Linkuri accesibilitate

"O sensibilitate aparte, pe linia unei Marguerite Duras, exprimată printr-o tăietură a frazei de o precizie chirurgicală"

„În vara aceea, aveam şaptesprezece ani şi eram complet fericită”, iată un început de roman care nu promite mare lucru, de n-ar purta încă din titlu, Bonjour, tristeţe, Pro, 2007, însemnele unei drame ce se anunţă printre rînduri, şi o semnătură ce va ajunge, peste ani, un adevărat brand – Françoise Sagan.



Publicat la doar 19 ani, romanul consacră nu doar un nume, ci şi o sensibilitate aparte, pe linia unei Marguerite Duras, exprimată printr-o tăietură a frazei de o precizie chirurgicală; nici mai mult, nici mai puţin - o adevărată chirurgie estetică: „Redesenată de ostenelile amorului, faţa frumoasei Anne părea mai accesibilă, mai tandră decît o văzusem vreodată”.

Intriga, aproape banală – un „bărbat tînăr (...) care place femeilor”, alias tatăl fetei de 17 ani; Elsa, amanta lui; în sfîrşit, Anne care „îl voia pe tatăl meu, îl avea, şi avea să facă treptat din noi soţul şi fiica lui Anne Larsen” – este trăită de protagonista naraţiunii cu o intensitate superioară propriei poveşti de dragoste, chit că şi aceasta se lasă cu urmări: „Mă temeam că s-ar fi putut citi pe faţa mea semnătura plăcerii, după cearcănele de la ochi, după proeminenţele buzelor şi după tremurături”. (Între paranteze fie spus, scena dezvirginării este demnă de pana autorului lui Romeo şi Julieta: „Apoi a urmat hora iubirii: teama pe care o insufla mîinii dorinţa, tandreţea şi furia, şi acea suferinţă brutală care urma, şi plăcerea triumfătoare”.)

Sfîrşitul – abrupt: „Anne ne făcuse un cadou splendid, acela de a crede într-un accident (...) un cadou pe care vom fi destul de slabi ca să-l acceptăm” – scoate povestea din registrul jurnalului de fată de pension, pentru a o reda marii literaturi. Bonjour, Françoise Sagan!
XS
SM
MD
LG