Linkuri accesibilitate

Colegii de grupă


Victoria Boldescu
Victoria Boldescu
Am ajuns, în sfîrşit cu bine la Nisa. Chiar de la prima vedere acest colţ de rai m-a fermecat prin frumuseţe. Am rămas profund impresionată de natura acestui oraş : marea, palmierii, munţii, aş putea zice o variantă romantică şi plină de şarm a Moldovei…

Dar, ceea ce mă emoţiona cel mai mult era ulterioara mea întîlnire cu cadrele didactice de la Institut şi viitorii mei colegi. Prima mea cunoştinţă a fost colega mea de apartament şi de asemenea de grupă, pe nume Dagmara din Germania. Eu fiind o persoană sociabilă am găsit foarte repede limbă comună cu ea şi chiar ne-am făcut prietene. Nu aveam idee din ce ţări anume vor fi viitorii mei colegi şi aşteptam cu nerăbdare ziua întîlnnirii. Trebuia să mergem la Institut pentru a finaliza cu toate formalităţile necesare unde am făcut cunoştinţă cu cîţiva din colegi. Am aflat cu mare surprindere că din Republica Moldova mai sunt încă trei fete, mai precis zis una dintre ele era din Transnistria, aşa mi s-a prezentat prima dată. Cam rămasem puţin contrariată de acest lucru, dar nu am dat pe faţă.

În total în grupă suntem 28, din diferite ţări. Am colegi din Ungaria, Ukraina, Albania, Serbia etc. şi chiar un coleg din Africa (Camerun). Iniţial, mă gîndeam că prietene mai apropiate voi fi cu fetele din ţara mea, dar am greşit… Din start fetele sau arătat foarte distante şi pe alocuri pot zice arogante. Am tras atunci concluzia că, chiar dacă vorbeşti aceeaşi limbă, eşti de aceeaşi naţionalitate nu ajungi a te înţelege. Ideea mea era că în străinatate, unde nu ai pe nimeni drag, ar trebui ca niciodată să te tragi la cei de neamul tău, dar practica mea mi-a demonstrate contrariul… Cum zice un vechi proverb : «Nu e pădure fără uscături… »

Cu domnişoara din Transnistria, care credeam că o să avem foarte multe dispute în legătură cu ideile noastre diverse asupra statutului Transnistriei, am devenit prietene bune. La începutul cursurilor, ea mereu încerca să demonstreze că ea este cea care are marea dreptate şi mereu zicea că ţara ei e Transnistria, dar cu timpul a cedat concepţiilor sale şi se prezenta ca din Moldova.

În general, relaţiile mele cu colegii erau bune, chiar dacă uneori se iscau divergenţe pe plan conceptual încercam cu delicateţe să evit orice conflict deschis. Chiar dacă suntem o grupă de mai multe naţionalităţi, mai multe religii, mereu am fost uniţi, necătînd la diversele tradiţii ale fiecăruia.

Ceea ce nu o să uit niciodată este colegul meu din Camerun. El a fost cel care s-a evidenţiat cel mai mult dintre noi. În fiecare zi venea îmbrăcat în hainele sale naţionale şi era foarte mîndru că este original din Africa. De la el am aflat multe lucruri noi şi interesante despre tradiţiile şi obiceiurile africane. Un punct asupra căruia mereu ne disputam a fost « POLIGAMIA ». Ca orice bărbat, şi mai ales bărbat african, el se ţinea de ideea că asta e ceva normal şi necesar. Astfel divergenţele noastre au rămas mereu deschise, fără ca să cedeze nici unu din noi.

Într-un an de zile am reuşit să cunosc caracterul şi slăbiciunile fiecăruia dintre colegi, dar cred că faţa lor adevărată nu o voi afla-o nicicînd, căci lumea care ne înconjoară e doar nişte aparenţe…
XS
SM
MD
LG