Linkuri accesibilitate

Diminuarea remitenţelor şi revenirea migranţilor: tendinţe şi soluţii


Extrase dintr-un articol publicat în „Development and Transition” (iulie 2009)

Diminuarea remitențelor și revenirea migranților: tendințe și soluții
de Nick Maddock şi Lovita Ramguttee

Introducere
. Estimările sugerează că Europa şi Asia vor fi regiunile afectate cel mai grav de declinul remitenţelor, cu o diminuare între 10 şi 13 la sută, în timp ce, potrivit Băncii Mondiale, pe plan internaţional, această descreştere se va situa între 5 şi 8 la sută în 2009. (…)

Migraţia şi remitenţele în Republica Moldova. Economia Moldovei a fost influenţată în mod substanţial de banii trimişi din străinătate. Numărul cetăţenilor moldoveni care muncesc peste hotare a crescut de la 56 000 de persoane în 1999 până la 340 000 în anul 2007 (dintr-o populaţie de 3.8 milioane de locuitori în 2007). Volumul total al remitenţelor a fost de 1.5 miliarde dolari SUA în 2007 (36 la sută din PIB-ul Moldovei) şi a înregistrat o ascensiune în prima jumătate a anului 2008 înaintea crizei economice.

Migraţia este un fenomen care caracterizează în principal mediul rural. Din numărul total al persoanelor care, în 2006, erau în străinătate, s-au aflat recent peste hotare ori intenţionau să migreze, 38 la sută erau din Chişinău şi din regiunile urbane, în timp ce 62 la sută proveneau din spaţiul rural sau din oraşele mici. Aproape fiecare a treia persoană care se afla la acel moment peste hotare era originară din mediul rural. Au existat, totuşi, semne că înaintea crizei această tendinţă s-a modificat, cu o ascensiune a migraţiei din regiunile urbane, astfel încât se poate constata o creştere a proporţiei locuitorilor din Chişinău şi din oraşele provinciale care planifică să muncească în străinătate. Acest fapt sugerează că s-au schimbat calificările migranţilor solicitaţi peste hotare şi/sau au fost epuizate resursele de migranţi din regiunile rurale.

Mulţi migranţi sunt tineri. În 2006, media lor de vârstă era de 35 de ani şi peste 37 la sută erau mai tineri de 30 de ani. De asemenea, peste 44 la sută din persoanele care intenţionau să plece din ţară aveau o vârstă sub 30 de ani. Peste jumătate din moldovenii aflaţi în străinătate în 2006 lucrau la Moscova, iar aproape 60 la sută – în întreaga Rusie. Italia a acceptat să găzduiască al doilea grup de migranţi ca dimensiune (17 la sută), în timp ce numărul migranţilor în Rusia a crescut în mod rapid în ultimii ani, în special în industria de construcţii.

Efectele revenirii migranţilor şi şocul diminuării remitenţelor.
(…) Pe fundalul unei posibile diminuări a presiunilor, există (…) dovezi că, la nivel mondial, remitenţele au tendinţa de a se reduce mai puţin brusc decât se poate aştepta în condiţiile declinului economic. Aceasta se întâmplă, în parte, datorită faptului că sumele expediate acasă sunt mici (de obicei, în jur de 5 la sută din venituri) şi, ca rezultat, plăţile pot fi adesea menţinute chiar şi atunci când scad câştigurile. Fluxurile de remitenţe sunt în continuare dominate de plăţile provenind de la migranţii aflaţi în străinătate de mai mulţi ani, care, de multe ori, datorită situaţiei lor stabile în ţara de destinaţie, îşi pot găsi mai uşor surse alternative de venituri atunci când îşi pierd serviciul.

În plus, femeile migrante care practică profesii ale îngrijirii vor fi probabil mai puţin afectate de declinul economic decât lucrătorii bărbaţi din construcţii . (…)

Remitenţele, totuşi, se vor micşora dacă oamenii care îşi pierd locul de muncă se vor întoarce acasă. Revenirea migranţilor ar putea, cu toate acestea, întârzia, fiind mai degrabă un fenomen gradual decât având forma unui val uriaş.(…)

Efectele reducerii remitenţelor se pot resimţi la scara întregii ţări, însă, acolo unde migraţia, la fel ca în Moldova, provine în principal din mediul rural, aceasta, probabil, se va manifesta aici în mod disproporţionat. Dacă este aşa, există perspectiva extinderii sărăciei în regiunile rurale. Acest lucru a reprezentat deja un motiv de îngrijorare în Republica Moldova, în pofida unei performanţe în domeniul economic între 1999 şi 2004, care a contribuit la depăşirea pragului de sărăciei de către 40 la sută din populaţie. Cu toate acestea, aproximativ 26 la sută din locuitorii Moldovei erau săraci în anul 2007, iar două-treimi din persoanele sărace trăiesc în mediul rural. Este posibilă o concentrare asemănătoare în regiunile rurale a impactului cauzat de întoarcerea migranţilor în cazul în care există o revenire disproporţionată în zonele rurale.

De asemenea, este posibilă o deteriorare disproporţionată în ceea ce priveşte şomajul printre tineri. Deşi şomajul tinerilor este relativ redus în Republica Moldova, acest lucru se datorează parţial exporturilor forţei de muncă prin intermediul migranţilor. Odată cu restrângerea oportunităţilor pentru migraţie, tinerii vor fi obligaţi să se angajeze pe pieţele interne ale forţei de muncă într-un moment în care cererea de forţă de muncă este în scădere. Aici ei vor trebui să intre în competiţie cu migranţii reveniţi în ţară, care ar putea poseda calificări mai bune (datorită faptului că au lucrat în străinătate) şi o experienţă de muncă mai mare. Altfel spus, este posibilă constituirea printre tineri a unei generaţii de „migranţi frustraţi” pe fundalul competiţiei tot mai mari pe pieţele interne ale forţei de muncă. Astfel devin evidente posibilităţile pentru apariţia unor tensiuni sociale.

(…)

Soluţii posibile. Efectele disproporţionate probabile asupra mediului rural sugerează identificarea unor soluţii centrate din punct de vedere geografic, atât pe termen scurt, cât şi pe termen mediu. Răspunsurile pe termen scurt urmează a fi avansate, în principal, pentru diminuarea şocurilor imediate, în timp ce acţiunile în perspectivă medie şi lungă vor avea drept scop evitarea unei aprofundări în continuare a sărăciei în spaţiul rural şi obţinerea unor rezultate de piaţă mai bune. Totodată, vor fi necesare acţiuni de asigurare pe piaţa forţei de muncă pentru a soluţiona problema şomajului printre tineri.

În perspectivă scurtă, crearea unor reţele de securitate provizorii prin intermediul lucrărilor de interes public va putea contribui la amortizarea efectelor cauzate de revenirea migranţilor şi de prezenţa noilor şomeri pe piaţa internă. Finanţarea la nivel suficient, acordată pentru efectuarea lucrărilor de interes public ce sunt compatibile cu calificările persoanelor implicate în acestea, ar putea reprezenta, de multe ori, o problemă, la fel cum s-a întâmplat cu asemenea măsuri în trecut, însă Moldova poate învăţa din această experienţă, mai ales acum, când un număr semnificativ de migranţi care revin în ţară vor avea abilităţi mai bune (aşa cum este posibil datorită declinului înregistrat de industria de construcţii din regiune). Noua dimensiune a lucrărilor de interes public poate crea şi noi oportunităţi de conectare a acestor acţiuni la problemele de mediu. În context, lucrările ar putea răspunde provocărilor legate de şomaj, contribuind, în acelaşi timp, la sporirea eficienţei energiei în edificiile publice şi la reducerea riscurilor de dezastre naturale, prin intermediul unor activităţi de construcţie asociate cu proiecte de diminuare a riscurilor de secetă şi inundaţii.

Pe termen mediu, este crucială extinderea oportunităţilor de angajare în economia rurală non-agricolă. În acelaşi timp, şomajul actual din acest sector al Moldovei oferă, la fel ca în majoritatea ţărilor aflate în tranziţie, posibilităţi de dezvoltare şi de absorbţie a forţei de muncă. În mod ironic, accesul limitat la finanţări în mediul rural în perioada dinaintea crizei ar putea constitui un avantaj pentru transformarea economiei rurale non-agricole într-un sector mai puţin dependent decât altele de împrumuturile bancare, deoarece există o experienţă restrânsă sau lipseşte o asemenea experienţă de utilizare a creditelor ieftine.

Ascensiunea ar putea fi generată de două surse. Acestea sunt, în primul rând, întreprinderile mici din sectorul serviciilor, companii care au dimensiuni restrânse şi se confruntă cu bariere mici la intrarea pe piaţă şi, în al doilea rând, este vorba de întreprinderile de prelucrare a alimentelor. Totuşi, în ciuda faptului că în multe ţări companiile prestatoare de servicii din mediul rural au înregistrat un progres, industriile de prelucrare noi s-au dezvoltat încet pentru a putea contribui substanţial la creşterea economică. Iată de ce este necesară acordarea unui sprijin în continuare pentru dezvoltarea întreprinderilor cu profil alimentar. (…)

Combaterea sărăciei rurale solicită, de asemenea, intervenţii de asigurare a forţei de muncă, mai ales dacă efectele crizei au consecinţe, în primul rând, asupra persoanelor tinere. De altfel, tinerii din Moldova se confruntă deja cu dezavantaje pe piaţa forţei de muncă, legate de lipsa de experienţă şi de neîncrederea angajatorilor. Republica Moldova dispune acum de programe de susţinere a iniţiativelor de antreprenoriat ale tinerilor, ce urmăresc abilitarea tinerilor pentru alegerea unor cariere alternative. Este, totodată, necesară completarea acestor programe cu posibilităţi noi de stagiere şi cursuri de formare continuă ca măsuri de prevenire a ratelor înalte ale şomajului printre tineri.


Nick Maddock este specialist în politici de dezvoltare rurală la Centrul Regional al PNUD de la Bratislava. Lovita Ramguttee este manager de programe în domeniul reducerii sărăciei la Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) în Moldova.

Ideile exprimate în acest articol nu reflectă în mod necesar punctul de vedere sau politicile PNUD.
XS
SM
MD
LG