aceste cadre au nevoie de omul care să îşi pună întrebarea, totuşi, ce face omul asta în faţa mulţimii ?

Sergiu Prodan: Nu, hai, noi amîndoi nu încercăm acum să convingem pe cineva de ceva. Lucrurile sint evidente pentru toți. Iarăşi să mă întorc la argumentul logic şi dovada prezentată. Se apelează în exclusivitate la emoţiile oamenilor. Nici nu se caută de acum a se convinge de ceva. Mă refer iarăşi, din păcate, la filmul domnului Stareş. Chiar de la început, primul episod, cu pregătirea aceea cu 75 de zile, mulțimea este purtată din piață spre preşedinție şi înapoi ca să înveţe acest itinerar. Nu rezistă nici o critică. Ce e ? Reflexul lui Pavlov?! Sînt căţei din aceştia care trebuie duşi 75 de zile pe acelaşi drum şi hrăniţi într-un anumit moment, ca să latre atunci cînd va fi nevoie ?! Din punctul meu de vedere, iarăşi, repet, al reprezentantului societăţii civile, acest film îmi vexează inteligenţa şi asta mă supăra. Pentru că, totuşi, şi o poziție şi alta ar fi cazul să aducă argumente reţinute şi logice. Si nu să apeleze la emoţiile mele, indiferent care sînt. Accept eu argumente acestea şi îmi trezesc emoţii de a mă duce şi de a-i da cuiva cu ceva în cap ?! sau invers, celuilalt să-i dau în cap?! Nu vreau să fiu răvăşit emoţional ca să se trezească în mine dorinţa de răzbunare.

Vasile Botnaru: Asta dacă nu cumva acesta este scopul filmului...

Sergiu Prodan: Daca nu cumva acesta e scopul filmului. Pentru că, repet, argumente logice, dovezi, nu am văzut.

Vasile Botnaru: Totuşi, zic să subsemnăm acestui îndemn că este timpul să apară oameni care sînt liberi şi atunci o să ştie ei mai bine cum să ordoneze ei mai bine asemenea documentare, inclusiv despre care spunea Vsevolod Ciornei, aceiaşi oameni în diferite ipostaze. Un om care gîndeşte liber va știi, probabil, să se descurce...

XS
SM
MD
LG